Căsătoria,ac de curaj pentru Aculina

0
323

Aculina s-a născut cu un suflet sensibil care vibrează la tot ce e frumos. De micuţă l-a primit pe Dumnezeu în inimă. A fost în ziua, când după moartea mamei a mers cu bunica pentru prima oară la Biserică. Printre lumânări şi icoane, chipul lui Iisus venea către sufleţelul ei ca un leac ce alungă durerea. De atunci duminică de duminică merge la sfintele slujbe, de atunci se lasă purtată de învăţătura cărţilor sfinte.

Două iubiri pierdute

La şcoală a fost o elevă bună, dar din cale afară de timidă. Când împlinise 15 ani colegele au luat-o într-o duminică la discotecă. Nu i-a plăcut. S-a furişat pe neobservate spre uşă în toiul unui dans şi dusă a fost. În drum spre casă îşi zicea: „Acest mod de distracţie nu e pentru mine, nu se merita să-mi pierd timpul cu lucruri mărunte”. De atunci n-a mai dat pe la discoteci sau prin alte localuri unde se distrează tinerii. Dar asta n-a împiedicat-o să aibă un prieten în clasa a IX. Se îndrăgostise de ea cel mai frumos băiat din şcoală. Însă scurtă a fost prima ei poveste de iubire, pentru că tatăl, în loc să se bucure şi să încurajeze sentimentele curate ale fiicei, s-a speriat nu cumva copila să apuce pe căi greşite şi a făcut tot posibilul ca s-o izoleze de băiatul pe care îl iubea. La facultate, când împlinise 22 de ani i-a ieşit în cale un alt băiat. O altă dragoste i-a umplut inima. Dar nici aceasta n-a ţinut mult, doar o jumătate de an. S-au certat de la nimicuri, despărţindu-se pentru totdeauna.

Violul

Cum vă spuneam, era atât de timidă şi de sfioasă, încât băieţii din grupă nu-i dădeau atenţie. Pusese ochiul pe ea un tânăr cu un curs mai mare. Era un individ de 35 de ani, însurat, căruia îi ziceau Maimuţoiul. Îndesat la trup, cu părul des şi creţ, îmbrăcat mereu la patru ace. Avea câteva costume pe care le schimba la fiecare două zile, asortându-le cu pantofii de lac. La început Aculina credea că Maimuţoiul flirta cu ea aşa cum o fac toţi bărbaţii normali când intră în contact cu o domnişoară. Dar Maimuţoiul avea o obsesie – era stăpânit de pofta plăcerilor sexuale. Într-o zi, pe la sfârşitul orelor, aşa cum îmbla ţanţoş pe coridoarele universităţii, a zărit-o la un geam pe Aculina. Într-o manieră inofensivă a invitat-o în auditoriul de alături să stea puţin de vorbă. Dar ţi-ai găsit. În doi timpi şi trei mişcări bărbatul a culcat-o pe podele, i-a băgat pumnul în gură şi… a violat-o. Nici în cele mai urâte vise, Aculina nu încercase atâta ură şi repulsie. De frică şi ruşine nu le-a spus colegilor ce i s-a întâmplat, nici la poliţie nu s-a adresat. Şi-a telefonat duhovnicul şi i-a cerut întâlnire. Părintele duhovnic a liniştit-o cum a putut, sfătuind-o chiar să nu apeleze la poliţie, pentru că o să tot retrăiască şirul emoţiilor negative atât cât se va examina cazul, dar tipul dacă are bani până la urmă s-ar putea să iasă basma curată. „Pentru asemenea faptă n-ar trebui să fie îndurare, copila mea. Dar tu iartă şi vei avea mai mult de câştigat în faţa Domnului”, i-a mai spus părintele, povăţuind-o să meargă neapărat la un medic pentru un examen serios ca nu cumva tipul să-i fi transmis vre-o infecţie. Spre norocul Aculinei, tipul „n-o decorase” cu nimic.

