Viitorul nostru de mâine depinde de ce facem fiecare din noi astăzi
Funcție: viceprimar or.Florești
Născut: 21.07.1961, s. Rădulenii Vechi
Familie: soția Valentina, fiicele Diana și Liliana
Calitate apreciată: omenia
Zodia: rac
Mâncare preferată: nu am careva preferințe
Culoare preferată: roșie
Rădulenii Vechi, satul natal
M-am născut în satul Rădulenii Vechi, Florești, într-o familie de țărani. În casa noastră am fost trei băieți, eu fiind cel mai mic dintre frați. Cu regret, trebuie să spun că părinții nu mai sunt printre noi, plecând în lumea celor drepti, lăsând în urmă amintiri ce vor rămâne veșnic în inimile noastre.
Studii
Am absolvit școala medie din satul Rădulenii Vechi, pe vremea aceea era școala medie cu 10 clase. În promoția din anul 1961 am fost trei clase, un grup de 90 de copii născuți într-un singur an în sat. Așadar, am obsolvit școala medie în 1978. După absolvirea acesteia, am făcut serviciul militar în Polonia, în anul 1982. După încheierea stagiului militar, am susținut examenele de admitere la Universitatea de Stat, la Facultatea de Drept.
Activitatea și dedicarea profesională
În 1987, am fost încadrat în cadrul organelor Afacerilor Interne, unde am activat în diverse funcții până în anul 2000. Am fost anchetator și șef al secției de anchetă, așa cum se numea atunci, iar astăzi este cunoscută sub denumirea de secția de urmărire penală. Ulterior, am ocupat funcția de șef de direcție în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, având responsabilități legate de control și conducerea urmăririi penale. În 2000, am fost transferat în organele Procuraturii, unde am continuat să activez ca anchetator superior, apoi ca adjunct al Procurorului raionului și, mai târziu, ca Procuror al raionului, înainte de a mă pensiona. Am fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova, în legislatura a X-a. După pensionare, am beneficiat de pensie specială. Am continuat să activez în diverse funcții, am fost director la Florești-Gaz, iar ulterior m-am angajat la primăria orașului Florești, unde am lucrat ca specialist în resurse umane. Mai târziu, am fost ales viceprimar, funcție pe care o ocup și astăzi.
Copilăria
Dacă ar fi să vorbesc mai în detaliu, nu mă refer la vacanțele de vară, când eram tot timpul la câmp cu tutunul. De multe ori, veneam de la școală, aruncam ghiozdanul și mă duceam direct la muncă. Abia seara, după ce terminam, îmi făceam lecțiile. Așa a fost copilăria mea, până când am absolvit școala. Nu consider însă că acest lucru a fost ceva rău. Tot timpul le-am spus și copiilor mei că poate tocmai datorită acelei copilării am ajuns să fiu ceea ce sunt astăzi. Dacă ar fi fost altfel, poate că nu aș fi înțeles importanța muncii sau a învățăturii. Poate că nu aș fi avut acea determinare. Un om trebuie să învețe, să facă carte, pentru că doar așa poți să te dezvolți și să te faci mai bun.
Amintiri ca cele din poveștile lui Ion Creangă
Cred că fiecare copil are momente frumoase și amintiri care rămân toată viața. Chiar și în zilele cele mai grele, seara ne adunam cu toții, copii fiind, mai ales cei din aceeași familie, asemenea unei scene din amintirile lui Ion Creangă. Mergeam prin grădini, la vecini, verificând dacă au apărut primele căpșuni sau cireșe. Așa am trăit și eu copilăria, cu aceleași mici aventuri ca orice alt copil din sat. Era un lucru deosebit, o adevărată sărbătoare pentru noi, atunci când mergeam cu oile la păscut primăvara, înainte de a începe lucrul la câmp cu tutunul. Pășteam oile, iar noi, copiii, eram foarte încântați, ne adunam toți și ne jucam împreună. Erau zile pline de distracție și curiozitate, pline de viață.
