BIOGRAFIC
Născut în 1969 în satul Plop, Donduşeni, într-o familie de agricultori.
A absolvit Universitatea de Stat din Tiraspol, specialitatea geografie şi biologie, apoi facultatea de drept a Universităţii de Stat din Chişinău şi Academia Internaţională de Poliţie.
A activat profesor în şcoală, iar 23 de ani în organele de poliţie ale Ministerului Afacerilor Interne, ajungând în grad de locotenent-colonel.
În 2011 e ales în funcţie de primar al satului natal. Acum e la al doilea mandat.
Soţia Liliana e profesoară la liceul „A. Mateevici” din Donduşeni. Fiica Corina s-a stabilit cu traiul în SUA, iar mezina Olga studiază la Universitatea din Braşov, România.
Hobby – voleibol şi pescuitul peştelui răpitor.
Cu uşa transparentă
– Domnule Guţanu, nu aveau plopenii unele temeri să aleagă în fruntea satului un fost poliţist?
– Dimpotrivă, au dorit să fie mai multă ordine şi disciplină în localitate. Chiar când am venit în primărie, mai în glumă, mai în serios, le-am spus colegilor: lucrăm ori conştient, ori de frică. Toţi au zâmbit şi iată, acum, în comun, fără a tensiona relaţiile, facem ceea ce şi se cere de la noi.
– Biroul D-stră e fără anticameră, uşa e din sticlă şi de la masa de lucru se vede tot coridorul – cine vine, cine pleacă…
– Nu numai eu văd, dar şi pe mine mă văd, că nu dormitez în fotoliu. Dacă vorbim de transparenţă în activitate, apoi de aici am început-o. Funcţionarii primăriei tot nu stau la vorbă, ca pe la uşile lor să aştepte cetăţenii, dar şi vizitatorii au un comportament adecvat într-o instituţie administrativ-publică. Suntem mereu în văzul alegătorilor.
– Pe masă aveţi două calculatoare. Acumulaţi informaţii diferite?
– Ambele au aceeaşi destinaţie. Stochez informaţia necesară pentru a elabora proiecte sociale. Diferenţa constă doar în aceea, că unul e portativ. Când mă duc prin instanţe, ministere şi instituţii să-mi apăr poziţiile, îmi iau drept „bagaj” calculatorul, unde port informaţia necesară.
– Şi multe proiecte aţi elaborat? Cu cine le scrieţi?
– În majoritatea cazurilor le scriu de unul singur, dar mă bazez şi pe informaţia furnizată de colaboratorii primăriei, de instituţiile din teritoriu, pe propunerile şi doleanţele cetăţenilor.
Proiecte avem multe. Câteva zeci. Unele sunt implementate, altele – în stadiul aplicării, dar mai bine de jumătate din ele îşi aşteaptă rândul. Mai deranjez eu persoanele, de care depinde soarta proiectelor noastre, dar, sincer vorbind, birocratismul funcţionarilor din „liga superioară” depăşeşte limitele.
– Am depăşit şi noi „startul” discuţiei noastre. De aceea să revenim la începuturi. Uşor aţi învins în scrutin?
– Nu prea. Eram 4 candidaţi. În turul doi am trecut cu reprezentantul Partidului Comuniştilor, eu fiind din partea Partidului Democrat. Şi am acumulat circa 80 la sută din voturi. Cam aceeaşi situaţie s-a repetat şi la alegerile ulterioare, când am obţinut al doilea mandat. Eşecul din primul tur nu m-a derutat, ci dimpotrivă, m-a mobilizat să studiez mai minuţios problemele sătenilor şi mai insistent să le apăr drepturile lor şi a comunităţii în ansamblu.
Idei am avut şi am încă multe. Dar problema e simplă, posibilităţile bugetului local sunt foarte limitate. Am studiat şi am evidenţiat rezervele. Atunci din surse proprii se adunau doar 20 de mii de lei, acum – de 40 de ori mai mult. În total bugetul primăriei e de 3,2 milioane de lei. Desigur, că aceşti bani nu pot satisface toate „gusturile” noastre.
– Vă mai încurcă ceva în afară de lipsa banilor?
– La primul mandat n-am avut susţinere pe motive politice. Eu eram de la PDM iar conducerea raionului – de la PCRM. Măcar că expreşedintele raionului Anastasie Pavlov e plopean de-al nostru, locuieşte aici, a fost şi primar al satului, dar ne cam lua jăraticul de la turtă.
