La Băhrineşti strâng roadă bună
Vuietul motoarelor se auzea de departe. Combinele şi toate celelalte mecanisme, ca la paradă, treceau de la un câmp spre altul.
– Numai ce au strâns roada de orz de pe 100 de hectare şi intră în brazdă pe o plantaţie mai aproape de sat, – clarifică situaţia conducătorul întreprinderii agricole „Sorforjar” Gheorghe Pînzaru.
Directorul, purtat de multe griji, pare ceva mai preocupat, dar când vorbeşte despre seceriş, despre strânsul roadei, se agită şi nu rămâne nici urmă de oboseală.
– Pe vremea aceasta zilele n-au ore. Ele durează de când se ridică roua şi până cade iarăşi, – spunea în drum spre câmp directorul.
Aici, cele două combine de marca „John Deere” deja intrase în lan şi ridicaseră în urma lor un nor de praf cu miros de pâine. Combinele sunt noi, la al doilea şi al treilea sezon. Mecanizatorii le-au păstrat bine, le-au pregătit către recoltare şi acum probleme nu le fac.
– Merg ca ceasul, – zice Mihai Movilă, cel mai cu experienţă combiner.

Ceilalţi trei mecanizatori, colegi de-ai săi, sunt cam de două ori mai tineri, dar la fel de responsabili.
Din timp aflaserăm, că începutul secerişului coinciseră cu ziua de naştere a lui Mihai Movilă. Împliniseră 51 de ani, iar jumătate din viaţă munceşte ca mecanizator, inclusiv 24 de ani – pe combină. Acum a şi pierdut numărul sutelor de tone de pâine recoltată în companiile agricole.
– Ar ajunge, cred cam la vreo 30 mii de tone, – spune mecanizatorul.
Partenerul lui Mihai e Andrei Revenco, e abia la al doilea seceriş, dar şi el munceşte cu multă abnegaţie şi măiestrie.
Pe altă combină e Vlad Manea şi Ilieş Volentir, ce sunt, respectiv, la a zecea şi a patra campanie de recoltare.

– Sunt foarte buni agricultori. De fapt la noi mai „slabi” nici nu avem, – afirmă directorul Gheorghe Pânzaru. – Dar şi câştigă bine. Acum, la seceriş, pe zi iau câte 3300 de lei fiecare combiner.
Ne-am interesat apoi cam cât câştigă pe an mecanizatorii lui Pînzaru. Ajung la 160-170 de mii de lei. Aceasta aici, acasă, în satul lor. Doar un avanturist ar putea să refuze la aşa condiţii, să-şi lase familia şi să o apuce pe calea pribegiilor.
Campania de recoltare la Băhrineşti, de fapt, începuse cu vreo trei săptămâni în urmă, când a fost strânsă mazărea semănată din toamnă.
– A fost ca un antrenament, căci suprafaţa e mică, 10 hectare, – spune directorul. – Dar am făcut şi concluziile respective: se merită de semănat mazăre şi toamna. Cu ea am apărut primii pe piaţă şi am comercializat-o la un preţ avantajos.
Secerişul la Băhrineşti astăzi e deja la o altă etapă. Orzul de pe 335 de hectare e strâns şi depozitat. Hectarul a dat, conform calculelor preliminare, peste 4 tone de boabe. Mazărea – de pe 110 hectare. Iar grâul ocupă 530 de hectare. Directorul planifică să se achite deja şi cu deţinătorii de cote, ce vor primi, în ansamblu, circa 370 tone de grâu.

La „Sorforjar”, la solicitările mecanizatorilor, s-a refuzat la alimentarea organizată a membrilor detaşamentului de recoltare a pâinii. Aici, din fondurile întreprinderii, zilnic fiecărui participant la seceriş i se achită pentru alimentare câte 40 de lei. Şi omul îşi alege bucatele după gustul său.


Acum, când totul merge strună, probleme, practic, nu apar. Gheorghe Pînzaru e şi mai optimist, căci au căzut precipitaţiile multaşteptate, culturile târzii s-au înviorat, iar plantele de porumb şi floarea-soarelui îi depăşesc statura.
– Mă deranja deja starea de pesimism, dar acum sunt mai încrezător, că o să avem roade bune şi la al doilea seceriş, – concluzionează directorul.
Plugarii de la „Sorforjar”, graţie eforturilor depuse, investiţiilor serioase şi aplicării tehnologiilor respective se menţin mereu pe locuri de frunte în raionul Floreşti. Şi acest an nu va fi o excepţie.