Mănăstirea Călărășeuca la 30 de ani după redeschidere. Întâlnire cu prima călugăriță: Era pustiu…

1
2421

Acum 30 de ani, trei măicuțe pe nume Emilia, Serafima și Feodosia, originare din satul Chetrosu, au redeschis ușile vechii Mănăstiri „Adormirea Maicii Domnului”, din Călărășeuca, raionul Ocnița. Au găsit pustietate, ca după o furtună devastatoare. Cifra 3 este una semnificativă pentru acest locaș.

Trei ani de zile mănăstirea a fost abandonată în voia sorții, după ce alți 30 de ani, din 1961 până în 1991, a fost transformată de sovietici în spitale, apoi lagăr pentru pioneri. La 3 mai 1991 a fost redeschisă oficial. În martie 1999 este numită egumenă actuala maica stariță Eufrosinia. Sub conducerea ei crește obștea monahală și se fac lucrări de reconstrucție și amenajare a mănăstirii.

Prima maică – în ascultare și azi

Bucurie și mirare am simțit la Călărășeuca când am fost întâmpinați, fără planificare, de însăși monahia Emilia, cu numele de botez Ecaterina Bubulici, – cea care a redeschis mănăstirea! De parcă am fi stat de vorbă cu însăși istoria vie. Ca o legendă frumoasă se plimbă măicuța pe cărărușele dintre biserici, fredonând încontinuu cântece religioase. Luminoasă la suflet, povestește cum s-au schimbat lucrurile pe acest tărâm al lui Hristos. În discuție, se rupe periodic de lume și începe a se ruga. Expresia chipului se schimbă imediat, de parcă ar fi singură cu Dumnezeu în față. Spune că mai are trei ani până la vârsta de 90, dar încă citește fără ochelari și participă la toate activitățile bisericești.

Când a venit prima oară la Călărășeuca, încă avea părinții în viață și o soră cu doi ani mai mare. Nu s-a căsătorit niciodată și, cu binecuvântarea părinților, a hotărât să se călugărească. „Era pustiu…”, își amintește cu lacrimi în ochi. Am venit ca să fie mănăstire. Acasă, umblam la biserică întotdeauna și când am auzit chemarea, îndemnată de celelalte măicuțe, Liza și Eugenia, m-am alăturat foarte bucuroasă. Am aflat din gazetă – „…care au dragoste, să vină. Mănăstirea se deschide!”. Am venit, ne-am dus la primărie în satul Călărășeuca și am spus că vrem să rămânem la mănăstire. Oamenii ne-au ajutat.., ne încălzim și acum cu lemne din pădure, am început să lucrăm pământurile… Celelalte maici se mai duceau, reveneau, dar eu am zis: „De aicea nu mai ies.” Și până în ziua de azi sunt aici, câte zile voi avea de la Domnul.”

          Chiar dacă datele indică că ea a fost prima Egumenă, Maica Emilia spune că doar a avut grijă de locaș până la întărirea oficială a actualei maice stariță Eufrosinia.

– Cum e viața la mănăstire, maică Emilia?

– Nici nu am cuvinte cum să-i mulțumesc lui Dumnezeu. Eu nu vreau să mă despart niciodată. Dar când m-a chema Domnul, am să mă duc. Vrem – nu vrem, o să ne ducem. Domnul ne ține pe fața pământului și el o să ne cheme în locul unde o să fim veșnic. Aici suntem oaspeți. Și de bine, și de rău, să-i mulțumim lui Dumnezeu. Să fim întotdeauna cu nădejdea în Domnul și „Tatăl nostru” niciodată să nu ne lipsească din minte și din limbă. Să zicem întotdeauna: „Slavă ție, Doamne!”.

Nădejdea niciodată nu se pierde

Stareţa – egumena Eufrosinia (Peşterean) este o femeie cu voce blajină, iubită de toți, atât de măicuțe, cât și de pelerini. Răbdarea cu care vorbește fiecăruia este ca o alifie tămăduitoare. Înconjurată de lume, găsește timp pentru fiecare om ce are nevoie de încurajare.  

– „Creștinul nu are deznădejde. Credința trebuie s-o ai acum, în perioada aceasta dificilă, și în vremuri mai liniștite de asemenea să crezi, întotdeauna. Dacă avem credință, numaidecât Domnul ne ajută să ducem și să învingem toate greutățile. Desigur, greutăți sunt tare multe, dar datorită Domnului putem duce crucea vieții. Dimineața trebuie începută cu „Doamne, binecuvântează ziua de azi!”, iar seara – „Doamne, îți mulțumim de ziua de azi, binecuvântează-mi noaptea care vine!”.  Noi ne trudim, dar ajutorul e de la Domnul.”

Viața așezării monahale

Au fost perioade în trecut, până la prigoana sovietică, când slujeau și două liturghii pe zi și cântau două coruri de maici. Slujbele se făceau în română și în slavonă, dat fiind faptul că locuitorii satelor vecine erau ucraineni și slujbele erau frecventate și de pelerinii de peste Nistru. Și astăzi maicile vorbesc diferite limbi, dar se înțeleg de minune, căci comunicarea cu Dumnezeu e una – prin dragoste și credință.

Ca în trecut, se prelucrează pământul restituit de oameni, se cultivă legume în sere, există și o prisacă, o mini fermă de vaci, una de păsări și una de porci. Chiar dacă măicuțele nu mănâncă carne, se cresc animale pentru oamenii care vin să ajute la lucrările gospodărești.

