Revenirea în trecut
După aproape zece ani a pășit din nou pragul școlii. Cu emoții vădite, mergând încet, la brațul fiului, Galina Ciobanu, fosta profesoară de chimie în Liceul Teoretic “Ion Creangă”, din orașul Florești, a revenit în clasa în care acum două, trei decenii își privea elevii ca pe niște comori ce așteaptă a fi descoperite. Profesia de pedagog, căreia i s-a dedicat timp de 56 de ani, a marcat nu doar destinul ei, dar și a discipolilor. A făcut cursuri de perfecționare la Moscova și București, totul pentru a putea aduce în fața copiilor, pasiunea pentru disciplina pe care o preda. Mulți din ei au devenit persoane cu renume, doctori în științe, specialiști în diverse domenii, dar cel mai important au devenit oameni.
Astăzi, ajunsă în pragul vârstei de 86 de ani, doamna Galina Ciobanu se bucură de respectul floreștenilor, căci, nu este familie în oraș care să nu-i cunoască numele. S-a remarcat întotdeauna prin măiestria de a preda, felul cum apărea în fața clasei și prin respectul deosebit care il poartă și astăzi foștii elevi. Dragostea pentru această meserie, își are începutul încă de acasă, unde pedagogul era cea mai respectată profesie, nu în zădar din cei 10 copii ai familiei, cei mai mulți au mers pe acestă cale.
- Menirea mea de a fi profesor cred că vine din familie. M-am născut într-o familie mare, în satul Cobîlnea, Șoldănești. Am fost 10 copii la părinți și cei mai mari frați și surori erau pedagogi. Eu, după ce am terminat școala, am lucrat doi ani la bibliotecă în sat, dar vroiam și eu să devin pedagog cum frații și surorile mele. Am lăsat lucrul și m-am dus la Tiraspol la Facultatea de biologie și chimie. Părinții doreau să rămân cu ei, acasă, dar nu i-am ascultat, mă uitam că frații mei sunt toți cu studii superioare și am vrut și eu. Pe de altă parte, trecusem de copilărie, dar vroiam să mai fiu copil, și m-am gândit că fiind pedagog o să fiu mereu între copii și o să mă simt și eu copilă.
Lecții în halate albe
- Când eram în anul patru mi-au propus să lucrez profesoară la Bubuieci, lucram și învățam în același timp. Anul cinci ne-au trecut pe toți prin corespondență, astfel doi ani am activat la Bubuieci ca profesoară de biologie, chimie și limba franceză, căci nu erau cadre, apoi am lucrat la Stăuceni un an, iar ulterior m-am căsătorit și am venit cu soțul, care era și el profesor, la Florești, el fiind din Vărvăreuca. Aici am lucrat mai întâi la școala Nr.1, apoi la școala moldo-rusă, iar când s-a deschis liceul am trecut cu clasa aici. Inițial nu vroiam să mă transfer, deoarece aveam acolo un cabinet extraordinar, dotat cu tăblița lui Mendeleev electrificată, cu aparat de cinema, multe panouri electrificate, pe fiecare bancă lădițe cu reactive, elevii la lecții doar în halate albe, dar părinții elevilor au insistat să merg împreună cu clasa la care eram dirigintă. Aici venind, am reluat lucrările practice care sunt atât de necesare la chimie. În activitate, totdeauna mă gândeam că elevii trebuie să muncească, deaceea mereu când cineva nu înțelegea ceva, reluam materialul. De aici, din liceul “Ion Creangă”, am fost expediată în ultimul concediu.
