Mama, Dragobetele vieţii mele

0
51

Pentru mine, cuvântul „Mama” se asociaţă cu plaiul natal şi tot ce e frumos şi sfânt pentru noi, moldovenii. Ea e pânea pe care o consumăm în fiecare zi, aerul care ne dă puteri, tradiţiile care ne fac autentici, puternici. Mama e soarele, Dragobetele vieţii noastre, sărbătoarea iubirii. Apropo, nu pot să mă abţin fără ca să zic câte ceva despre Zeul iubirii în mitologia română, considerat fiul Babei Dochia, dar și Cap de Primăvară.

Numele Dragobete înseamnă a iubi, este protectorul și aducătorul iubirii în casă și în suflet. De Dragobete, toată natura se pregătește să renască. În această zi, în vechime, satele răsunau de veselie. În popor se spunea că cine sărbătorește Dragobetele îi ajută pe gospodari să aibă un an îmbelșugat.
Dacă timpul era frumos, dimineața flăcăii și fetele plecau să caute primele flori de primăvară. Fetele culegeau flori, pe care le puneau la icoane și le folosea apoi la farmece de dragoste, flăcăii adunau vreascuri și făceau un foc, unde era voie bună și glumeau, firește. Dacă era vreme urâtă, fetele se strângeau prin case pe la prietene și rude, unde veneau și flăcăii. Fiecare avea grijă ca în această zi să nu fie singur, să fie alături de perechea dragă. Femeile obișnuiau să atingă pe neobservate un bărbat necunoscut, pentru a fi drăgăstoase tot anul. În ziua de Dragobete nu se lucrează. Așa sau astfel,Dragobetele a fost și continuă să mai fie simbolul suprem al dragostei autohtone. Să nu uităm! Dragobetele îngemănează în esență începutul unui nou anotimp al renașterii naturii, dar trăieşte în sufletul nostru totdeauna, ca şi chipul mamei.
Elena Spinei

PUBLICITATE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Vă rugăm să introduceți numele dvs.