Gestul pe care l-a făcut Vera Toma, de ziua lui Grigore Vieru, este înduioșător. A venit la Soroca, dimineață, din satul său, cu vreo 30 de ouă în coș. Avea de gând să le vândă la târg, pentru a cumpăra flori. Era 14 februarie, iar florile erau pentru poet. În ziua comemorării lui, am observat-o stând, cu seninătate și cumințenie, rezemată în toiag, lângă bustul lui Grigore Vieru de pe Aleea Clasicilor. Era mulțumită. Nu ajunsese cu ouăle la târg, căci a mers direct către biserică, pentru a participa la slujba de pomenire a marelui patriot. Dar coșul era gol, căci o altă femeie, căreia îi spusese of-ul, i-a cumpărat marfa.
Vera Toma a predat limba română și franceza timp de 40 de ani în școala din Cosăuți. Cei care o cunosc nu se miră de gestul ei. A fost și este un om dedicat neamului său. I-a învățat pe discipoli să-și iubească țara, limba, cultura.
Nutresc un deosebit respect pentru oamenii care, nefiind ”obligați” de funcții ori alte conjuncturi, vin cu sinceritate să depună o floare, oameni care trăiesc sentimente de recunoștință și dragoste pentru valorile naționale. ”De ce, o întreb eu, sunt atât de puțini cei care participă la activitățile culturale doar din îndemnul sufletului? Pe câți foști oficiali nu-i mai văd azi cu nicio floare, unde-s sutele de profesori, oamenii de cultură, pensionari sau angajați?”
”Dacă toți ar cunoaște trecutul adevărat, răspunse Vera Toma, poate că s-ar aprinde ceva în spiritul poporului, mai multă dreptate. În primul rând, profesorul trebuie să fie o făclie care să ardă întruna în sufletul copiilor, să le spună adevărata istorie a neamului nostru. Cu regret, și unii profesori nu-s treziți. Dacă ar fi toți deșteptați în conștiința lor, să țină la neam, la țară, mă refer la Țara mare, România, apoi noi am avea o altă soartă, alte zile am trăi.
Eu regret și mă tem că în puținul ce mi-a rămas de trăit, n-o să apuc ca Basarabia noastră să se întoarcă la Țara Mamă. Grigore Vieru a trăit cu acest vis. Îmi amintesc de fostul ministru al învățământului Nicolae Mătcaș, care avea în plan ca să-i pună pe toți profesorii, de orice disciplină, să studieze un curs de istorie în România, dar nu s-a mai întâmplat… Astăzi este o zi frumoasă Am rămas plăcut surprinsă. Am reușit să depun flori. Plec acasă să citesc cartea ”Pelerinul” de Sava Bogasiu, pe care am luat-o de la biserică. Îmi pare bine că la Soroca sunt oameni cu suflet mare, cărturari, cu conștiința națională deșteptată, că vin să omagieze personalități care nu trebuie să fie uitate niciodată.”
Ludmila Talmazan