Întâlnirea cu soția
Soția mea este din satul meu, însă, deosebit de interesant, nu ne-am cunoscut acolo. Ne-am întâlnit în timpul studiilor la Chișinău, în anul patru, într-un mod cu totul întâmplător. Ea mă știa deja, pentru că eram din satul ei, dar eu nu o cunoșteam. Întâlnirea noastră a avut loc într-un loc destul de semnificativ, chiar la stația de troleibuz, aproape de locul unde fusese demolat faimosul „Gaudeamus”.
A fost o întâlnire scurtă, dar plină de semnificație. Ne-am cunoscut în noiembrie și, după doar câteva luni, în februarie, ne-am căsătorit. De atunci, nu ne-am mai despărțit. Cum se spune, a fost un „ceas bun” pentru noi. După aproape 40 de ani împreună, putem spune cu certitudine că acea întâlnire a fost cu adevărat un moment de noroc. Totul s-a întâmplat la momentul potrivit.
Valori transmise copiilor
Am încercat să le insuflu și copiilor mei să-și iubească baștina, să-și iubească patria, să fie patrioți. Sunt foarte mulțumit de alegerile lor, deoarece niciuna dintre ele nu a plecat peste hotare. Ambele trăiesc în țară, au familiile lor și sunt implicate în activități importante. Am patru nepoți, doi băieți și două fete, și consider că am reușit să le transmit niște valori. Ele au fost receptive la îndemnurile mele, au ales profesiile care le plac și care le împlinesc.
În același timp, cred că alegerea lor de a rămâne în țară nu se bazează doar pe profesie, ci și pe un sentiment profund de patriotism. Sunt convins că nu vor pleca niciodată din țară.
Pasiuni
Nu știu dacă e bine sau rău, dar toată viața m-am străduit să nu mă atașez prea mult de ceva anume, să nu mă leg de un lucru concret. De exemplu, când vine vorba de sport, am făcut destule tipuri de sport, dar niciodată nu m-am dedicat cu totul unui singur sport. Nu am fost niciodată un sportiv profesionist, doar am încercat mai multe și le-am practicat pentru plăcerea momentului. Am fost și la pescuit, și la vânătoare, dar nu aș putea să spun că acestea sunt hobby-uri de care aș depinde sau care m-ar face să nu pot trăi fără ele. Munca a fost mereu pe primul plan pentru mine. Mie mi-a plăcut ceea ce am făcut în viață.
Cea mai fericită zi
Este greu să spun care a fost acel moment fericit, dar cred că pentru fiecare părinte, acele zile când s-au născut copiii sunt momente care rămân în suflet pentru totdeauna.
Pierderea părinților și a fratelui
Cele mai triste zile din viața mea sunt cu siguranță legate de pierderea celor dragi. Până la acest moment, decesul părinților a fost, fără îndoială, cel mai dureros și cel care m-a marcat profund. Apoi, a venit și moartea fratelui meu cel mare, un alt moment de neconceput, care a adus multă durere și gol în sufletul meu. Aceste trei momente – decesul părinților și al fratelui meu – sunt, fără îndoială, cele mai negre zile din viața mea.
Mesaj pentru cititorii Ziarului Nostru
Mesajul meu se adresează tuturor locuitorilor din raion, din oraș, și, în general, tuturor cetățenilor Republicii Moldova. Îndemn oamenii să contribuie la binele țării noastre, fie că este vorba de muncă sau de orice altceva care poate aduce un plus. Este foarte dureros pentru mine să văd cum pleacă tot mai mulți oameni din țară. Vreau să subliniez că au fost vremuri mult mai grele – războaie, foamete, dar noi, ca popor, am rezistat. Cred cu tărie că și acum vom rezista, dar pentru asta trebuie să muncim din greu, să ne implicăm și să găsim soluții pentru a ieși din impasul în care ne aflăm. Trebuie să ne implicăm, să ne facem datoria și să nu uităm că viitorul nostru depinde de ceea ce facem astăzi.
