Suflet ars de-o dragoste târzie

0
67
Poza simbol


E toamnă cu roiuri de frunze galbene, desprinse de pe ramuri şi-n oraşul Nataliei. Ca nişte poeme de dragoste au trecut nopţile de vară, aducându-le pe cele de toamnă, reci şi pustii, doar cu o adiere din parfumul unei iubiri, venite târziu şi care a trecut atât de repede. Mult prea repede peste sufletul Nataliei s-au aşternut dimineţile reci, nelăsând nici o rază din bucuriile unei femei care aşteaptă un copil…

Cu gândul la o dragoste mare a plecat la facultate

În adolescenţă Natalia era o fată timidă şi destul de retrasă. Pe la petreceri nu umbla. Citea mult, colecţiona ziare, poze cu actori, casete. Era genul de fată care se înţelegea mai bine cu băieţii decât cu fetele. Prin clasa a X-a se îndrăgostise de un coleg de clasă. Nu-l vedea decât pe el, cu toate că acesta avea prietenă, pe o altă colegă. Aproape trei ani a alergat în continuu după el. În preajma sărbătorilor de iarnă băiatul s-a despărţit de colegă şi a început s-o curteze pe Natalia. În vacanţa de iarnă au mers împreună într-o excursie cu colegii de clasă. Acolo Natalia a încercat dulceaţa primului sărut. A plâns de fericire. Dar relaţia nu a ţinut mult, doar câteva luni. Îşi crease o imagine ideală despre el, însă când l-a cunoscut mai îndeaproape a înţeles că nu se potrivesc. La balul de absolvire s-au despărţit şi fiecare şi-a văzut de drumul lui. Natalia a susţinut admiterea la istorie, iar Alexei, căci aşa îi spunea colegului, la matematică. Cu gândul la o dragoste mare fata a plecat la facultate.

A început să creadă mai mult în muncă decât în dragoste

Din timpul studiilor Natalia a înţeles că meseria de istoric este una care îţi ocupă tot timpul şi îţi oferă şansa de a-ţi cunoaşte mai bine trecutul. Şi aşa a început să creadă mai mult în muncă decât în dragoste. După absolvirea facultăţii a rămas să muncească în oraş. Muncea în câteva locuri şi economisea banii. Nu-i cheltuia pe pantofi, poşete, bijuterii, aşa cum fac fetele. La 30 de ani s-a măritat cu un bărbat mult mai în vârstă decât dânsa. Era un profesor universitar cu 20 de ani mai mare, căruia îi murise nevasta şi care avea un singur băiat aşezat deja la casa lui. A fost un om minunat acest profesor, ştia cum să se poarte cu o femeie, cum s-o facă să se simtă iubită. Dar scurtă i-a fost şederea alături de Natalia, o boală incurabilă l-a doborât foarte repede. Prin testament omul i-a lăsat tot: şi apartamentul, şi economiile pe care le avea în bancă. Ca o adevărată creştină, ea nu şi-a însuşit banii, i-a transferat pe contul lui Ricu, fiul răposatului şi a continuat să-şi vadă de muncă. Cei aproape 5 ani pe care i-a împărţit cu profesorul au însemnat o perioadă superbă în viaţa ei cu toate că a conviețuit cu el nu din dragoste, ci din respect. După ce l-a întors pământului nu-şi mai dorea să cunoască un alt bărbat şi nici la o dragoste mare nu mai visa.

Duminici petrecute cu fiul prietenei

Într-un sfârşit de august, acum trei ani a telefonat-o o prietenă din copilărie, Maria, care o ruga să-l ia în gazdă măcar pe câteva luni pe fiul ei Victor, ce intrase la facultate: „Măcar pentru început, până se mai deprinde cu oraşul aşi vrea să stea la tine. Mi-i teamă să nu nimerească în vre-o gaşcă şi să uite de carte. Dar tu vei fi cu ochii pe el”. „Bine, Marie, bine, am să te ajut”- i-a zis, deşi ideea n-o prea încălzise. Se deprinsese să stea de una singură în apartament şi n-ar fi vrut să scape de această singurătate. Dar cum vă spuneam, a acceptat. I-a pregătit una din cele trei camere, şi băiatul a venit împreună cu mama, arătându-se foarte mulțumit de ceea ce i s-a oferit. Şi mai mulţumită era mama, care a asigurat-o pe prietenă că Victor nu o să aducă băieţi în apartament. I-a mai spus că n-o s-o deranjeze cu gătitul, „poate singur să-şi facă un borş, un terci”. Tăcut şi timid, Victor îşi vedea de cursuri, iar Natalia de muncă. Se întâlneau mai mult seara la un ceai, sau în faţa televizorului. Erau zilele la rând când nu se vedeau deloc. Femeia pleca cu noaptea în cap şi se întorcea seara târziu, când Victor deja dormea. Şi zilele treceau, aşa cum se trec frunzele toamnei. Într-o duminică seara, când s-a întors de la ţară Victor a poftit-o pe tanti la plăcinte. Adusese de acasă şi un vin bun. Au stat pentru prima dată la o discuţie mai pe îndelete. Băiatul i-a povestit despre studii, despre colegi, despre dorinţa de a rămânea în oraş după absolvirea facultăţii. Şi, uite aşa, duminicile au început să stea tot mai mult împreună la un păhar de vorbă. Erau duminici aşteptate cu emoţie de amândoi.

