Mereu sunt sincer în fața oamenilor, le cânt dorul și cântecul popular
Născut: 14.09.1983 în satul Ciuciulea, raionul Glodeni
Activitate în domeniu: 16 ani
Familie: Soția Diana, fiica Andreea
Zodia: Fecioară
Calitate apreciată: omenia
Mâncare preferată: zeamă de găină
Culoare preferată: albă
Foarte rar port cravată
Mai mult sunt în costum popular. Unii mă râd, spun că Igor Cuciuc doarme în costum popular. Nu dorm în costum popular și îmi place foarte mult costumul elegant. De fapt și după coafura mea merge bine, pentru că am o coafură elegantă, motiv pentru care alții mă numesc Elvis Presley de Moldova. Îmi plac constumele clasice și cravata, dar le port cam rar. Am foarte multe sacouri acasă, peste 10 sacouri negre doar, și costume de toate culorile, deoarece îmi place să mă îmbrac colorat, să fiu viu, așa cum sunt florile de pe costumele mele populare.
Șotii am făcut foarte multe
Am avut o copilărie simplă, dar foarte interesantă. Nu pot să uit, când jucam fotbal cu copiii, fugeam de la ore și ne duceam pe toloacă unde jucam fotbal. Vara, când eram acasă, ne duceam la furat harbuji cu vărul meu Vasile. Aveam poftă de cioric și părinții creșteau un porc. M-am dus cu chibritele să-l prăjesc. Nu știam ce trebuia de făcut și tare mai țipa porcul acela. A venit tata și mi-a zis: Ce faci, măi, Igor, măi nebunule, nu așa trebuie… Mi-aduc aminte, când am văzut autobusul prima dată, aveam vreo 4-5 anișori, m-am urcat și voiam să mă plimb, m-am dus cu autobusul din Ciuciulea la Glodeni. Părinții mă coutau și cineva le-a spus că m-au văzut la Glodeni la gară. Am fost un copil ca toți copiii, mi-a plăcut viața simplă, activitățile care erau la țară.
Artistul din mine s-a născut în copilărie
De mic eram artistul casei, băteam toate cratițele. Când mergeam la grădiniță, neapărat când cântam un cântec, trebuia să joc cu educatoarele, luam fiecare educătoare și o dansam. Din clasa I, la școala muzicală, profesorii toți au remarcat că eu sunt deosebit și am ceva mai deosebit decât alții. Energie către muzică, dragoste față de muzică. Eu ardeam, eram fierbinte tot timpul, cântam la pian, cântam cu vocea, băteam doba, cântam cu clarinetul. Și toți îmi spuneau că, băi, Igor, o să fii un artist!
Maestrul Botgros m-a invitat în orchestră
Când am venit la Chișinău, am studiat la Colegiul de muzică Ștefan Neaga, cântam cu colegii la petreceri și am fost invitat de maestrul Nicolae Botgros, în orchestra dumnealui, să cânt la spectacole și atunci mi-am zis, omul ăsta a mai văzut soliști, a mai văzut cântăreți, ceva i-a plăcut la mine. Pe scena profesionistă am venit în 2002.
Nu credeam că voi cânta alături de marii artiști
Eu nu credeam că o să ajung să cânt alături de cei mai mari artiști ai neamului, precum Zinaida Julea, Mihai Ciobanu, Valentina Cojocaru, Nicolae Glib, Nicolae Cibotaru. Mi-a fost teamă atunci, la început. Credeam că voi cânta la un spectacol și cu asta se termină tot. Dar m-a observat maestrul Botgros, apoi m-a invitat la spectacol maestrul Mihai Ciobanu, după care Nicolae Glib, mă invitau artiștii poporului să cânt la spectacolele lor. Și mi-am dat seama că au văzut ei ceva în voce, în trăirea cântecului meu. Pentru că atunci când cânți cântecul popular trebuie să-l simți, pentru că el este un dor, cântecul popular trebuie cântat cu suflet.
Cântecele, emoția vieții
Toată energia asta a cântecului o luăm de la natură, de la Nistru cel bătrân, de la Prut, de la satul moldovenesc, pentru că veșnicia s-a născut la sat. În cântecele mele totul vine din viață: Zeama, Mămăliga, Nevasta Gospodină, Toba Moldoveanului, Unde Joacă Moldovenii, 99 de Cumătri, Moldoveni veniți acasă…toate te aduc acasă.
