Vladimir Zgavordei:„Primarul este omul care trebuie să lucreze și să arate rezultate”

Ne-am înțeles pentru un interviu și a zis că revine cu un telefon. La cât de ocupați sunt primarii, am investit puține șanse că revine, doar că am dat greș. A avut ceva treabă că vara nu e doar anotimpul vacanțelor, mai ales pentru primari. Vine școala degrabă, treabă multă. Vladimir Zgavordei are ce povesti la trecut, la prezent, dar și la viitor. Merge înainte, indiferent ce s-ar întâmpla. Asta știe, asta face.

Prezentarea de rigoare:

Vladimir Zgavordei

Primarul c. Izvoare, r-nul Florești

Născut pe 26 decembrie, 1964, în s. Izvoare, r-nul Florești.

Specialitatea: mașinist-macaragiu.

Este căsătorit, are o fată și o nepoată, care a absolvit clasa a XI-ea cu media 9,92.

Vroiam să fim oameni și să fim de folos

• Ce probleme aveți pe cap acum? Că nu puteam da de Dvs…

• Nu că ar fi probleme – se închide școala din satul vecin, din Frumușica, iar copiii se mută la noi, la Izvoare. Motivul – lipsa copiilor. La ei. Sunt careva dureri de cap pentru că vine un copil cu dizabilități, pe scaun cu rotile – trebuie să-i creăm condiții de acces. Asta facem. Până acum, nu ne-am confruntat cu asemenea situații.

• Dacă veni vorba de copii, cum v-a fost copilăria? Ce amintiri v-au rămas de-atunci? Ce jocuri aveați?

• Munceam cu părinții, inclusiv la tutun, când era de rupt la baltă, o rupeam…. Seara la stadion, jucam fotbal, volei și ce mai era de jucat. Computere nu aveam. Mergeam la cireșe, normal.

• Ați fost prins în flagrant delict vreodată?

• Direcrorul de școală ne-a prins la căpșuni – ne-a dat câte-o vargă, și acum îi sumt gustul.

• Ce visați să vă faceți atunci? Ați vrut să vă faceți nacialnik pe selsovet de mic sau a venit cu timpul?

• Nici nu m-am gândit pe-atunci. Vroiam să fim oameni și să fim de ajutor și de folos, așa cum ne-au învățat părinții. Nu ne mai gândeam noi, atunci, că vom ajunge primari. Atunci eram om de rând, am rămas și acum – nu mă simt mare nacealnik. În viziunea mea, primarul este omul care trebuie să lucreze, să facă treabă, să arate rezultate. Acum, unii umblă în cămașă albă și cu cravată la gât, da tot nu fac nimic.

• Statutul obligă, primarul e primar.

• Las-o. În rând cu lumea trebuie să fii.

• Revenind la începuturi, n-ați vrut să fiți nici miliționer, nici militar?

• Am avut propunerea de a rămâne în armată, dar n-a fost să fie.

• Până la mandatul de primar ce-ați făcut? Când s-a produs intrarea în Primărie?

• Acuș vă spun. Dar să nu spuneți la nimeni.

• Nu, doar cititorilor, în rest – la nimeni…

• În 2011, toamna. Până atunci, pe rând: după școală, am făcut serviciul militar în trupele de grăniceri, în regiunea Lvov, după care am lucrat la școala din sat în calitate de intendent…

• „Zavhoz”?

• „Zavhoz”. Apoi m-am căsătorit, au urmat vreo doi ani în Irkutsk, m-am întors în sat timp de doi ani, în care am lucrat pe Kamaz. După, am plecat în Rusia, înapoi, la Moscova. Era în 95. În 2009 m-am întors în sat, an în care am luat o „râschitură” de clădire rămasă din colhoz, în locul căreia am construit o  Casă de Nunți, aici, în centrul satului. Care activează și acum, doar că fata conduce afacerea…

• E afacere de familie…

• Exact.

Prima dată au fost probleme

• Cum a venit dorința de a fi primar? În ce circumstanțe? V-ați trezit într-o zi și ați zis că vreți să fiți primar?

• Nu! Umbla după mine un grup de oameni și mă bătea la cap să candidez, eu având Casa de Nunți. Vreo 30 de oameni. Da gândul că „poate nu voi câștiga” nu mă lăsa. Prima dată a fost o victorie din turul doi, apoi toate mandatele au fost luate din primul tur.

• Și de fiecare dată când ați candidat, tot nu vroiați să fiți primar? Și candidați an de an fără să vreți asta?

• Ei, hai. Deja, mai departe, m-am obișnuit și a mers de la sine. Dacă nu vroiam, nu-mi plăcea și nu aveam atracție, nu mai candidam. Da prima dată au fost probleme.

• Vă amintiți de  prima zi în funcție? Care erau emoțiile?

• Spaima. Mă gândeam că m-a ales lumea și nu voi putea face față. De restul nu mă temeam. Nu mă temeam de oameni, că până atunci, la Moscova, inclusiv, tot cu oameni am lucrat, aveam câte 300 de oameni sub comandă, de la moldoveni la ceceni și tot felul de naționalități.

• Da la Moscova ce nacealnik ați fost?

• La Moscova am lucrat în cadrul companiei petroliere „Iukos”, dacă ați auzit de așa ceva…

• Cum să nu. Până la arestul lui Hodorkovskii sau după?