Dar cum vedetele au iubiţi tineri, iar eu nu pot să am

La cei aproape 37 de ani Natalia arăta destul de bine. În ultimul an de facultate Victor începuse s-o urmărească cu priviri lacome şi atente. Se îndrăgostise. Peste o lună la ziua ei de naştere i-a cumpărat cadou şi i-a dăruit flori, aplicându-i un sărut fierbinte pe buze. Femeia s-a prefăcut stingherită, în suflet însă simţea cum o frige focul iubirii. Dar nu i se părea normal să meargă mai departe într-o relaţie cu fiul prietenei sale, care era cu 18 ani mai mic decât dânsa. După o săptămână de frământări s-a consolat: „Ei, dar cum Pugaciova, Madona şi atâtea alte vedete au iubiţi tineri, iar eu nu pot să am?!” În duminica următoare cei doi s-au topit în îmbrăţişări pătimaşe. Natalia nici nu-şi imaginase că Victor, care era un copil pe lângă ea, ştia atât de bine cum să dezmierde o femeie. S-a întâmplat aşa ca în toate romanele de dragoste. Vara îndrăgostitul a rămas în Chișinău. Își căuta de lucru cu gândul să se căsătorească cu Natalia. A fost o vară fierbinte sub toate aspectele, s-a lăsat adorată şi răsfăţată de Victor din plin. Îl rugase să păstreze taina, nu cumva să afle Maria despre relaţia lor. Dar de ce temi de aceea nu scapi şi lucrurile se întâmplă atunci când trebuie să se întâmple. Victor singur i-a spus mamei despre marea dragoste care a dat peste el. Într-o duminică Natalia s-a pomenit cu Maria venită pe nepusă masă. Nu s-au certat, a rugat-o frumos să nu-i distrugă viitorul fiului, să-l lase în pace şi să-şi vadă de viaţa ei: „Eu sunt vinovată că te-am rugat să-l primeşti în gazdă. Nu m-am gândit niciodată că s-ar putea întâmpla una ca aceasta. Acum, te rog, fă tot ce poţi face, şi convinge-l că nu-l mai iubeşti, ajută-l să se întoarcă acasă”.


Dar cum să-i spui omului drag că nu-l iubeşti! Cum să-l trimiţi acasă, tocmai atunci când ţi-i lumea mai dragă, când te bucuri cum nu te-ai bucurat niciodată de căldura îmbrăţişărilor, de lumina zâmbetului, de văpaia privirilor?! A fost foarte greu să-l mintă pe Victor, care s-a supărat, a plâns, a strigat ca înjunghiat, dar până la urmă a plecat în sat şi s-a însurat. A fost mai degrabă o răzbunare, decât dorinţa de a se căsători cu o fată pe care nu o iubea. A mai telefonat-o de multe ori pe Natalia. Ea, însă nu-i răspundea…
Acel septembrie căzuse greu și peste sufletul femeii. Dragostea care a ajuns-o târziu, a lăsat-o însărcinată. Şi în loc să se bucure, ea plângea cu disperare. Zâmbetul îi îngheţase pe buze, ochii priveau vinovaţi de parcă şi-ar fi cerut iertare de la micuţul nenăscut încă. O măcinau tot felul de gânduri. Într-o dimineață s-a trezit cu gândul să întrerupă sarcina. A mers la medic. I-a spus să vină a doua zi. A doua zi în timp ce își împacheta strictul necesar, o voce interioară îi șoptea: „Ce-i cu tine? Ce faci? Ai înnebunit?!” Brusc totul i-a devenit limpede în cap. S-a uitat la icoană și a zis cu voce tare: „M-am răzgândit!”… Peste un an, după ce se născuse fetița, Victor s-a întors la ea. De 7 ani își rânduiesc zilele împreună fericiți.

Nina Neculce

PUBLICITATE