”Nu-mi pierd speranța niciodată, în ciuda tuturor greutăților!” spune un om a cărui istorie de viață poate fi un exemplu de succes pentru oricine se crede deznădăjduit. Dacă te ridici pe dealul înalt al satului Dubna, din r. Soroca, de departe, vezi gospodăria domnului Andrei Sochircă. Frumos îngrijită, înconjurată de florării și grădini de legumicultură – toate fiind rezultatul unei munci de fiecare zi. Viața nu i-a fost întotdeauna frumoasă. La doar 17 ani, în urma unui accident cu combina, a rămas fără un picior. Însă nu s-a gândit nici măcar pentru o clipă că nu ar putea lucra: ”Capul funcționează, mâinile mi-s sănătoase, merg înainte! Îmi amintesc când, în genunchi, fără un picior, prășeam sfecla, dar nici măcar atunci nu m-am simțit deznădăjduit. Văd oameni sănătoși care stau așteptând să le dea cineva de pomană. Dar vă zic că e mai ferice să dai, decât să primești, chiar Dumnezeu ne învață asta prin cuvântul din scriptură.” Să-l asculți pe domnul Andrei, la cei 67 de ani ai săi, este asemenea cititului unei cărți motivaționale din care înveți cum să trăiești cu dragoste de viață. ”Aici în sat m-am născut, m-am ridicat, am creat o familie și am crescut 7 copii. Aici am lucrat în colhoz, în domeniul construcției. Mi-a plăcut să am gospodărie, să cresc oi, vaci. Părinții mei au fost oameni muncitori. De la ei mi s-a format această deprindere de a fi activ. De mic copil am lucrat la tutun, pe deal și acum lucrez, căci altfel nu se poate. După accidentul acela grav, sora insista să vin la Bălți, la oraș, dar eu le spun tuturor: locul meu este în satul unde m-am născut. Am avut ocazia să plec peste hotare, am fost în Franța, dar cel mai mult îmi place acasă. Când mă uit de pe pragul casei mele la acest deal ce se înalță frumos la marginea satului, mă simt fericit.” Într-o țară în care mulți cetățeni se simt dezamăgiți, domnul Andrei încurajează: ”Să aveți speranță că va fi și bine. După rău, întotdeauna, vine binele. Nu am fost dezamăgit niciodată, nici chiar atunci când am avut de pierdut. Îmi amintesc vorba unui moș bătrân pe nume Vasile care spunea: ”Măi Andrieș, când vei câștiga, să nu spui la nimeni, iar când vei pierde, tot să nu spui la nimeni. Să nu te plângi, dar să muncești.” Afacerea cu flori am început-o acum 20 de ani. Am cultivat trandafiri, lalele, crizanteme, mușcate etc. Nu-mi pierd speranța niciodată, în ciuda tuturor greutăților care nu ne ocolesc: iarna ne luptăm cu frigul, încălzind serele, vara – cu căldurile puternice, dar cum altfel? Nu pot să stau cu mâna întinsă. Lucrăm cu toată familia de la mic la mare, cu copiii și nepoții, cărora le transmitem o educație bazată pe muncă, credință și curaj.” Florile de la Dubna au parfumul speranței. De veți avea un gând mai trist, să-l vizitați pe domnul Andrei Sochircă, căci dumnealui cunoaște secretul optimismului și al încrederii în ziua de mâine .
Foto: Ludmila Talmazan