A răsărit soarele şi pe strada ei

Mai bine de şapte ani, mereu împotmolită în amintiri şi tristeţe, Aculina s-a rugat Domnului să-l ierte pe făptaş, iar ei să-i trimită un suflet curat cu care să-şi întemeieze o familie. Singurul medicament împotriva stării ei sufleteşti era Biserica, cititul cărţilor religioase şi romanelor istorice. Convorbirile cu părintele duhovnic şi lectura o ajutau să vadă partea frumoasă a lucrurilor. Dar de dormit dormea prost. În fiecare dimineaţă se trezea cu păreri de rău, că anii trec, fetele de seama ei au copii mărişori, însă ea încă nu e măritată. Şi bunica se ruga pentru nepoată ca să trăiască frumos, să se bucure de viaţă, să poată trece peste greşeli. După multă rugăciune şi multă aşteptare, cu 8 ani în urmă a răsărit soarele şi pe strada Aculinei. Petrică, poreclit „umoristul satului”, după şapte ani de muncă la negru în Franţa s-a întors acasă. Nu credea, că o s-o găsească pe Aculina nemăritată. Se cunoşteau din copilărie, căci au păscut bobocii împreună, locuind în aceiaşi mahala. După câteva întrevederi i-a zis: „M-am gândit Aculină, s-o termin cu burlăcia. Cât fac un flăcău neînsurat + o fată nemăritată? Dacă nu ştii, îţi spun eu – o familie?” Şi a cerut-o în căsătorie simplu, fără momente spectaculoase: „Încă de când erai mică te-am simţit aproape de sufletul meu. Vreai să fii nevasta mea?” Aculina i-a răspuns „Da!” fără să stea pe gânduri. Iar el a continuat: „Acum închide ochii şi rosteşte dorinţa”. Aculina a închis ochii şi a rostit: „Vreau să fii sprijinul meu şi la bine şi la greu! Îmi doresc să construim o familie sănătoasă cu trei copii în jurul mesei ca simbol al Sfintei Treimi. Harul lui Dumnezeu, iertător, să fie cu noi…”. În timp ce rostea aceste cuvine Petrică, îngenuncheat în fața ei, îi săruta mâinile cu duioșie. Apoi i-a îmbrăcat inelul de logodnă pe deget. Aculina a deschis ochii. S-a uitat la inelul cu trei pietricele colorate și a înmărmurit. A stat așa preț de câteva minute și, mută de emoție s-a repezit la Petrică, i-a încolăcit mâinile în jurul gâtului, șoptindu-i: „Nu pot să cred! Și tu te-ai gândit la Sfânta Treime?! Este inelul la care visam…”

A lipit la suflet și un copil orfan

Peste o lună au făcut nunta. Fericiţi au pornit prin viaţă împreună. Uitasem să vă spun, că atât Petrică cât şi Aculina, au crescut fără mamă, ceea ce i-a unit şi mai strâns. Dar să vedeţi cum s-a schimbat Aculina! În numai câteva luni după căsătorie s-a transformat dintr-o tânără soţie sfioasă şi stângace, în una îndrăzneaţă şi vioaie. Guraliv şi prietenos, de la o zi la alta, Petrică a făcut-o să realizeze, că soţul ei e cel mai bun din lume şi merită să-i dăruiască totul. Încet-încet, Aculina noastră a început să se elibereze de nervozitate şi de sentimentele neîmplinirii. Atitudinea lui sinceră şi caldă i-a insuflat încredere şi o ajută să se bucure de viaţă. La apariţia primului copil a devenit şi ma relaxată şi mai hotărâtă. Iar când au venit pe lume și ceilalți doi copii, au considerat că sunt o familie fericită și împlinită. Tocmai atunci când fericirea le inundase casa, verișoara cu soțul ei au decedat într-un accident de mașină. Acasă îi aștepta micuța lor de numai trei luni. Aculina cu Petrică au hotărât s-o ea pe Ilenuța s-o crească alături de copiii lor. Nu fac diferența între copii. Le oferă la toți iubirea lor necondiționată. Sunt o familie frumoasă, prietenoasă, o familie model. Despre Aculuna cea timidă pot să vă mai spun că poate conduce automobilul, s-a făcut o şoferiţă redutabilă şi curajoasă. S-a implicat în câteva proiecte sociale. Până la căsătorie nu putea să vorbească în public. Emoţiile o depăşeau. Acum iese în faţa publicului fără teamă. La o acţiune de binefacere pentru bătrâni a vorbit foarte frumos, câştigând aprecierea întregului public. A devenit membră a unei societăţi de femei tinere. Se simte bine în compania lor, a depăşit sindromul timidităţii. Poate discuta cu ele fără să-i fie teamă că o să rostească ceva ce nu le-ar plăcea. Inspirată de felul glumeţ al lui Petrică, a început să glumească şi ea. S-a eliberat total de inhibiţii, păstrându-şi sufletul curat. Şi ea, şi Petrică sunt nişte copii mari, care mai caută frumosul şi sensibilul în lumea aceasta plină de tot felul de răutăţi. Îşi cresc copiii cu povești, poezii, cu istorioare duhovniceşti şi întâmplări din Vieţile Sfinţilor, dorind să-l facă să înţeleagă de mici valoarea învățăturii creștine, dar și a cărţilor în general.

Nina Neculce

PUBLICITATE