Măi Dorele, măi Dorele, Ce făcuşi tu, pui de lele

0
223

Drumul până la Moscova l-a parcurs ca în vis. Un vis în care disperarea se împletea cu speranţa. Istovită de drum şi de căldură, Doina străbătea oraşul necunoscut cu taxiul, fără să observe peisajele mirifice, obiectivele turistice, oamenii grăbiţi de pe străzi. A ajuns în faţa casei cu pricina după amiază, exact aşa cum convenise cu Larisa, femeia – complice, care o tot bătuse la cap câteva luni în şir cu unul şi acelaşi refren: „Vino, să vezi cine îi „papă” banii soţiorului tău”…
Au dus o viaţă liniştită până la „perestroică”

Dar s-o luăm de la un capăt. Doina s-a născut într-o familie bună. A învăţat bine la şcoală, la colegiu. Când s-a căsătorit cu Dorel era naivă şi inocentă. Avea 20 de ani, iar Dorel -26. Sensibil la femeile frumoase, acesta i-a spus în ziua cununiei: „Vei fi lumina vieţii mele până în ceasul cel de moarte.” Şi, fericiţi îşi trăiau viaţa aşa cum doreau. Cu ajutorul părinţilor şi-au ridicat casă la marginea orăşelului, au mobilat-o elegant. La 23 de ani Doina a născut primul copil, iar la 27 a venit pe lume şi al doilea. Tânărul cuplu îşi vedea de familie cu inima împăcată că Dumnezeu le-a dat băiat şi fată, că au unde locui, unde munci (lucrau la aceiaşi întreprindere). Duceau o viaţă liniştită. Şi poate că o fi fost ea liniştită până la apus, dacă nu venea „perestroica” cu lichidarea şi reorganizarea întreprinderilor. Rămas fără de lucru, complet năuc, Dorel a luat drumul pribegiei. Câţiva ani a muncit în Grecia, apoi şi-a găsit sursă bună de câştig în capitala Rusiei. Din 2003 munceşte acolo. Periodic câteva luni stă acasă, apoi iar pleacă. Echilibrată emoţional, optimistă, Doina s-a împăcat cu acest mod de viaţă, consacrându-se în principal creşterii şi educării copiilor. Deseori în discuţiile cu prietenele, care se mai jeluiau pe bărbaţii lor, Doina venea cu remarca: „N-am de ce să mă plâng. Eu trăiesc frumos şi demn cu Dorel. Ştiu că mă iubeşte, mă respectă, mă preţuieşte şi îmi aduce mereu un plus de bucurie în viaţă”.

Schimba femeile ca pe şosete, dar ea nu credea

În viaţă, însă, avem permanent ceva de plătit. Dar niciodată nu suntem suficient de pregătiţi să primim palmele destinului. Nu s-a gândit nici Doina că după aproape 25 de ani de căsnicie, familia ei trainică ca o cetate, va fi lovită de un cutremur neaşteptat. Ştia că e prea mic numărul bărbaţilor perfecţi, dar în acel număr mic îl înscria şi pe Dorel. Atunci când cu câţiva ani în urmă cineva i-a spus că Dorel schimbă femeile ca pe şosete acolo la Moscova, Doina n-a crezut. Nimic din comportamentul lui nu-i dădea de bănuit. Nu a crezut nici acum câteva luni, când o oarecare Larisa o tot bombarda cu SMS-uri în care îi mărturisea cu lux de amănunte despre o relaţie dintre Dorel şi o blondă din Ucraina. Până la urmă Doina s-a lăsat convinsă de această femeie şi s-a dus la Moscova să vadă pe cât de adevărate îi sunt vorbele. Nu ştia că până la frumoasa blondă cu ochi albaştri chiar Larisa fusese amanta lui Dorel şi acum o chemase la Moscova nu pentru a-i „deschide ochii”, ci pentru a se răzbuna pe fostul iubit. Îşi făcuse cheie de la apartament din perioada când se iubea cu Dorel, despre care acesta nu ştia. Răzbită de foame şi de o mie şi una de gânduri, Doina a fost întâmpinată la scara blocului de către cea care „îi dorea binele”. După ce a ospătat-o ca pe cel mai înalt oaspete, a condus-o cu un etaj mai sus în garsoniera pe care o închiria Dorel: „ Casa e veche şi apartamentul e cu mobilă de demult. Uite în acest pat de pe vremea Ţarului Neculai îşi petrece nopţile soţul tău cu blonda. Peste o oră-o oră jumătate ei trebuie să se întoarcă de la muncă. Tu ascunde-te sub pat şi o să vezi cu ochii tăi ce poveste de iubire trăieşte… ”

