Iurie Radu, „Cardinalul din umbră” și nu prea

Primarul de la Rădulenii Vechi este o persoană cunoscută de către publicul cititor/privitor de la „Ziarul Nostru”, cu sau „Fără cravată”. Da, timpul trece, apar provocări noi și apar și autori noi care au abordări noi. Pe lângă alte chestiuni discutate în cadrul acestui dialog, a fost luat în discuție un aspect important ce ține de rolul omului în perioada cheie a țării, perioada schimbării, importantă petnru țară, chiar dacă mai flămândă pentru populație. Mai ales, în anii tineri, frumoși, așa, fără bani, dar, oricum, frumoși. Așa cum au fost anii 90 ai secolului trecut, perioadă care i-a prins pe cei doi participanți la discuție. Despre asta, dar și despre multe altele, avem plăcerea să vă invităm la citit.

Prezentarea de rigoare:

Iurie Radu

Primarul s. Rădulenii Vechi, r-nul Florești

S-a născut pe 28 septembie, 1969, în s. Ișnovăț, r-nul Criuleni.

A absolvit Universitatea Agrară (specialitatea ingener-cadastru și organizarea teritoriului), Academia de Administrație Publică.

• La început a fost?…

• Cam ca la toți copiii din generația mea – așteptam vara cu nerăbdare să am parte de mai multă joacă, pentru că nu prea aveam timp pentru asta, mai era și școala…

• Vaca…

• La tutun, la livadă… Să prind timp pentru un fotbal pe teren era o senzație aparte, foloseam pentru joacă orice ocazie, că era cu biciclete, că era fără… A fost o copilărie veselă, cu băieți, cu fete, alergam, ne distram…

• Aveați, deja, atunci o meserie planificată? Ce-ați vrut să vă faceți când erați mai mic?

• Am vrut să merg la Tehnicumul de Viticultură și Vinificație din Stăuceni…

• Acum e cogemite Centru de Excelență…

• Așa e… Doar că nu am reușit să dau actele, învățătoarea s-a îmbolnăvit, a ajuns la spital și nu a avut cine-mi da caracteristica, nici directorul nu era. Mi-a dat-o târziu. N-a fost să fie, eram după clasa a opa, am mers la Chișinău, apoi a fost armata…

• Apoi „Selihoz”-ul…

• Exact. Era anul 1990, când am venit din armată, au urmat cei mai frumoși ani…

• Cei mai săraci… Zice unul care a aterizat la Politehnică în 90…

• A, e clar, înseamnă că ne înțelegem, am trăit aceleași experiențe… Erau și cei mai flămânzi ani – uneori, chiar, nu aveam o bucată de pâine. Cea mai grea perioadă din viață, a ținut până prin 95. Mă ia groaza când îmi amintesc.

• Cea mai plăcută amintire era sticla de votcă… Pentru alții, nu pentru singur…

• Nu, nu – la alții, nu la noi. Votca era mai prezentă atunci, nu știu cum, mergea și ca salariu, în rând cu hainele, încălțămintea – bani erau mai puțini. De muncit se muncea, da, iaca, cu plata era mai greu.

• Nu le mai spunem la copiii ăștia că oricum nu ne înțeleg și o să zică că ne victimizăm… Ei nu știu ce înseamnă să lucrezi fără a fi remunerat…

• Da nici nu ar trebui să știe, bine că nu știu. Suntem o generație a schimbărilor mari – cum au început, la sfârșitul anilor 80…

• Cei născuți în 73 nu sunt departe și pot confirma… Martori și participanți la schimbări majore. Doar că nu știm ce reforme ne așteaptă pe viitor, de schimbare a sistemului, etc…

• O să facem să fie bine, asta vă pot spune.

• Dacă ziceți, putem dormi liniștiți… Până a ajunge primar, ce-ați făcut?

• Multe… Am activat ca șef de șantier de gazificare, inginer la întreprindere municipală de gestionare a fondului locativ, director al acesteia, electrician… Am un CV plin…

• Câte mandate de primar aveți în palmares?

• Acesta este al treilea. În 2011 am venit în Rădulenii Vechi și în 2015 am candidat pentru prima dată. Cu succes. Au urmat 2019 și 2023.

• Ați venit în sat în vizită de lucru sau cu ce ocazie?

