Trecea prin Piaţa Oraşului Mic din Praga într-o trăsură frumoasă, cu arcuri, purtată de doi cai albi. Şi când trăsura s-a oprit, Sanda a văzut cum coboară din ea un domn foarte elegant. Era românul Mircea de 47 de ani, căruia îi plăcea în zilele de odihnă să se plimbe cu acele caleşti de basm pe străzile vechiului oraş. Domnişoara Sanda, venită din Basarabia încremenise în faţa bărbatului coborât din trăsură.
A răsărit ca un înger în faţa lui
Îl vedea pentru prima oară, dar încerca senzaţia că îl cunoaşte de multă vreme. Avea faţa smeadă, ochii de un albastru şters, părul negru, uşor încărunţit pe la tâmple. Îmbrăcat impecabil într-un costum alb, acest domn misterios se deosebea de ceilalţi. Iată-l înaintea ei, schițându-i un zâmbet, iar ea cuprinsă de o sfială inexplicabilă, lăsând ochii în jos după ce s-au privit ochi în ochi preţ de câteva secunde. „Frumuseţea ta îmi taie respiraţia”- a rostit bărbatul în ruseşte, luând-o pe domnişoară drept rusoaică. Apoi a continuat: „Arma mea cu care îmi câştig bătăliile este tăcerea, dar uite că mi-ai răsărit ca un înger în faţă şi nu pot să tac…”. Şi Piaţa aceasta, care era pentru amândoi şi loc de refugiu şi loc de visare după o săptămână de muncă, avea să le poarte paşii pe pavajul ei o duminică întreagă de mai.
A fost cea mai frumoasă duminică din viaţa Sandei la cei 27 de ani câţi îi avea la acea vreme. Duminica celor mai alese şi mai înţelepte vorbe, pe care le auzea de la un bărbat, duminica care a avut răgaz să-i împodobească pe amândoi cu lumina bunelor speranţe. Şi-n ameţeala aceea plăcută aveau să afle multe lucruri unul despre altul.
Între părinţii Sandei-o diferenţă de 25 de ani
Sanda e o tânără născută la nordul Republicii Moldova, la naşterea căreia ursitoarele au dat năvală şi i-au ursit frumuseţe, aventură, încercări, suferinţă şi o dragoste mare. Fetiţa s-a născut când tăticul ei cel drag împlinise 60 de ani. Trebuie să vă spun că între părinţii Sandei a fost o diferenţă de vârstă de 25 de ani. Când s-au căsătorit, taică-său avea 52 de ani şi nu fusese căsătorit, iar maică-sa 27. A fost o dragoste la prima vedere. Familia bărbatului era împotriva acestei căsătorii. Motivul fiind diferenţa de vârstă prea mare. (Mirele era din acelaşi an cu tatăl miresei). Dar până la urmă rudele, părinții s-au văzut nevoiți să accepte această căsătorie, iar proaspeții căsătoriți au trecut peste toate şi au conviețuit în bună înţelegere 22 de ani. După moartea bărbatului, femeia nu s-a mai recăsătorit niciodată, cu toate că era încă tânără şi avea şi un vino-încoace, care nu-i lăsa indiferenţi pe bărbaţi.
Cumpenele Sandei
Viața Sandei nu a fost ferită de cumpene, problemele nu au ocolit-o. Micuţă fiind a înghiţit otravă pentru stropit cartofii, şi dacă nu-i făcea bunica imediat spălătură cu chişleag, ar fi părăsit această lume aşa cu privirea ei atât de aprinsă şi atât de bolnavă, ţintuită spre cer. Când se făcuse mai mărişoară, într-o zi de iarnă cu ninsoare multă şi deasă, întorcându-se de la şcoală a căzut de pe punte în apa rece a pârâului, i-au ajutat să iasă la mal doi colegi de clasă care locuiau în aceiaşi mahala cu ea. Îngheţase de-binelea şi de-abia se mai ţinea pe picioare. Cei doi cavaleri şi-au scos ghiozdanele din spate, l-au luat şi pe al ei, le-au legat unul de altul cu băsmăluţele, au aşezat-o pe Sanda ca pe sanie şi ca să nu se răstoarne au înfăşurat-o cu fularele şi au pornit prin zăpadă spre casă. Până au ajuns salvatorii acasă, copila nu vedea şi nu auzea nimic. Când şi-a revenit nu mai era în zăpada aceea multă în care adormise şi care i se părea caldă atunci când colegii o târau spre casă, ci într-un pat de spital, unde a stat mai bine de o lună, căci făcuse o pneumonie acută. La 14 ani, când colegele sale încercau primii fiori de dragoste, l-a pierdut pe tata pe care l-a iubit nespus de mult şi de la care a primit neuitate lecţii de iubire şi de bunătate. Mama era prea severă cu ea, o certa mereu, iar către sfârşitul clasei a opta a vrut s-o mărite cu un flăcău din sat. Ca să scape de măritiş fata a fugit de acasă la o mătuşă la Chişinău. Acolo a şi rămas ca să facă liceul. Îşi dorea să devină medic şi, după absolvirea liceului a mers la Medicină. Dar din cauza situaţiei financiare precare a fost nevoită să întrerupă studiile, plecând acum 15 ani la muncă în Cehia.
