„În medicină și greutățile aduc satisfacție, mai ales atunci când le înfrunți”
CARTE DE VIZITĂ
Funcție: directorul Spitalului raional Drochia „Nicolae Testemițanu”
Născut: 18 septembrie 1962, în satul Ochiul Alb, raionul Drochia
Carieră: 38 ani de activitate
Familia: soția Galina, fiica Laura și feciorul Vadim
Zodia: fecioară
Culoarea preferată: maro
Mâncarea preferată: mâncarea tradițională
— Cât des purtați cravata?
— Am multe cravate în garderobă, doar că le port rar, mai mult la evenimentele oficiale. Costumul clasic îmi place, cravata nu, parcă m-ar incomoda.
— Fără cravată cine este Iurie Babin?
— Sunt un om deschis, sociabil care iubește oamenii sinceri. Detest minciuna. Îmi place doar adevărul și cu el înainte.
— Din ce localitate vine Iurie Babin?
— M-am născut în satul Ochiul Alb, raionul Drochia, într-o familie de profesori, mama fiind profesoară de chimie și biologie, iar tata, profesor de matematică. Am un frate mai mare, eu fiind mezinul. Am absolvit școala în anul 1979, iar în anul 1985 Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie din Chișinău. De atunci am activat în sistemul medical în raionul Drochia, dar și peste hotarele țării. Am căpătat o experiență colosală activând în Kazahstan, Iraq, Sudan. Acum opt ani, am revenit în țară, unde am activat la Agenția Națională pentru Sănătate Publică, iar de trei ani sunt director la Spitalul raional Drochia ”Nicolae Testemițanu”.
— Ați muncit în sistemul medical, în țări străine, timp de 14 ani. Ce amintiri vă leagă de acea perioadă?
— Acordam asistență medicală în condiții extremale, dar recunosc, aici am acumulat o experiență vastă, fiindcă m-am întâlnit cu toate greutățile care pot parveni într-o situație de urgență. Acolo am înțeles că acasă este cel mai bine, de-aceia am revenit.
— Revenim la casa părintească și la copilăria dumneavoastră, cât de colorată a fost?
— Am avut o copilărie veselă deoarece pe atunci în sat erau multe familii tinere, cu mulți copii. Școala care am absolvit-o, era frecventată de circa 1200 de elevi, în prezent aici își fac studiile circa 250 de elevi. Am trăit aproape de școală, de aceea majoritatea timpului îl petreceam pe terenul sportiv. Jucam fotbal și baschet.
— Ați fost un copil șotios?
— Am fost un copil cuminte, liniștit, dar și șotii, se mai întâmpla să fac. Din greșeală mai spărgeam un geam, dar erau niște șotii copilărești până la urmă.
— Ați luat bătaie în copilărie?
— S-a întâmplat să fiu tras de ureche de câteva ori. Vreau să zic că totuși acea mustrare a prins bine în viață. Nu știu cum, dar toți se concentrau, se uneau și se punea accent pe disciplină și pe faptul de a se face carte. Nu erau atâtea plângeri și atâtea drepturi. Am avut o copilărie mai simplă și mai productivă.
— Fiind fecior de profesori, ați iubit școala?
— Am iubit cartea și am fost un elev bun. Îmi plăcea biologia, fizica și matematica. Părinții mei, care erau profesori în școală, nu mi-au predat, deoarece am fost într-o altă clasă. Am avut succese la învățătură și participam la olimpiadele școlare și raionale.
— Cum s-a întâmplat să alegeți medicina?
— N-a fost întâmplător, am fost marcat de un caz. Prin clasa a VI-a, am făcut o hepatită A, într-o formă gravă, deoarece a fost depistată târziu, m-am tratat la Bălți. Atunci mi-am pus ca scop, să devin medic.
— Ce specialitate ați făcut?
— Am făcut specialitatea medicina genarală. Au fost niște ani extraordinari, cu multă carte, nopți nedormite, dar totuși au fost cei mai frumoși. Țin legătură cu foștii colegi, care între timp au devenit buni specialiști și activează în sistemul medical din țară, dar și peste hotare ei.
— Prima zi de muncă?
— Prima zi de muncă a fost la punctul medical din în satul Șuri. Îmi amintesc de greutățile care erau pe atunci, mai ales lipsa transportul medical.
— Ce semnifică profesia de medic pentru dumneavoastră?
— Profesia de medic este una nobilă care cere mult sacrificiu. Îmi place totul în această meserie, chiar și greutățile, care aduc o satisfacție atunci când le înfrunți. Aici mă refer la pandemie și la criza economică.
— Medic s-a director?
— Medic cu siguranță, de aici a început totul.
— Prima dragoste?
— Prima dragoste este soția mea, pe care am cunoscut-o la școală, eu fiind în clasa a IX, iar ea în clasa a VII. După studenție ne-am căsătorit, am jucat o nuntă mare, în sat, cu 500 de invitați, unde s-a respectat toate tradițiile moldovenești.
— Cum arată o duminică perfectă în familia Babin?
— Duminicile nu mai sunt perfecte, din ziua în care copiii au zburat din cuibul părintesc. Fata este stabilită cu traiul în Marea Britanie, unde și-a făcut și studiile, iar feciorul, este stabilit în SUA.
— Scopul vieții?
— Scopul vieții este ca atunci când voi ajunge la odihna bine meritată, întâlnindu-mă cu cineva, să ne salutăm cu zâmbet pe față.
— Credeți în prietenia adevărată?
— Cred în prietenia adevărată și mai mult ca atât, am prieteni adevărați.
— Hobby?
— Îmi place pescuitul. Iubesc să vizitez locurile istorice din țară, dar și de peste hotarele ei. Am vizitat practic toate țările europene, unde am ținut să fac cunoștință în primul rând cu sistemul medical și ulterior, cu locurilor istorice. M-au impresionat toate țările și urmează ca multe lucruri frumoase să fie implementate și la noi, cu ajutorul Ministerului Sănătății.
— Ce semnifică orașul Drochia pentru dumneavoastră?
— Drochia – este baștina mea. M-am născut în raionul Drochia și vrea ca el să prospere. Fiecare dintre noi ar trebui să contribuim, pentru a atinge acest scop.
— Ca și medic, ce vă doriți cel mai mult?
— Îmi doresc să ajungem la o medicină de performanță, la un nivel european, iar fiecare cetățean care se adresează la medic, să iasă mulțumit și cu zâmbetul pe buze.