Am luptat insistent ca să reuşim ceva. Şi atunci, dar şi acum, din lipsă de bani bugetari, ne-am bazat mai mult pe elaborarea şi implementarea proiectelor.
Apă la robinet
– Care e cel mai important din proiectele câştigate?
– Cel de aprovizionare cu apă potabilă a instituţiilor şi gospodăriilor sătenilor. Acest proiect valorează 7,8 milioane de lei. Traseul central cu o lungime de 18,9 kilometri deja e construit. Practic s-a trecut pe toate străzile satului, unde erau solicitanţi. Pentru 400 de gospodării sunt montate şi branşamentele – din drum până în ogradă. A rămas să fie instalate contoarele şi să punem în funcţiune apeductul. Calitatea apei din sondă e testată la laborator şi e apreciată ca fiind calitativă. În genere, la noi apa e bună, fapt confirmat şi de existenţa celor 24 de izvoare, ce constituie un monument hidrologic protejat de stat. De aici şi se „naşte” râul Cubolta.
În sat e creată asociaţia consumatorilor de apă, membrii cărora precizează care şi în ce volum a achitat contribuţia de 500 de lei pentru o gospodărie. Iar branşamentul cu tot utilajul îi costă pe solicitanţi de la 1200 până la 1500 de lei.
Intenţiile mele sunt ca sătenii la nivel de 90 la sută să aibă apă la robinet. Rămân 10 procente dintre familiile plecate la muncă, iar unii din ei şi cu traiul peste hotare.
– Şi când se va produce evenimentul propriu-zis?
– Cred că peste vreo lună, cel mult două. Mai vreau să accentuez că destul de consolidată la implementarea acestui proiect s-a manifestat comunitatea şi organele publice locale, ce au contribuit cu 1,6 milioane lei. Proiectul, în cea mai mare parte, a fost finanţat de Fondul Ecologic Naţional.
– Dle primar, sunteţi la jumătate de mandat. Cum se îndeplinesc promisiunile din perioada alegerilor?
– Acum circa 80 la sută din cele trasate în programul electoral sunt îndeplinite. Plus la punctul de bază – construirea apeductului, mai avem încă multe. Spre exemplu, iluminarea stradală. Pe străzile satului sunt instalate 50 de corpuri de iluminare. Recent am mai pus 10 plafoane economicoase. Aceasta constituie 60 la sută din programul de iluminare. Până la sfârşit de mandat tot satul o să aibă pe timp de noapte lumină pe străzi. La aceste lucrări sunt utilizate surse din bugetul primăriei.
– Aici se va pune punct?
– E clar că nu. Punerea în funcţiune a apeductului, cere şi construirea unei reţele de canalizare cu o staţie de epurare. Avem şi proiectul necesar. Se preconizează ca în acest an să fie începute lucrările, în primul rând, pentru instituţiile sociale. Acest proiect valorează circa 6 milioane de lei.
– Aveţi şi o problemă mai veche. Satul e lipsit de grădiniţă.
– În sfârşit o soluţionăm şi pe aceasta. La Plop de 25 de ani nu funcţionează instituţia preşcolară. Grupa pregătitoare e instruită la gimnaziu, iar încă 50 de copii stau cu părinţii şi bunicii. Unii din ei frecventează grădiniţele din Donduşeni. Acum am dus la sfârşit repararea capitală a unei clădiri vechi şi totul e gata pentru deschiderea instituţiei. Îndată ce punem în funcţiune apeductul, micuţii vor avea posibilitatea să frecventeze o grădiniţă frumoasă, cu mobilier şi utilaj nou, cu educatoare şi dădace instruite.
Tineretul va avea un teren de mini-fotbal cu acoperire artificială. E construit fundamentul, am ajuns la un numitor comun cu Pavel Ciobanu, preşedintele Federaţiei Naţionale de Fotbal, şi în această vară, sperăm, să tăiem panglica.
– Cu aceasta se încheie lista obiectivelor sociale ce le-aţi preconizat?
– Mai am o problemă majoră – construirea reţelelor de gazificare. Conducta e adusă până la marginea satului. Am elaborat şi un proiect, care e necesar să-l actualizăm. Prin multe instanţe am umblat, multe uşi am deschis, dar până ce nu avem un rezultat promiţător. Însă nu mă dau bătut.
