Cea de-a IV-a ediție a activității cognitiv-emersive „Mărțișor cu drag creat în muzeul lui Bulat” a transformat Muzeul de Istorie și Etnografie din Soroca într-un spațiu al dialogului între generații.
Evenimentul a oferit elevilor de la Colegiul „Mihai Eminescu” o incursiune fascinantă în universul simbolic al primăverii, îmbinând rigoarea istorică cu farmecul tradiției vii. Prin povești bine documentate și o atmosferă plină de căldură, organizatorii au reușit să le dezvăluie tinerilor semnificațiile profunde ale acestui talisman arhaic, dincolo de simpla sa valoare estetică. Mesajul central al activității care a venit din partea d-i Tamara Boboc-Coșciug, specialistă principala la Secția de Cultură și Turism Soroca, a fost o invitație la asumarea identității culturale, convingându-i pe spectatori că purtarea mărțișorului este un gest de onorare a memoriei colective.
Astfel, sub patronajul spiritual al muzeului ce poartă numele distinsului Nicolae Bulat, mărțișorul a fost reconfirmat ca o piesă de rezistență în filosofia dăinuirii poporului nostru.
O confirmare la cele zise a fost si mesajul d-i Victor Botnari, directorul muzeului care a menționat că mărțișorul, un vestigiu al tradițiilor seculare care, sub lupa analitică a lui Mircea Eliade, capătă valențele unei filozofii universale despre timp, sacru și regenerare…
Un detaliu surprinzător al întâlnirii a fost absența mărțișorului de la pieptul tinerilor spectatori, semn al unei detașări temporare de vechile tradiții. Curioasă să aflu resorturile acestei alegeri, am purtat un dialog sincer cu Ana Necruțu, elevă în grupa 18 la specialitatea Turism a colegiului. Răspunsul ei a venit ca o confirmare a faptului că tradiția nu a dispărut, ci s-a refugiat în spațiul conteporanietății.
Ana m-a asigurat că, odată ajunsă acasă, în satul Pîrliți, numaidecât le va dărui câte un mărțișor mamei sale și surorii mai mari, acest mic talisman devenind mesagerul principal al afecțiunii sale. Gestul său simbolic de a dărui acest talisman ființelor dragi reînoadă firul alb-roșu al continuității neamului.
Sper că, deși formele de manifestare se schimbă, esența filosofiei mărțișorului rămâne vie în sufletele tinerei generații.
Dincolo de estetica unui accesoriu, mărțișorul, cu certitudine, va dăinui prin intenție și iubire, transformând viața noastră într-o veritabilă călătorie spre rădăcinile spirituale ale omenirii.
Elena Țârdea-Spinei
