Un vis derulat în mod repetat

0
32
Foto simbol

În realitate s-a ancorat
S-a născut într-un orăşel din nordul republicii. După o ceartă cu bunicii, care s-a terminat cu vorbe grele, familia Struţescu s-a mutat în Crimeea. Acolo Gloria a trăit câţiva ani, iar în vara lui 1992 a plecat cu părinţii în America. Era o copiliţă de 11 ani atunci. Înstrăinaţi de rude, mama şi tata, nu aduceau niciodată vorba despre fraţi, surori sau verişori. Iar când Gloria încerca s-o mai iscodească pe mama despre veri, sau unchi, aceasta ridica din umeri, da din mână şi spunea că în ziua de azi totul e atât de greu, că toţi sunt împrăştiaţi prin toate colţurile lumii şi mai bine să nu mai vorbim de ei. Nu spunea clar niciodată cine şi unde a plecat şi de ce.
Şi tata refuza să vorbească la această temă, argumentând că nu trebuie să priveşti în trecut, că niciodată nu câştigi nimic dacă te uiţi în urmă. „Priveşte înainte, fetiţa mea!”- îi repeta el de fiecare dată, când copila îl ruga să-i povestească despre rudele apropiate. Ceea ce a putut afla Gloria de la maică-sa a fost, că s-a născut într-un orăşel din Moldova cu o mănăstire în preajmă şi când era mică mergea foarte des şi se ruga acolo. Mai adusese vorba şi despre o nuntă, care s-a terminat cu ceartă. Dar, ori de câte ori, Gloria revenea la acest subiect, mama devenea agitată şi neliniştită. Până la urmă fiica a înţeles, că e inutil s-o forţeze să-i răspundă la întrebările ce o frământau.

Gloria îl cunoaşte pe Alex

Ştiut lucru, americanii se maturizează mai repede. Întrată în mediul lor, la 16 ani Gloria era domnişoară în toată firea. Studia la un liceu şi avea cercul ei de prieteni. Prin firea sa veselă şi deschisă îi sensibiliza pe cei din jur. O plăceau mai mulţi tineri din gaşca lor. Avea un farmec aparte şi, spre deosebire de colegele ei, era încă virgină, nu fuma şi bea câte puţin doar la câte o ocazie. Înaltă, blondă, chipeşă cei care îşi întorceau capul pe stradă după ea îi dădeau cu siguranţă 20-21 de ani şi nu 16 câţi îi avea. În vacanţă Gloria încă cu câteva colege din gaşcă s-au angajat să lucreze într-un restaurant din New York. Acolo venise pentru vacanţa de vară şi câţiva tineri din Moldova, printre ei era şi Alex din Chişinău. Pentru el Gloria întruchipa idealul feminin. Un tremur de pleoape şi un oftat al domnişoarei i-au furat inima lui Alex. Captivat de persoana ei, după câteva săptămâni de la prima cunoştinţă, i-a făcut declaraţia de dragoste. A fost o vară fantastică. După programul de la restaurant ieşeau împreună, cutreierând cele mai frumoase locuri din marea metropolă. Alex o cucerea cu miile lui de poveşti despre îndepărtata Moldovă. Zilele au trecut repede, cum trece o adiere uşoară de vânt. S-au despărţit în speranţa, că în vara următoare se vor reîntâlni. O toamnă, o iarnă şi o primăvară relaţia lor frumoasă a continuat pe internet.

În vara următoare

„Ce bine, că ai venit Alex! Aţipisem un pic şi am visat că mă plimbam cu tine printr-un orăşel din Moldova, situat lângă un râu, cu o pădure frumoasă pe coastă. Mergeam pe strada principală, care era tare aglomerată şi eu te întrebam unde se grăbeşte toată lumea asta, iar tu îmi spuneai că la mănăstirea din apropiere. De multe ori mă visezi în acest orăşel. Tu nu ştii pe unde o fi el?” Flăcăul a privit-o cu duioşie şi i-a spus, că mai mult ca sigur acesta poate fi orăşelul bunicilor săi şi dacă ea doreşte într-o altă vară vor merge împreună acolo. Şi Alex i-a vorbit ore în şir despre frumuseţea şi istoria orăşelului pe care îl vedea iubita lui în vis, despre buneii lui, care sunt bătrâni şi neputincioşi, despre locuinţa elegantă de la Chişinău, despre părinţi. I-a mai spus, că mama are aceiaşi culoare a ochilor ca şi ea, că e foarte drăguţă şi că lucrează într-un magazin de cosmetice cu un salariu destul de bun. I-a mai spus, că arde de dorinţa să facă cunoştinţă cu iubita feciorului său.
A trecut vara şi Alex nu s-a întors în Moldova. A decis să mai lucreze ca să adune bani pentru a putea să-şi continuie studiile la Universitate. Gloria, având o înclinare spre cultură şi domeniul social a început să se manifeste în acest aspect de timpuriu şi la finele studiilor de liceu a câştigat o bursă la Universitatea din Chicago. În anul următor perechea îndrăgostită a mers la studii acolo. Iar peste doi ani misterele dragostei i-au adus în faţa altarului unei biserici româneşti din New York. A fost o mireasă frumoasă şi un mire extraordinar. Peste un an li s-a născut un fiu. Au trăit momente de pură fericire. Cu sufletele luminate de o dragoste sinceră îşi creşteau copilaşul într-o armonie perfectă. Când micuţul a împlinit un anişor au hotărât să vină în Moldova. Părinţii lui Alex i-au primit cu multă dragoste şi înţelegere şi au hotărât ca în toamnă să le facă nunta.