Urmărea de sub pat scenele de dragoste dintre soţ şi amantă

Încercată de îndoială, acolo sub pat Doina căuta să-şi pună gândurile în ordine, dar nu putea. Se uita încordată spre uşă şi aştepta. Nici n-a băgat de seamă, când cheia s-a învârtit în broască şi mânerul a coborât încet. Uşa s-a deschis. O luase parcă o frică, inima îi bătea foarte tare, dar curiozitatea era şi mai mare. O frumoasă fetişcană păşise înainte, iar după ea a intrat Dorel. De emoţie, Doina îşi frângea degetele şi se ruga Domnului in gând să n-o apuce vreo tuse. Vedea tot ca în palmă: Cum Dorel o ajută să-şi scoată rochia, cum îi sărută umerii dezgoliţi, cum o strânge în braţe. Au întrat amândoi în camera de baie, după care au ieşit goi, şi-n clipa care a urmat au stins lumina, au aprins o lampă de pe perete, s-au aşezat la masă şi şi-au turnat în pahare puţină vodcă. După ce au dat peste cap păhăruţele, s-au început dezmierdările. Dorel o acoperea cu sărutări pătimaşe pe tânăra fată de la tălpi până în creştet. Sărutările lui loveau drept în inima Doinei. La încheierea acestui preludiu, înamoraţii s-au prăbuşit în pat.

Când cei doi pluteau în cosmos cu tot cu pat, Doina a ieşit de sub pat

Şi fata îl primea în braţele ei pătimaşe, făcându-l să geamă de fericire. Tare s-a mai tulburat spioana de sub pat! Şi când cei doi pluteau în cosmos cu tot cu pat, ea a sărit din ascunziş cu gura uscată şi ochii fierbinţi. Pornită ca o bivoliţă într-o arenă, se repezi la fată şi o trase de păr, apoi o lovi cu putere: „Nu ţi-i ruşine, mucoas-o! Te-ai legat de un bărbat însurat care are copii mari de seama ta. Ce, puţini tineri sunt prin Moscova? Părinţii te-au trimis să-ţi câştigi banul muncind, dar nu făcând sex cu bărbaţi însuraţi!” Şi întorcându-se către soţ rosti: „N-am crezut până n-am văzut. Eşti artist, Dorele. Că bine mai ştii să te prefaci că mă iubeşti atunci când vii acasă! Acum am înţeles de ce ţi s-a micşorat salariul, îl împarţi cu tot felul de târfe în loc să-l aduci la copii, netrebnicule! Am să-ţi fac dragostea scurtă ca într-o romanţă rusească.” Şi nici n-a mai aşteptat vre-o vorbă de la el, s-a întors a luat cuţitul de pe masă şi l-a îndreptat cu vârful ascuţit spre pieptul fetei. „Ce faci nebuno?!”, a strigat bărbatul şi Doina a scăpat cuţitul din mână. Mai departe lucrurile n-au decurs deloc civilizat. Energia pozitivă care o definea şi pe Doina şi pe Dorel se transformase în ură. S-au certat şi s-au împroşcat cu vorbe grele. Şi Doina care n-a crezut nici o clipă că Dorel poate să o umilească într-atât, nici nu se aşteptase la o bătaie soră cu moartea. A fost o noapte cumplită. Afară tuna şi fulgera, dar Doina nu mai auzea nimic. Zăcea pe podele mai mult moartă decât vie. Când şi-a revenit, Dorel atâta i-a spus: „Nu vreau să te mai văd niciodată, absolut niciodată! Pleacă!” Şi femeia s-a întors acasă. Să-i fi spus cineva mai înainte o poveste asemănătoare, avea să zică că e luată dintr-un film. Povestea ei însă bate filmul.

Au trecut aproape 8 ani de atunci. Până azi Doina regretă că nu şi-a ascultat inima şi mintea, care-i spuneau să stea acasă, să lase lucrurile aşa cum sunt. Atunci, când s-a întors de la Moscova era în stare să facă orice numai să-l păstreze în familie pe bărbatul iubit. Ştia că puterea e în fiecare din noi, că energia vine din interior şi în interior a căutat soluţii. Până la urmă le-a găsit. I-a implicat și pe copii în refacerea familiei și împreună au reușit. Dorel s-a întors la nevastă și copii, a pus pe roate o mică afacere, dar relația dintre cei doi nu mai este la fel de fericită cum a fost.

Nina Neculce

PUBLICITATE