Şi ceva de suflet
– Având un aşa sat frumos, cu alee de plopi, cu izvoare tămăduitoare, păsări de baltă şi multe altele, nu cred să nu iniţiaţi ceva mai spiritual, de suflet.
– În satul nostru e creată o atmosferă de educaţie estetică, de creaţie. Cine nu-l ştie pe artistul poporului Vitalie Rusu, plopean este. Dar şi mai mulţi colegi de breasla D-stră se trag de aici. Şi, desigur, nu putem să luăm în consideraţie ataşamentul sătenilor faţă de artă, de lumea frumosului.
Mi-a venit ideea să amenajăm o zonă de agrement în stil rustic, în preajma monumentului hidrologic „Izvoarele Plopului”, cu terenuri de joacă pentru copii, cu căsuţe şi gherete, cu o scenă improvizată.
Mai am în plan să reparăm căminul cultural, unde activează artiştii amatori. Ansamblul folcloric „Plopeanca” şi la emisiuni televizate a participat.
În timpul apropiat o să lansăm o galerie a personalităţilor plopene, unde o să fie înscrişi Cetăţenii de Onoare ai satului. Dar anterior am început cu ridicarea unei răstigniri în centrul localităţii. Pentru toate aceste intenţii am scris diferite proiecte, pe care în engleză mi le traduce fiica din SUA, care a absolvit Universitatea tehnică, şi le-am prezentat în mai multe structuri investiţionale.
– Iar acţiuni practice deja sunt? Cine vă susţine şi cine vă încurcă?
– Acţiunile practice le-am început de la mine. Personal, cu mâinile mele, am construit două podeţe în zona izvoarelor. Astfel încerc să consolidez şi mai mult comunitatea. Eu zic că principalul nu e factorul material, ci persoana, factorul uman.
În toate activităţile am susţinere de la consilierii locali. În consiliu avem reprezentanţi a trei partide – PDM, PCRM şi PL. Dar divergenţe referitor la problemele majore nu sunt. Eu zic, consiliul nu e un mecanism al reglărilor de conturi politice, ci pentru a se manifesta în interesul public. Da, la început careva începuse să mă încerce dacă „stau bine pe picioare”. Dar s-au convins, că în capul mesei pun legea şi s-au liniştit. Era şi aşa clar. Eu, care peste două decenii am luptat cu infractorii, nu puteam însuşi să comit nereguli. Iniţiativele nu mi le blochează, fiindcă vin cu argumente.
Şi încă ceva. Recent s-a adoptat decizia de a institui Drapelul şi Stema localităţii. Dorim să avem şi Imnul satului. Ca fiecare plopean să se mândrească cu baştina sa.
– S-ar părea că un poliţist, ce a luptat mereu împotriva criminalităţii să fie şi el mai dur în acţiuni, dar văd că aveţi un caracter mai poetic.
– Chiar şi poezii am scris, la acordeon cântam, pictam peisaje din natură.
Îmi place să atrag în activităţi şi copiii. Am organizat un concurs la construirea coliviilor pentru păsări, toţi participanţii au primit îngheţate, iar învingătorii – cadouri şi diplome.
Tot cu copii am realizat un sondaj, cum să protejăm natura şi să menţinem curăţenia în sat. Rezultatele au fost studiate şi luate în consideraţie.
– D-le primar, de unde începe dragostea de viaţă şi de ţară a plopeanului?
– De la Valea Izvoarelor. Dacă aici dai de vreo două ori cu hârleţul, apoi din bahnă țâșnește apa. Pornesc şuvoiaşele din poalele unei pante de calcar sarmatic. Tradiţional se afirmă că râul Cubolta „se naşte” lângă Lipnicul din Ocniţa. Poate aşa a fost, însă până la Plop fosta lui albie e uscată. Acum primul izvor al Cuboltei e în preajma satului nostru. Aşa şi îi zicem – izvorul Cuboltei.
Şi mai porneşte dragostea de viaţă , desigur, de la plopi. Venind spre sat de la Donduşeni treci pe Aleea Plopilor, care astăzi „ning” cu puf de lebede. Nu ştiu dacă cineva cunoaşte numărul, dar mulţi spun că e unul impar. Vreai nu vreai, dar trecând pe aici îţi aminteşti de renumita romanţă „Pe lângă plopii fără soţ”. Veniţi la noi şi o să vă convingeţi în aura Plopului, ce te încântă, te vrăjeşte, te cucereşte.
A intervievat Boris Todirel