În mănăstire funcționează un hotel cu cazare gratuită, o bibliotecă mare și un atelier de croitorie. Călugărițele de la Călărașeuca sunt pricepute la cusut icoane în mărgele, pe care le atârnă mai apoi pe pereții locașurilor.

Din vremuri apuse

Inițial mănăstirea a fost fondată ca schit al mănăstirii „Sfântul Sava” din Iași, care, la rândul său, se supunea „Frăției Sfântului Mormânt” din Ierusalim și era condusă de Patriarhii Ierusalimului. De la înființare până în 1916 a fost locuită de călugări. Prima atestare documentară este din anul 1648. Anume atunci a fost construită o biserică de lemn cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” care a devenit și hramul mănăstirii. În decursul timpului i-au fost donate moșii de către domnii Moldovei și boieri.

Biserica – fortăreață

Ați văzut vreodată o biserică – fortăreață? Ba chiar și cu ambrazuri pentru arme? Un exemplar rar este cea de la Călărășeuca.

În 1781 boierul Marco Donicidin oraşul Moghiliov-Podolsk, cu binecuvântarea Patriarhului de Ierusalim Avraamie, reconstruiește biserica „Adormirea Maicii Domnului”, într-un singur an, în biserica de piatră. Acest edificiu de cult a fost ridicat nu numai ca un locaș de rugăciune, dar și ca o mică fortăreață. Fiind situată la hotarul țării, mănăstirea suferea în urma năvălirilor dușmanilor, dar și a unor doritori de a o jefui. În aceste cazuri biserica servea ca un adăpost sigur. Pereții ei sunt de 1,5 m grosime, ușa de la intrare este confecționată din lemn de stejar şi ferecată în metal. La un nivel înalt se află ambrazuri înguste de unde se putea trage cu o armă. Aici se adăposteau și țăranii din sat în timpul războaielor și a năvălirilor. În anii 2000, biserica s-a reparat, s-a instalat un nou iconostas sculptat în lemn. Spre regret, picturile murale nu au putut fi salvate.

Biserica Sf. Ierarh Mitrofan de Voronej

În 1813 schitul devine mănăstire și este condusă de eparhia Chișinăului. În 1853generalul-maior Nicolai Cerchez, cu susținerea financiară a principesei Elena Mihailovna Cantacuzino, ctitoresc biserica din lemn, cu hramul „Sf. Ierarh Mitrofan de Voronej”. În 1911 Egumenul Iona împreună cu frații reconstruiesc biserica de lemn în biserică de piatră. În 1916 călugării au fost transferați la mănăstirea Dobruşa, iar în locul lor din orașul polonez Virovo au venit egumena Ambrosia cu surorile unei mănăstiri ruseşti. Cu timpul s-au adunat mai multe surori: moldovence, ucrainence, formând o obște de peste 120 de maici. A fost unica mănăstire de maici din țară, unde ustavul era de obște. Astăzi obștea mănăstirii numără în jur de 40 de slujitoare.

Icoana făcătoare de minuni

În soborul mănăstirii se află două răclițe cu moaște. Singura icoană ce a ajuns în zilele noastre din vechea mănăstire este „Adormirea Maicii Domnului” salvată și păstrată de o familie din satul vecin. Pictată la 1722 în Kiev, ea este împodobită cu un chiot în formă de stea cu raze – copia icoanei făcătoare de minuni din Kiev. Chipurile atât a Maicii Domnului, cât și ale sfinților Apostoli erau negre, cu timpul au început să apară treptat pe icoană.

Program liturgic

Ziua în mănăstire se începe la ora 6:00 cu citirea pravilei călugărești, urmează citirea a două acatiste în fiecare zi. La ora 7:30 se începe oficierea Sfintei și Dumnezeiești Liturghii. După Liturghie se slujesc Tedeumuri și Panihide. Slujba vecerniei se începe zilnic la ora 17:00. În zilele de duminici și sărbători se slujește Acatistul, iar Liturghia se începe la ora 9:00.

Hramurile mănăstirii sunt sărbătorite la 20 august  – sărbătoarea Sf. Ierarh Mitrofan; 28 august – Adormirea Maicii Domnului și la 6 decembrie – hramul de iarnă a Sf. Mitrofan.

Adresa mănăstirii: Mănăstirea de maici „Adormirea Maicii Domnului”, satul Calarașovca, raionul Ocnița, Republica Moldova. Telefon: 0 271 62 201. Pentru internauți există și un blog dedicat mănăstirii:  https://calarasovca.blogspot.com/

Rezervația peisagistică Călărașeuca

Rezervația peisagistică Călărașeuca cuprinde suprafața de 225 ha.  Stânci, pădure, Nistru – natură încântătoare jur-împrejur. În stânca ce domină mănăstirea se află o peşteră. Se spune că din timpuri străvechi, în peşteră şi-au găsit adăpostul călugării sihaștri. La 10-15 minute distanță, pe o cărăruie în pădure, apare un pod și trei izvoare. Încă din vechime era cunoscută puterea miraculoasă a acestor ape de a vindeca diferite boli ale mâinilor și picioarelor. Tot aici este construită și o căsuță-bazin pentru doritorii de a primi tămăduiri de la apă. Pelerinii ajunși la mănăstire pleacă cu sufletul împăcat și dorința unui nou început.

Ludmila TALMAZAN

PUBLICITATE

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Vă rugăm să introduceți numele dvs.