În Bisericuța „ Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava” din preajma satului Volovița, mângâie sufletele creștinilor cu sufletele lor blânde și calde, doi oameni frumoși- preoteasa Mariana și părintele Florentin-Constantin Doboșeriu. Doamna preoteasă este protagonista acestui Sfat. Din prima zi când aveam s-o cunosc, lumina feței ei degaja căldură și prietenie. Ochii îi srăluceau, vocea îi era plină de hotărâre. Ne-a cuprins cu o privire caldă și învăluitoare. Calmă, blândă, binevoitoare, generoasă-așa a întrat în lumea Sorocii. Nu este doar o preoteasă bună, dar și o profesoară, ce se încadrează perfect în galeria profesorilor buni, un specialist responsabil la Direcția Învățământ Soroca, unde îndeplinește funcția de metodist principal. Cu simplitate și iubire își rânduiește zilele, înmulțind frumusețea și profunzimea gândului dăruit celor din jur.
„N-a fost o dorință anume să fiu soție de preot, cred că în toate-i voia lui Dumnezeu”
Nina Neculce: Iubirea, zâmbetul, iertarea –sunt ingredientele, care vă luminează chipul, doamnă preoteasă Mariana Doboșeriu. Așa ați fost întotdeauna, sau toate acestea au venit odată cu statutul de preotească?
M.D.: Frumoase și esențiale virtuți, dar sunt la nivel începător de când le-am cunoscut. Iar zâmbetul…, zâmbetul este provocat de ochii celuilalt.
N.N.:Să cânți în strană nu e ușor. Dar cred și mai dificil e să subordonezi și să strunești cântările bisericești și în același timp s-o faci cu dragoste pe tot parcursul Sfintei Liturghii. De unde vi se trage acest dar?
M.D.: Prima rugăciune cântată am învățat-o de la bunica ,,Cu noi este Dumnezeu”, o cântare din Postul Mare, pe care o îngânam serile înainte de culcare. Bunica din partea mamei a fost cea care m-a îndrumat și m-a ,,înscris” în strana bisericii din sat. Greu m-am acomodat cu muzica psaltică, fiind obișnuită cu specificul cântării bisericilor de aici. Apoi am cântat în corul facultății unde am avut un conducător maestru, ne auzea și vocalele pronunțate incorect, nu doar sunetele. Dar cel mai bun învățător de muzică mi-a fost și îmi este părintele. Muzica psaltică se învață mult prin ascultare și exprimarea duhului. Trebuie multă dragoste și răbdare!
N.N.: Se zice că prin cântarea bisericească sufletul se întărește mai mult în credință și transmite mai ușor credința și altor suflete. Propria experiență v-a convins de acest adevăr?
M.D.: Da. Fiecare Liturghie este un nou început, un nou urcuș. Cânți pentru Dumnezeu în armonie cu ceilalți care te ascultă. Modul cântării de la strană captează atenția și aduce starea de rugăciune credincioșilor.
N.N.:Cititorii noștri nu vă cunosc.Unde și când ați văzut pentru prima oară lumina zilei?
M.D.: În această parte a țării, în satul Prajila, zona Floreștiului, pe 6 august, 1980. Dragii mei părinți: Victor și Evdochia Pîslaraș și un frate, cu câțiva ani mai mic. Noi doi în cuibul casei părintești!
N.N.:Care au fost momentele cele mai frumoase, ce v-au îndulcit copilăria?
M.D.: Ca o amintire vie au rămas alintul bunicii din partea mamei, la care am stat mai mult, dulciurile fel de fel ale mamei și când mergeam cu tata la diverse activități organizate în sat. Cu drag îmi amintesc și de jocurile copilăriei. Îmi plăcea să ne jucăm de-a școala. De mică adunam copiii de prin vecini și-i scoteam la tablă.
N.N.: Unde v-ați făcut studiile după absolvirea școlii generale din sat?
M.D.: Am ales să plec la studii în România. Din lista orașelor mi-a sunat interesant Constanța. Tata chiar mi-a zis, dacă n-am putut alege și eu ceva mai apropiat și dacă m-am uitat pe hartă unde-i Constanța. Mama îl acuza pe tata că m-a influențat și-i trimite fata de la casă. Dar până la urmă părinții mi-au respectat alegerea. Așa am ajuns să-mi continui studiile la Facultatea de Litere și Teologie a Universității ,,Ovidius” din Constanța. După absolvire am activat 15 ani la Gimnaziul ,,Gala Galaction” din Mangalia până la venirea în Soroca.
N.N.: Dar cum ați ajuns la Soroca?
M.D.: Printr-un prieten care ne-a povestit foarte mult despre Soroca, iar părintele avea dorința de a fi preot în Basarabia. Am constatat că ne place să fim în preajma unei ape. Și părintele, și eu am crescut pe lângă un râu, Răut și Bașeu, apoi ne-am cunoscut lângă mare și am venit lângă Nistru.
N.N.: V-ați gândit vreodată când erați mică, sau în adolescență că o să ajungeți soție de preot?