Nunta din Moldova

Lumina cenuşie a zorilor din acea zi de sâmbătă prevestea o zi minunată. La orele 12.00 un restaurant din afara Chişinăului îşi aştepta nuntaşii alcătuiţi doar din rude apropiate. La rândul lor, acestea aşteptau răbdătoare sosirea mirelui şi a miresei. De când Alex se cununaseră în America toate rudele ardeau de nerăbdare să-i cunoască aleasa inimii. Şi, mirii frumoşi ca doi crini au apărut privindu-se tandru. În ochii lor se citea o fericire deplină. Uşor-uşor, alaiul de nuntă a întrat în făgaşul lui firesc. Părinţii îi sorbeau pe mire şi mireasă din priviri. Iar nuntaşii nu oboseau să repete: „Ce pereche minunată! Dumnezeu să le poarte noroc şi să le dăruiască copii sănătoşi!” Se ciocneau pahare, se făceu urări. Pe măsură ce se apropia momentul dezbrăcatului miresei, rudele apropiate deveneau tot mai agitate pregătindu-şi darurile.


Surpriza cea mare

În clipa când socrii mici au dat glas urărilor de nuntă, amintind de o nuntă cu bucluc de peste treizeci de ani în urmă, majoritatea nuntaşilor au muţit. Soacra cea mare mai n-a căzut de pe scaun. Cuprinsă de emoţii a alergat la soacra mică şi, sărutând-o sălbatec pe obraji a exclamat: „Lenuţa, tu eşti? Draga mea verişoară cum te-a mai schimbat America! Dar noi v-am crezut dispăruţi fără veste… Sfinte Dumnezeule! Înseamnă că aceşti copii sunt neamuri, veri de-a doilea… Of, Doamne, Doamne!…” Vestea i-a şocat pe toţi. Afară dintr-odată a început să plouă cu găleata. Cineva a strigat ca să audă toţi: „E ploaia împăcării. Va trebui chiar mâine dragii noştri, Pavluşa şi Ileana, să mergeţi în orăşelul de pe Nistru şi să vă împăcaţi cu rudele care mai sunt în viaţă. Păcat că părinţii tăi Pavluşa au murit neîmpăcaţi. Mergeţi la fratele tău să vadă ce comoară de fată aţi crescut. Gloria trebuie să-şi cunoască unicul verişor pe linia tatălui.” După ce au tot întors pe faţă şi pe dos trecutul, nuntaşii au constatat, că mai sunt cazuri când veri de-a doilea leagă căsătorie şi sunt fericiţi. Viaţă îmbelşugată cu noroc au urat şi acestor tineri. A fost o nuntă de neuitat. Iar a doua zi dimineaţă socrii mari şi socrii mici au mers în orăşelul copilăriei. Era orăşelul pe care Gloria îl văzuse de atâtea ori în vis! Acolo şi-a cunoscut mai mulţi verişori şi verişoare şi pe unicul verişor dinspre tată, Liviu. Unchiul şi-a îmbrăţişat nepoata de la frate, şoptindu-i la ureche: „Aşa a rânduit Dumnezeu ca voi să ne împăcaţi. Mulţumim că am ajuns s-o vedem şi pe aceasta! Voi nu trebuie să repetaţi greşelile părinţilor…”

De atunci au trecut 12 ani. Alex şi Gloria îşi duc fericiţi traiul în America, unde l-au luat şi pe verişorul Liviu, care a făcut studii la un colegiu, apoi la facultate. E căsătorit și Liviu. Nevasta, o blondă frumoasă din Ucraina i-a dăruit doi Feți-Frumoși gemeni. Alex și Gloria mai au și o fetiță. Ambele familii se văd pentru tot restul vieții acolo, peste ocean. Veri la rând au tot venit în Moldova. Dar în vara acestui an, din cauza pandemiei, nu au riscat să se pornească la drum. Enigma, însă nu s-a dezlegat – care a fost motivul certurilor la acea nuntă de demult Gloria nu a mai aflat. Oricum a fost fericită să constate că visul ei nu a înşelat-o, i-a arătat anume aceste locuri minunate de unde i se trag rădăcinile.

Nina Neculce

PUBLICITATE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Vă rugăm să introduceți numele dvs.