• Până și după. Da n-am lucrat pentru el, nemijlocit – compania noastră de construcții era responsabilă pentru întreținerea tuturor oficiilor companiei mari. Eram responsabil pentru aprovizionare sau specialist în achiziții – spuneți-i cum vreți.

Nicio guvernare n-o să te întrebe ce păstrezi în safeu

• Să fii primar independent e de bine sau nu prea? O susținere politică v-ar prinde bine?

• Susținerea politică este dacă lucrezi. Susținerea o face primarul când realizează proiecte. Ce susținere politică poate să-mi dea, de exemplu, guvernarea? Eu trebuie să realizez proiecte, să le depun și ele vin. Majoritatea celor depuse au fost câștigate – pachetele de acte au fost îndeplinite normal, au fost acceptate și realizate. Unul, pentru reabilitarea unei bucăți de drum, nu l-am câștigat pentru că nu aveam populația necesară pe strada respectivă – nu-mi ajungeau oameni anume pe strada unde vroiam să repar drumul…

• Eu de ce întreb? Cică ăștia de la PAS sunt privelegiați, am auzit la radio…

• Să nu mănânce la borș radioul vostru – chiar acuma, câteva zile în urmă, am avut o discuție mai aprinsă cu un primar al satului vecin. Zicea că nu i-a dat guvernarea nimic. Că începe proiectele și nu i s-a dat nimic. Proiectele trebuiesc înaintate, nu ținute în safeu. Nicio guvernare n-o să te întrebe ce păstrezi în safeu. Trebuiesc depuse, trebuie să alergi, să muncești…

• Cu ce trăiește acum satul Izvoare? Cu ce se laudă și cu ce luptă? Care îi sunt particuilaritățile… Geografice, poate?…

• Geografic, suntem pe o vale și orice ploaie ne spală drumurile. Periodic, ne străduim să le reabilităm, ne vom strădui să le betonăm, unde va fi  posibil.

• Există lucruri cu care, chiar, vă mândriți, pe care le-ați realizat din postura de primar la Izvoare?

• Trebuie să mă laude altcineva, nu eu singur. Avem școala – reparată, grădinița – reparată, Casa de Cultură – reparată, primăria – reparată… Spălătorie socială, avem, mașina colectează deșeurile la fiecare poartă, fiecare gospodarie are tomberoane pentru gunoi… Satul are apă, este parțial gazificat… Cu ce să mai laud? Deși, ultimul proiect înaintat și realizat chiar e de laudă – avem singurul post de pompieri voluntari în raion. În total, pe republică, sunt vreo 10… Suntem 10 voluntari, până la moment, am avut 7 ieșiri… De vegetație nici nu vorbim, mai ales pe canicula asta…

Ea e mândria satului

• Care este lucrul sau omul care întruchipează satul Izvoare? Irina Rimes are concurență?

• Nu, ea e mândria satului. A fsot la Izvoare, a realizat un concert pentru săteni, pe stadion, care era plin ochi. A adus și o echipă mare care a filmat o producție despre ea.

• Îi cunoașteți repertoriul? Îi știți vreun cântec? Puteți să-l fredonați?

• Eu nu-s cu muzica.

Puțin rău în mult bine nu se vede

• Vorbiți despre sat și săteni… Cum puteți să-i descrieți?

• Avem un sat bun, cu oameni de treabă, gospodari, cu care mă pot mândri, cu fiecare om în parte. Da, mai sunt câțiva răi, dar puțin rău în mult bine nu se vede.

• Nu pot să nu vă întreb și despre amalgamare…

• Ne-am pornit și poate, am pornit nu chiar drept. Fiecare trage primăria la satul lui, iar noi sperăm că cenrtul noii unități va fi la Izvoare. E vorba de amalgamarea cu Frumușica, Iliciovca și Trifănești. Procesul a pornit, deja.

• Lumea ce zice? Vrea, nu vrea? Sau depinde dacă se duce primăria sau dacă vin alții la ei?…

• Reforma administrației publice locale este binevenită pentru fiecare localitate, indiferent unde se va afla centrul unității noi. V-am dat, mai devreme, un exemplu, cum n-am putut accesa un proiect pentru că nu ne ajungeau oameni. Drumul nu a fost reabilitat numai din cauza populației. Lipsei acesteia.

• La anul viitor avem alegeri, cică  – vă băgați?

• Numaidecât. Mergem înainte. Care va fi configurația, rămâne de văzut. Dacă vor alege, lucrăm….

Nu sunt cu pescuitul și nu sunt cu vânătoarea. Sunt cu sportul

• Aveți variante și în afară de primărie, dacă nu iese cu alegerile? Dacă nu primăria, atunci ce?

• Casa de Nunți. Nu mă pierd. Nu mă sperie viața în afara primăriei.

• Aveți timp și pentru altceva decât primărie și ore de audiență? Un pescuit, o vânătoare, ceva? Cu ce umpleți timpul liber? Asta dacă îl aveți…

• Nu sunt cu pescuitul și nu sunt cu vânătoarea. Sunt cu sportul. Peștele îmi place să-l prin pe tigaie. În rest, îmi place să merg cu echipa de fotbal în deplasări, îmi plac și alte discipline sportive – volei, tenis de masă. Cu echipa de fotbal din Izvoare am ajuns până în regiunea Kiev, Ucraina, în cadrul unui turneu. Îmi place să fiu cu cei tineri.

Asistent de arhitect:

Marcel Toma