De ce nu s-a însurat până la 47 de ani?
Mircea se trage dintr-o familie de intelectuali din zona Timişoarei. E foarte îngrijit, i-a plăcut şi-i place să se îmbrace cu gust atunci când iese în oraş. A învăţat franceza de mic cu o franţuzoaică stabilită după război în localitatea lor. La liceu a studiat engleza şi rusa. E stabilit în Praga de mulţi ani, unde îşi împarte timpul între pictură şi predarea limbii engleze într-un colegiu. Până a o întâlni pe Sanda nu fusese căsătorit niciodată şi nu avea copii din vre-o relaţie. De ce nu s-a însurat până la 47 de ani şi nu şi-a făcut o familie? Absorbit foarte mult de munca pe care o făcea nu vedea decât pensula, culorile şi lecturile, fetele mai puţin îl interesau. Ce-i drept fusese îndrăgostit în perioada liceului, dar a fost o dragoste neîmpărtăşită. Domnişoarele, care mai apoi au trecut prin viaţa lui nu i-au făcut inima să tresară. Destinul a vrut ca în acea frumoasă duminică de mai s-o întâlnească pe Sanda.
Nuntă şi botez în aceiaşi zi
Povestea se repetă. A fost dragoste la prima vedere, aşa precum s-a întâmplat şi cu părinţii fetei. Diferenţa de vârstă n-a fost nici pentru ei un impediment, i-a apropiat plăcerea pentru cuvânt, pentru frumos, dorinţa de ascensiune spirituală. La numai câteva luni de amor, Mircea a ajutat-o pe Sanda să-şi continue studiile la Medicină în Praga. Propunerea în căsătorie a venit după un an şi jumătate. A fost un moment atingător, ziua bucuriei inimilor lor – i-a oferit inelul într-o floare. El este primul bărbat în viaţa ei şi-şi doreşte să fie şi ultimul. Nici n-a crezut, nici n-a visat că unul din cele mai frumoase oraşe din lume va deveni leagănul dragostei, ce-o aştepta de ani de zile. Şi nici nu şi-a imaginat vre-odată că dragostea ei va veni atât de impresionant şi atât de frumos!
În anul 2012 au făcut nunta, Atunci li născuse Antonia. „În ziua botezului micuţei noastre zâne vreau să îmbraci rochia de mireasă”- i-a spus Mircea, când a luat-o de la maternitate. De organizarea nunţii şi botezului, care au avut loc în România, când fetița a împlinit jumătate de an, s-a ocupat el şi a făcut-o impecabil. El a ales şi biserica, şi localul pentru petrecere, şi muzica. Evenimentul s-a desfășurat într-un cerc îngust de prieteni. Sanda a purtat o rochie albă-albă ca acea zăpada din copilărie, iar Mircea a îmbrăcat costum negru, clasic. Sărbătoarea le-a umplut inimile de bucurie celor doi îndrăgostiți, dar și nuntașilor care au împărțit bucuria cu ei. „A fost prea frumos şi a trecut prea repede,” – îmi spunea Mircea fericit de fericirea Sandei. Și de atunci, cu sufletele gătite ca de nuntă, își trăiesc viața cu patimă şi bucurie. În 2017 au mai adus pe lume o zână – o Irinucă. Sunt o familie împlinită, care se roagă Domnului continuu să le împodobească sufletele ca de nuntă în fiecare zi, să-i ajute să mențină liniștea, sporul și prosperitatea casei până la adânci bătrâneți.
Nina Neculce