• Cu ocazia soției sau cu ocazia căsătoriei – luați-o cum vreți…

• Interesant… Cum a venit dorința de fi primar?

• Mi s-a propus, în 2013, să deschid o Asociație de Economii și Împrumuturi – era pe timpuri în Rădulenii Vechi, dar nu activa, la acel moment. Am redescis eu Asociația, am elaborat statutul, tot pachetul de acte, am lucrat gratuit, apoi cu 300 de lei, apoi cu o mie de lei… Când, într-o zi, a venit cineva că auzise de mine, cu propunerea să candidez… Eu aveam familie nouă, în sat, făceam casă… zic, nu știu… Da hai să încercăm… Am încercat și am câștigat.

• Lumea vă știa, dacă v-a ales…

• Sigur. În 2001, am fost șef de șantier în Rădulenii Vechi, atunci gând se gazificau satele prin fonduri de investiții… am gazificat jumătate de sat. Mă știa lumea.

• Vă amuntiți de prima zi în funcție? Emoții ceva?…

• Emoțiile erau să nu dezamăgesc oamenii din sat, sătenii. Este principala funcție pe care o ai în momentul în care aceștia te-au ales – să nu-i dezamăgești. Urma să reușesc să fac în patru ani lucruri utile pentru comunitate – asta era unica teamă.

• Rădulenii Vechi – satul și săteni… Cum sunt?

• Un sat cu tradiții, un sat unit, dacă oamenii nu au dat voie să se închidă biserica pe timpul comuniștilor. Printre puținele sate care au rezistat în acest sens, dacă nu singurul… S-a ținut piept tuturor provocărilor de atunci – cum apărea cineva din aparatul de partid cu această inițiativă, imediat se forma un zid viu care se opunea… Și au fost mai multe încercări până au fost lăsați în pace…

• Până s-au schimbat vremurile și biserica a devenit la modă. Cu ce trăiește acum satul? Ce probleme are?

• Probleme sunt mai multe, ca mai în toate satele din Moldova. Până nu demult, cea mai mare problemă a fost aprovizionarea cu apă, care a fost soluționată foarte greu, pe durata a mulți ani, cu deficiențe de fonduri. De când au prins a da fondurile europene, lucrurile au mers mai bine. Pe timpuri, dacă mi se dădea 500 de mii – un milion pe an, eram cel mai fericit. Acum, în perioada 23-24, au fost alocate opt milioane și jumătate care au fost valorificate. Din 2015 până în 2023, am realizat lucrări de 7 milioane, pe când din „Satul European” au fost valorificate 8,5 milioane de lei timp de un an. Pentru că satul s-a extins, a rămas problema drumurilor – au mai rămas de făcut vreo șase kilometri de drum în varianta albă. Paralel, pregătesc proiectul canalizării pentru anii 27-28-29-30, legat de atragerea investițiilor în cazul aderării la Uniunea Europeană. Se lucrează deja la el, la proiectare, urmează a fi depus și câștigat. Și să mă apuc de atragerea investițiilor în proiectul drumului în asfalt – având apă, canalizare, drumuri, gaz, orice agent economic va dori să deschidă vreo afacere, având la dispoziție infrastructura bună. Fapt care va atrage și oamenii în sat, locuri de muncă, etc… Localitatea este aproape de Florești, de Bălți, de Soroca, este amplasată reușit în acest sens. În paralel, se va lucra și la drumuri, pentru că știm că lumea nu vrea canalizare din cauza riscului deteriorării drumurilor.

• Care este omul care întruchipează satul Rădulenii Vechi? Spui Rădulenii Vechi și ai pe cine? Ne oprim la Petru Lucinschi sau mai este cineva?

• Eu zic să ne oprim la cel de-al doilea Președinte pentru că este, chiar, o personalitate marcantă care ne reprezintă satul. Unul va zice că e rău, altul, că e bun – înceracați voi să aveți un președinte de țară, apoi stăm de vorbă (zâmbește). De care n-o să se lege nimeni, dacă îl menționez. Dacă mai zic de cineva, imediat va apărea altcineva care va zice de ce am zis de acela, da de celălalt nu am zis. Avem multe personalități și, chiar, nu vreau să omit pe cineva sau să supăr pe altcineva.

• Într-o vreme Floreștiul era la putere, cu doi președinți. Acum v-a luat față Făleștiul…

• Păi, o perioadă, un raion, o perioadă – altul… Ce-ai să faci?… Așa-i viața.

