Țin la tradițiile și îndeletnicirile strămoșești și doresc să le transmită și următoarelor generații. Localnicii din satul Șolcani își păstrează amintirile în “Comoara satului”, un muzeu înființat acum 10 ani de Claudia Purice, cu susținerea administrației publice locale și a sătenilor. Muzeul este acum și un obiectiv turistic pentru vizitatorii localității. Muzeul păstrează lucruri din cele mai vechi timpuri, care vorbesc despre istoria și obiceiurile sătenilor, dar și a neamului, unelte, fiare de călcat vechi, lămpi, râșnițe din piatră, haine tradiționale vechi, covoare și lăicere, perne brodate și diverse cusături, veselă, fotografii etc.
Printre obiectele care se regăsesc aici, vizitatorii pot vedea și lucruri care redau îndeletnicirile localnicilor din timpurile de cândva cum ar fi meșteșugul țesutului la stative sau torsul lânii cu furca. Cele mai multe exponate au fost aduse aici chiar de doamna Claudia, de aceea acest loc îi este foarte drag și apropiat de suflet.
„În muzeu se păstrează covorul care are peste 50 de ani, țesut de părinții soțului meu. Avem aici un prosop cusut de mânuțele mamei mele, la nunta mea a țesut 100 de ștergare de acestea și a legat toată nunta, s-a păstrat doar unul. Avem ii și cămăși tradiționale cu care se îmbrăcau înainte fetele și femeile când mergeau la joc în sat de sărbători. Avem o colecție frumoasă de coveți, oale și ulcioare care se foloseau la păstrarea laptelui, a apei. Instrumentele muzicale vechi pe care le păstrăm vorbesc despre ansamblul de instrumentiști pe care l-am avut în localitate. Unica ocupație în sat mai demult era țesutul covoarelor și desigur păstrăm toate aceste unelte de depănat lână de făcut ghemuri. Pe un perete avem o galerie cu fotografiile participanților la cel de-al Doilea Război Mondial”- ne-a spus Claudia Purice, fondatoarea muzeului “Comoara satului”.
Muzeul din satul Șolcani este și locul unde deseori se organizează șezători și întâlniri de suflet, aici se mai toarce, se țes covoare, iar cei care pășesc pragul uită, astfel, de grijile de acasă.
Casa în care se află muzeul, are peste o sută de ani, aici anterior a fost și biblioteca satului.
„În această casă a trăit un evreu, care lucra împreună cu soția la școală și aveau doi copii. Așa au venit timpurile și au plecat în Israel. Dar, dorul de casă te atrage acolo unde ai crescut. Și recent, fiica, împreună cu fiica ei și nepoata au venit să vadă aceste locuri. S-au bucurat foarte mult când au văzut că se păstrează casa și mai ales că este muzeul aici. În curând și fiul va veni în vizită”, – mai menționează doamna Claudia.
Muzeul din satul Șolcani reprezintă legătura dintre trecut și prezent, o conexiune între generații, iar acolo unde există această legătură, există viitor.