L-au întrebat la Haricov cine i-a fost profesor
- Am trăit pentru copii, și eu și soțul. La noi serile erau întotdeauna la fel, stăteam eu deoparte de masă, el de alta, deasupra teancurilor de caiete, la o lampă ce stătea între noi amândoi. Am avut elevi foarte buni. Un fost elev a venit și mi-a spus că a mers să-și facă studiile la Haricov, acolo trebuia să dea examenul la chimie, și din 7 elevi, doar el a susținut, iar comisia de acolo l-a întrebat cine ți-a fost profesor de chimie, parcă cei din Ucraina aveau să mă cunoască… O altă fetiță învăța la Iași, și în timpul unei lecții nu puteau să egaleze, iar ea s-a ridicat, a mers și a rezolvat tot. Acolo la fel a fost întrebată de unde știe și cine i-a predat chimia. Aceste mărturii a elevilor mei mă bucură, mă bucur că văd rezultatele muncii mele.
Școala de acum, nu e cea de cândva
- E o deosebire ca între cer și pământ între școala care a fost în trecut și cea care este acum. Înainte erau elevi muncitori și lecții adevărate, iar acum cu online-ul acesta ce școală poate fi. Cum poți preda o lecție fără să-ți privești elevul în ochi, să vezi ce a înțeles și ce nu, ce trebuie să-i mai repeți odată. Îmi pare foarte rău de situația în care am ajuns. Ce specialiști o să fie pe viitor, mi-e frică de viitorul țării noastre. Mă rog să treacă această pandemie, să fie reluat lucrul în școală fără întreruperi, să se facă carte, așa ca până la pandemie. Copiii trebuie să muncească, să învețe mult adăugător, iar pedagogii să ofere tot ce pot, să ofere elevilor posibilitatea să aibă parte de lecții interesante, să ceară cât mai mult de la discipoli, să predea cu sufletul, ca elevilor să le fie interesant să vină la școală, să fie curioși în fiecare zi să descopere ceva nou.
Dedicată profesiei, doamna Galina Ciobanu, a fost mereu un exemplu și pentru cei doi fii ai ei. Deși, împreună cu soțul, întotdeauna se întrebau ce cale vor alege copiii, nu a influențat prea mult alegerea acestora. Vitalie a devenit jurnalist cunoscut, iar Vlad, să-i fie țărâna ușoară, a fost actor cu renume în țara noastră.
- Am fost discipolul mamei în clasa a X-a. E o postură un pic neobișnuită, deși în pielea mea au fost mulți copii ai pedagogilor, mai ales că și tata, profesorul Ion Ciobanu, mi-a predat mai mulți ani limba și literatura română. De la mama am moștenit un anumit spirit rațional, calculat, am această tentație de a analiza lucrurile. Autoritatea ei se impunea firesc în clasă. Părinții noștri ne-au fost exemple în viață și ne-au modelat cumva atât pe mine, cât și pe fratele meu. (Vitalie Ciobanu, fiu)
- Am activat împreună cu doamna Galina timp de nouă ani. După un profesor atât de talentat, cum a fost dumneaei, eu am avut o responsabilitate foarte mare atunci când am ieșit fața elevilor, să nu dezamăgesc cumva. Întotdeauna m-am străduit să recapăt aceeași stimă și respect, cum a avut-o doamna Galina. Este o persoană plină de viață, energică, om cu suflet mare, care se bucură de autoritate în oraș. (Liliana Dubalari, profesoară de chimie LT “Ion Creangă” Florești)
- Doamna Galina Ciobanu a fost cea mai bună profesoară de chimie din raion. Pe parcusul activității mele nu am întâlnit un profesor mai pregătit decât ea. Și asta pentru că dumneaei a întrunit toate calitățile unui profesionist. A cunoscut foarte bine materia de program, a fost bun metodist, un professor care știa a preda materialul așa, ca copiii să-l învețe. Elevii dumneaei, la olimpiadele unionale, nu mai vorbesc de cele republicane câștigau întotdeauna cu succes. (Anatolie Doroș, directorul LT “Ion Creangă” Florești)
Un profesor bun este cel care inspiră. Asta a făcut de-a lungul activității sale Galina Ciobanu. Și-a inspirat elevii, i-a educat, i-a învățat chimie și omenie…
Cristina Topală