Sunt un artist muncitor
Sunt un interpret harnic, îmi place să lansez multe melodii. În fiecare an cel puțin 2-3 melodii, videoclipuri. Sunt muncitor și asta îmi place, nu mă impune cineva. Eu nu pot trăi fără muzică. Și ieri am compus o melodie, o linie melodică și am de lucru la ea, să mai schimb, să mai prefac, să mai văd textul. E foarte greu acest lucru, cel mai greu este să scrii un cântec, să găsești o temă originală. Am reușit doar prin muncă și dragostea față de oameni, de fiecare dată am ieșit cu zâmbetul pe față, sincer în fața oamenilor și le-am cântat dorul, cântecul popular.
Am o soție grijulie și puternică
În familie, Igor Cuciuc este ca un pui mic, ca un ghem. Eu sunt un om liniștit, un om calm. Acasă am noroc de o soție puternică, care ține gospodăria. E floreșteancă, floreștencile-s aprinse, focoase. Ea este și foarte grijulie, are grijă de toate costumele mele, să fie de un alb impecabil, să strălucesc pe scenă. Ea are grijă de mine, iar eu am grijă să o alint, să o iau cu mine în turnee, să-i fac surprize frumoase. Am o soție bună și puternică și mă mândresc cu ea. Ea ține casa, jupâneasa ține casa, jupânul ține drumul.
O văd pe Andreea pe aceeași cale
Mi-aș dori să o văd pe Andreea pe această cale a muzicii, dar sunt conștient că e un drum foarte greu, dar dacă va dori, va reuși. Eu le spun tuturor celor care vor să meargă pe această cale, pe drumul cântecului, că trebuie tot timpul să te minții, să faci repertoriu, tot timpul să vii cu ceva frumos, să nu dezamăgești publicul, să cânti live, iar cei ce mulți din tineri astăzi nu fac acest lucru și nu e frumos. Publicul trebuie să asculte vocea artistului. Muzica este ceva divin, ceva frumos, atâta timp cât îți place și o faci din suflet.
Aș fi vrut un nume mai moldovenesc
Numele meu a fost interesant ales. Mama mi-a pus numele Octavian, iar tata din start, când erau la maternitate, Sergiu. Și a venit o cumnată și i-a spus mamei, ce nume i-ați ales? Uite, Sergiu sau Octavian, decidem. Și atunci cumnata, deja nana mea, a spus că acum la modă e Igor, uite ce frumos sună Igor Cuciuc și uite așa a fost ales numele meu. Și mă mândresc, deja mă mândresc cu numele meu pentru că am muncit la el. Dar sincer să fiu, aș fi vrut să am un nume popular. Un nume moldovenesc, spre exemplu, Vasile, Gheorghe, Ion, Petrică, mai ales pentru domeniul în care sunt eu, dar părinții nu s-au gândit și nu au știut că au născut un artist și un interpret de muzică populară.
Cea mai fericită zi
Cea mai fericită zi din viața mea e atunci când văd familia sănătoasă. Nu există o zi specială. Am fost fericit atunci când s-a născut fata. Sigur că a fost atunci când am realizat primul meu cântec “99 de cumătri” care mi-a adus faimă în toată lumea, peste ocean. Astea au fost cele mai frumoase zile. Și cele mai frumoase zile sunt atunci când ies fericit la un spectacol. Atunci când nu uit textul când e un cântec nou, am emoții mari, îmi bat luminele în ochi și dirijorul mai vine și mă mai îndeamnă să mai fiu mai vesel. Și eu mă zâmbesc la el și mă pierd. Cel mai tare mă tem de un cântec nou, să știți.
Cea mai tristă zi din viață
Ziua când l-am pierdut pe tatăl meu. El a plecat în 2021, pe 1 martie l-am înmormântat. Asta a fost cea mai tristă zi din viața mea. Am împietrit când am aflat, n-am putut nici să plâng deodată. Când pierzi un om drag, atunci realizezi că prea puțin timp i-ai oferit. Și el a fost plecat și eu…și poate trebuia… am regrete, ca fiecare om cred. Ăsta a fost cel mai greu moment. Dar sper de acum încolo să am doar momente frumoase, alături de familie și de admiratorii cântecului popular care sunt fideli și vin la toate spectacolele noastre.
Mesaj pentru cititorii Ziarului Nostru
Vă mulțumesc din suflet și vă doresc sănătate, că-i mai scumpă decât toate, să aveți bucurii de la cei dragi, să aduceți bucurie celor dragi și cât trăiți să faceți bine, că rău are cine!