• Cum sunt sătenii, apropo?

• Oamenii din sat sunt înțelegători… Ca și toată lumea, vor să le fie soluționate problemele cât mai repede, dar, din insufieciența de fonduri, nu putem realiza totul și îndată – asta le explic și le cer înțelegere. În general, sunt liniștiți, nu-s cu furturi, cu alte răutăți, sunt de treabă, omenoși, ai cu cine discuta. Da, fiecare cu problemele lui, acestea sunt diferite, dar, în general, oamenii nu-s răutăcioși.

• Există lucruri cu care vă mândriți, pe care le-ați realizat din postura de primar la Rădulenii Vechi?

• Aprovizionarea satului cu apă – a fost anevoios, dar, cu asta, satisfacția e și mai mare. Este cea mai prețioasă realizare. Nu este hudiță în sat care să nu fie iluminată, s-au realizat în jur de 24 de kilometri de drumuri în variantă albă, s-a făcut un kilometru și jumătate de drum în asfalt…

• Nu pot să nu vă întreb și despre amalgamare…

• Apropo, tocmai în primăvara anului trecut, singura primărie din nordul republicii care a avut decizia Consiliul sătesc de amalgamare voluntară, a fost cea din Rădulenii Vechi, raionul Florești. Oricum, s-a uitat atunci sceptic, eu văd oleacă altfel lucrurile, le văd mai departe… Am zis și atunci și mențin și acum ideea – primarii care sunt mai puternici trebuie să ia o decizie, să o poată implementa ca, pe urmă, copiii noștri să nu ne reproșeze de ce nu am făcut. Ca să scoatem țara din impas, trebuie să luăm o decizie, dar să nu dăm vina pe altcineva. Este corect ce-a făcut Guvernul, că ne-a dat voie să luăm noi o decizie. Dacă noi nu ne vom asuma răspunderea, deja, o vor lua ei.

La concret, a fost adoptată o decizie de amalgamare cu c.Alexeevca, c. Vădeni și c. Pârlița. Dar, unii au luat-o într-o parte, alții au decis altfel, așa că am fost nevoiți să aceptăm decizia de amalgamare voluntară cu orașul Florești, c.Alexeevca, s.Mărculești și s.Vărvăreuca. Cu ultimul, nu știu ce va ieși, până la urmă…

• Din câte spune primarul de acolo, ei nu-s de acord…

• Decizia le aparține. Nu pot da sfaturi nimănui, eu îmi spun poziția mea și a locuitorilor satului meu, eu văd dezvoltarea satului meu, pentru anul 2030 așa – nu mă gândesc cum să candidez la primărie la alegerile viitoare, ci mă gândesc cum să dezvolt satul meu și care sunt oportunitățile în acest sens. Dacă satul va avea de câștigat în urma reformei, de ce nu?

• Dacă faceți planuri pentru anii 27-28, înțeleg că vă băgați la alegeri…

• Eu planific să particip la alegeri, doar că nu în calitate de candidat la primărie. Pentru că de la un partid nu pot candida 2-3 primari, va fi unul, plus că vreau să ofer locul celor mai tineri, în spatele căror voi sta și îi voi ghida, îi voi ajuta…

• Un fel de „cardinal din umbră”… Oricum un post de consilier trebuie să-l dețineți…

• Ei, nici chiar, cardinal, da cam pe-acolo. Pot merge pe liste la consiliul local, să facem împreună echipă. Cel mai bine e să stau în spate cu susținerea mea și sfatul meu, având o bogată experiență de viață.

• La umbră e cel mai bine, mai ales vara, dar și în alte situații… Aveți timp și pentru altceva decât primărie și ore de audiență? Un pescuit, vânătoare, ceva? Unde mergeți în concediu?

• În cele trei mandate de primar, dacă am avut o săptămână de concediu. Timpul liber la țară e o noțiune destul de specifică – mai ai și gospodăria proprie, mai construiești un „sărăieș”, mai este și activitatea la primărie, care nu se oprește pentru că tu vrei să mergi în concediu. Mereu intervine ceva, trebuie să lași totul baltă și să alergi să salvezi situația. Ce fel de concediu când se realizează proiectul apeductului? Vai de mine!

Asistent de arhitect:

Marcel Toma