M.D.: S-au purtat multe discuții la noi în casă pe această temă, cercul de prieteni, în adolescență, era alcătuit din viitori preoți și cântăreți bisericești. Dar n-a fost o dorință anume, cred că în toate-i voia lui Dumnezeu. Aveam deja o vârstă și bunica din partea mamei mă sâcâia cu întrebarea măritișului. Pretendenți au fost mulți, dar dorința mea era să termin facultatea. Știu că o dată i-am spus, de ce neapărat preot, să fie și tractorist, dar om bun.
N.N.: Blând și smerit, părintele Florentin s-a lipit de inimile multor creștini. Povestiți-ne cum v-ați cunoscut?
M.D.: Cu aceste două virtuți m-a cucerit și pe mine. Mergeam la biserica unde era cântăreț, dar nu ne cunoașteam personal. Mica unire s-a făcut prin intermediul unei cărți împrumutate, iar cheia a fost ciocolata pusă între paginile cărții.
N.N.: A fost dragoste la prima vedere?
M.D.: Cred că da, dar nu mi-am dat seama de la început. Eram departe de casă și foarte atentă la detalii.
N.N.: Cum v-a cerut părintele în căsătorie?
M.D.: Simplu. În fața icoanei Maicii Domnului cu un trandafir alb.
N.N.: Unde v-ați cununat și unde a avut loc petrecerea de nuntă?
M.D.: Cununia religioasă și civilă s-au desfășurat în Mangalia, dar hora unirii neamului s-a jucat pe ambele maluri ale Prutului.
N.N.: Vă mai amintiți cum a fost prima oară când ați pășit pragul bisericii în rol de preoteasă?
M.D.: Frumos și simplu. Am luat situația ca atare. Nu este o funcție, ci o misiune. Am un duhovnic bun care mă șlefuiește.
N.N.: Ce înseamnă pentru dvs. Bisericuța „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava”?
M.D.: Familia bisericii împletită cu mica familie de-acasă! De fapt, nu știu dacă îmi este permis să spun, dar eu consider Biserica copilul cel mare, iar Nichita și Emilia cei doi frați mai mici. Calendarul sărbătorilor, activitățile bisericii și copiii sunt preocupările de zi cu zi.
N.N.: Sunteți angajată la Direcția Învățământ, cadru didactic, mamă și preoteasă. Cum se împletesc aceste responsabilități?
M.D.: Grea întrebare! Cu Doamne ajută, cu ajutorul părinților, cu balanța părintelui de a potoli vulcanul meu, cu prieteni și oameni înțelegători. Unde nu pot eu, vine Dumnezeu! Ideea este că nu sunt de invidiat.
N.N.: V-am văzut în rol de prezentatoare la mai multe activități din cadrul Direcției Învățământ. Ați prezentat cu succes și un spectacol comemorativ dedicat lui Ștefan cel Mare, organizat de Episcopia de Bălți în Cetatea Soroca. Ați avut onorabila misiune și în anii de școală?
M.D.: Eram implicată în tot felul de activități în anii de școală, dar nu în asemenea misiuni. Succesul activităților este ghidat din culise și meritul este al întregii echipe implicate din cadrul Direcției Învățământ și al Episcopiei de Bălți.
N.N.:Pasiunile care vă fac viața frumoasă.
M.D.: Pedagogia, lectura, un film bun – dacă are și ceva romantic, plimbări – călătorii, mersul pe jos.
N.N.: Culoarea care vă inspiră.
M.D.: Verdele, care este un simbol al prospețimii, sănătății, armoniei, speranței și siguranței.
N.N.: Anotimpul preferat, florile preferate.
M.D.: Ador primăvara, trandafirii și viorelele.
N.N.: Cum se derulează o zi în familia dvs.?
M.D.: Zilele noastre sunt foarte active, copiii fiind plusul de energie și totul este planificat după bioritmul lor. Dimineața devreme gândesc și activez la maxim, pe seară bateriile sunt epuizate. Bucuria deplină este masa împreună obligatoriu. Ne așteptăm cât de foame nu ne-ar fi. Mai greu la copii, dar pentru tata și ei își pun răbdarea la încercare.
N.N.: Aveți un sfânt ocrotitor al familiei?
M.D.: De sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului ne-am cununat, iar candela la icoana Măicuței ne străduim să fie mereu aprinsă.
N.N.:Vă ghidați de o rugăciune mai specială pe care o rostiți zi de zi?
M.D.: ,,Doamne miluiește și înțelepțește!” și ,,Cuvine-se cu adevărat” Mila lui Dumnezeu ne va salva din toate și Maica Domnului este și va fi mijlocitoare permanentă pentru noi înaintea lui Dumnezeu.
N.N.: Cu ce gânduri ați pășit în Postul Paștelui?
M.D.: Să ajung la Învierea Domnului cu suflet luminat, plin de iertare și iubire. Să dea Domnul pace în lume și între oameni bunăvoire!
N.N.: Să fie PACE-n lume! Doamne ajută!
