SCUARUL…
PATRUPEZILOR
La intrarea în Soroca dinspre podul lui Bechir, în fostul scuar al comsomoliştilor-ilegalişti „zgîrîie norii” o stelă ridicată în memoria acestora, care au opus, chipurile, rezistenţă „cotropitorilor româno-fascişti”. De facto, un fost ilegalist mi-a povestit cum s-a pomenit în lista „eliberatorilor”: „În podul unei case, împreună cu încă trei băieţi, jucam în acea zi cărţi şi beam ţuică. Văzînd că merg soldaţii pe stradă, i-am întîmpinat cu o pînză roşie şi am spus, că ne ascundem în pod de români. Sovieticii ne-au înscris numele şi aşa am devenit ilegalişti…”În ultimii peste vreo 20 de ani în acest scuar se ascund alţi „ilegalişti”, numai că sunt patrupezi: cîini, capre, vaci, beţivani şi boschetari. Drept că o dată în an în scuar fac curăţenie sorocenii comunişti pentru ca noilor „ilegalişti” să le fie mai comod să lase aici… excrementele…
Poposeală…
dar e altceva…
„Perla” principală a străzii rămâne în continuare fosta tavernă „La popas” ori, mai bine zis, un butic răpănos şi câteva mese unsuroase. De fapt ani încoace nu mai calcă iubitorii de un sutar şi o halbă de bere, în schimb calcă şi chiar se culcă şi dorm în buruiene boscketarii. Pustiul „La popas” are şi un rost oarecare, serveşte drept closet public căci de la piaţa din vale până la cetate closeturi nu există în oraşul Soroca. Cum să se descurce bieţii oameni păliţi de nevoie? Acest closet ruşinos e situat chiar sub ochii tuturor. Pe aici circulă zilnic cinovnici responsabili de starea sanitară a urbei. Rămâne de ghicit de ce nu se întreprind măsuri? Cineva nu vrea să se deramjeze ori să deranjeze pe altcineva?
CU GRIJĂ…
„MATERNĂ”
Pe locul, unde au văzut lumina zilei sute de mii de cetăţeni ai Moldovei, astăzi nici semn de viaţă. O dărămătură, un „pustiu” în centrul oraşului ne mai aminteşte de maternitatea de odinioară. În urma privatizării, clădirile cu tot cu terenul aferent, au fost cumpărate, apoi recumpărate, revîndute… se schimbă proprietarii, dar nu şi aspectul acestui complex. Drept că ceva totuşi se asociază cu predestinaţia anterioară a obiectului – aici, prin buruiene de statura omului, se înmulţesc… cîinii şi pisicile. Un tablou teribil, pe lîngă care au mers atîţea foşti primari ai urbei şi nu l-au observat ori poate nu se încumetau să-l vadă?
NICI HOTEL, NICI…
Din strada Independenţei, pe adiacenta G. Vieru, se vede o altă dărîmătură, unde, cu vreo 30 de ani în urmă, a început construcţia unui hotel cu 11 etaje, care trebuia să devină încă o carte de vizită a Sorocii şi nu numai. Dar nu a fost să fie, lucrările s-au stopat la etajul doi. Încă pînă la „perestroică” ziarul raional de nenumărate ori a abordat problema aflării în centrul urbei a unei asemenea clădiri-dezastru. Unde se adăposteau, ca la hotel, de fapt, narcomanii, beţivanii, tîlharii, unde ziua în amiaza mare aveau „ore de primire” prostituatele minore în schimbul unui pahar cu vin şi o ţigară. Au fost cazuri, cînd de pe pereţii dărîmaţi au căzut copii, un cetăţean, care smulgea un cablu electric din pămînt a fost electrocutat mortal, etc., etc. Cui îi pasă de o asemenea stare de lucruri? Cît timp va mai sta în ochii lumii „hotelul” nefinisat? Zeci de ani în şir nimeni pe nimeni nu-l „deranjează”…
CÎND ERA MAI?
Lume peste lume locuieşte pe str. Independenţei: unii rămaşi încă de pe Lenin, alţii – stabiliţi cînd artera urbei purta nume nou. Cînd era mai bine şi mai comod? Iată doar cîteva răspunsuri:
– Eu am sădit doi copaci pe locul unde trebuia să fie amenajat scuarul veteranilor. Mulţi dintre ei nu mai sunt în viaţă, însă scuarul a „murit”… înaintea veteranilor.
– Stadionul orăşenesc arată aşa cum arata acum o jumătate de secol, doar că s-au schimbat băncile şi s-au vopsit în alte culori.
– Mai „independenţi”, cred eu, sunt acum maidanezii, care au inundat strada.
– În zilele de sărbătoare, mai ales, seara, pe stradă îşi fac de cap motocicliştii, care mînă cu viteză cosmică.
CONTRASTE, CONTRASTE…
Doar falnicii castani, care cuprind strada din ambele părţi, au rămas neschimbaţi, cu frumuseţea lor de odinioară. Cu toate cele nefăcute, nerealizate, datoriile rămase de la mai multe consilii orăşeneşti, totuşi această arteră e frumoasă, mai ales în orele matinale. A devenit parcă mai spaţioasă, să fi avut şi trotuare „europene”… Orăşenilor şi oaspeţilor urbei li se propune o gamă variată de servicii, s-au deschis zeci de oficii, magazine, baruri, cazinouri, altele au dispărut, s-au închis, cum ar fi, de exemplu, fostul „Haine gata”, ceea ce e regretabil. Doar într-o singură clădire se decide soarta oamenilor ajunşi în sala de judecată. de fapt şi pe timpuri aici se decidea soarta multor soroceni – la şedinţele biroului CR Soroca al PCM…
CLOSET –
WC – CLOSET
Fostul closet public din parcul „Pobeda” a fost închis printr-o prescripţie a staţiei epidemiologice, autorul actului istoric e fostul medic epidemiologist şi fostul locuitor al oraşului Mihail Marcelovici Cohn. De la independenţă încoace pe locul fostului closet s-a amenajat un nou closet de această dată de tipul WC, combinaţie de litere, care se descifrează water closet, adică closet cu apă. Mai anul trecut o lucrătoare de aici, închizînd uşa WC-ului, a uitat în el o femeie, care venise la Soroca în calitate de turist. Astăzi acest closet (ceea ce înseamnă loc închis) corespunde denumirii fiindcă stă lăcatul la uşă. Poate că se va deschide WC-ul de sărbători măcar? În orice caz mai există o ieşire – în scuarul Palatului de cultură stă aproape nefolosită estrada de vară, iar înăuntru sunt WC-uri. S-ar putea utiliza ca o variantă de rezervă, nu? Ar fi un lucru nujnic…
Un aspect similar avea strada cu pricina cu 2 ani fără 3 zile în urmă, fapt despre care a relatat „Ziarul Nostru”, chiar în numărul din 27 august 2015. În cele 727 de zile şi nopţi trecute de la apariţia publicaţiei nu s-a schimbat nimic. De înţeles, că nimeni pe nimeni n-a deranjat. Cu acestea se vede că, vom intra în iarnă şi zăpada va astupa locurile ruşinoase. Ce să-i faci, asta e…
Atât.
