L-a prins cu ea în dormitor. Îi venea să-i omoare pe amândoi, dar a reuşit să-i zâmbească şi lui, şi fetei, rugându-l politicos pe soţ s-o conducă acasă pe domnişoară
Mădălina este o doamnă nonconformistă. A crescut într-o familie de medici, care pentru sat însemna familia ideală. În realitate era o familie ca orice familie firească în care se întâmplă de toate, dar deasupra stă bunul simţ, dragostea şi respectul reciproc. La 29 de ani a simţit pe propria piele ce înseamnă răzbunarea. Nici nu-i venea să creadă că ceea ce s-a întâmplat a fost cu ea. O durea tot, dar mai tare o durea sufletul, mai ales că îşi dorise din toată inima să fie bine…
Dragostea îi maturiza
Dar s-o începem cu începutul. Avea 19 ani când s-a măritat cu Andrei. Flăcăul era din acelaşi sat cu ea. Tocmai venise din armată. S-au cunoscut în iunie, în iulie au început să vorbească despre lucruri mai intime, iar în octombrie deja şi-au înregistrat căsătoria la Biroul Stării Civile. Aşa a pornit eroina noastră pe drumul către o nouă filă din viața ei. Nu se gândea dacă a făcut sau nu alegerea corect. Îşi trăia clipele frumos, ascultându-şi inima. Relaţia lor a culminat cu o nuntă mult visată de către mireasă, care a avut loc după sărbătorile de iarnă. Vă daţi seama, a fost dragoste la prima vedere. Andrei nu a topit-o cu vorbe dulci banale de genul : „Ești cea mai frumoasă femeie din lume”. Atunci când i-a cerut mâna i-a spus simplu, din toată inima: „Aş dori să te văd mama copiilor mei:” Pentru Mădălina a fost un lucru neaşteptat, un lucru minunat, care i-a înmulţit sentimentele şi emoţiile pozitive. O stare de bine aveau şi părinţii, când îi vedeau bine dispuşi şi plini de viaţă. Şi bunica Mădălinei se bucura de ei. Femeia o iubea enorm. Bolnavă fiind, s-a tot rugat să nu moară, să apuce să-şi vadă nepoata mireasă. Şi a văzut-o, însă la numai două luni după nuntă, bătrâna s-a stins. Dar viaţa merge mai departe, nu se opreşte în loc. Dragostea e frumoasă şi dragostea maturiza acest cuplu. În curând cei doi au devenit părinţi. Ziceau că nu se compară cu nimic în lume, sfânta bucurie de a vedea în casă un copilaş. Tot universul se învârtea în jurul lui. Iar părinţii tot ce făceau pentru el, făceau cu sufletul. Peste doi ani s-a născut şi al doilea copil. Aveau băiat şi fată şi erau cu inima împăcată, cum se zice.
S-a prăbuşit ca să nu se mai ridice
„Sunt cel mai fericit de pe pământ”, i-a spus Andrei soţiei cu o bucurie copilărească în glas în ziua, când a ieşit din casă şi nu s-a mai întors. Nu ştii niciodată ce poate să ţi se întâmple în cea mai frumoasă zi din viaţa ta. Era o zi caldă de vară. La şcoală – balul de absolvire, prin sat lume puţină. Andrei plecase până la magazin ca să cumpere pâine. Şi cum ieşea cu pâinea în sacoşă, a dat nas în nas cu un fost coleg de clasă, care fusese îndrăgostit de Mădălina şi care era un pic aghesmuit. Împingându-l înapoi înăuntru acesta i-a zis, apucându-l de guler: „Nu vrei să-mi pui o sută de grame? Ai casă, nevastă frumoasă, doi copii.” Andrei, pe un ton liniştit i-a spus că altă dată şi s-a grăbit să plece. Fostul coleg a ieşit puşcă din urma lui şi l-a luat la pumni. L-a lovit atât de tare la tâmplă încât Andrei a căzut ca secerat la pământ. După câteva secunde s-a ridicat, s-a scuturat de praf şi a dat să plece, dar n-a făcut nici doi paşi şi s-a prăbuşit din nou ca să nu se mai ridice. Criminalului i s-a părut o glumă şi a început să-l stropească cu apă, înjurându-l. Dar degeaba. Andrei era mort. Loviturile date în cap au produs aşa-zisul „cheag pe creier”, sau în limba medicinii, hematomul epidural, şi omul vesel, pozitiv, puternic, tânăr, frumos şi sănătos a plecat cu zile în pământ, lăsând o soţie văduvă la numai 23 de ani şi doi copii minori orfani de tată.
Infidelitatea îi stătea în sânge
Mult l-a deplâns Mădălina pe omul iubit. După doi ani de lacrimi şi durere avea să-l întâlnească pe Valentin, un tânăr din satul vecin. Iar după o perioadă frumoasă în care cei doi s-au întâlnit în fiecare duminică, femeia a fost cerută în căsătorie. Raţiunea îi şoptea să nu se grăbească, iar inima îi spunea să se mărite cu el. Şi s-a măritat. Cum-necum s-au potrivit. Aveau ce discuta, nu se plictiseau nici o clipă. Era îndrăgostită şi îl dorea mereu. Şi el se simţea atras de ea. Îl cucerise cu calmul de care dădea dovadă, dar şi cu frumuseţea ei. Valentin se arăta ataşat şi de copiii Mădălinei. Peste un an a venit pe lume şi copilul lor, o fetiţă drăguţă, căreia i-au dat numele Lorena. Aveau multe momente bune în familie, dar şi multe momente grele. Lorena s-a născut cu probleme de sănătate şi de foarte multe ori pe an Mădălina trebuia să stea cu ea la Centrul Mamei şi Copilului din Chişinău. Copiii mai mari mergeau atunci la bunici, iar Valentin gospodărea de unul singur pe acasă. Trebuie să vă spun că soţia nici nu bănuia că soţul ei face parte din bărbaţii cărora infidelitatea le stă în sânge. Avea mai multe amante prin satele vecine. Pe una din ele, o fetişcană de 16 ani o aducea acasă în zilele când Mădălina pleca la Chişinău. O adusese şi într-una din zile, înainte de Paşti. Tocmai când le era lumea mai dragă, Mădălina s-a întors acasă. Având cheia de la uşă a deschis şi a întrat. L-a prins cu ea în dormitor. Îi venea să-i omoare pe amândoi, dar a reuşit să-i zâmbească şi lui, şi fetei, rugându-l politicos pe soţ s-o conducă acasă pe domnişoară. Când s-a întors nu l-a certat. Ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic, şi-au văzut de grijile familiei mai departe. Iar el atât i-a spus: „Iartă-mă, draga mea!” Dar în sufletul Mădălinei era răscoală. Îşi pusese în gând să-l înşele. „Lasă-l să vadă şi el cum e”, şi-a zis.
Plan de răzbunare, bătaie cruntă, divorț
Avea Mădălina o relaţie amicală cu un fost coleg de facultate, care locuia în centrul raional. L-a sunat, s-au întâlnit şi au pus la cale planul de răzbunare. Într-o duminică, aşa parcă din întâmplare în timp ce făceau cumpărături împreună cu Valentin, a apărut şi amicul. Mădălina i-a sărit în gât, iar el a cuprins-o ușor de talie și i-a aplicat un sărut pe buze. A fost un sărut atât de dulce şi de pătimaş, creând impresia că acesta nu era primul. Valentin a scrâşnit din dinţi, dar nu a zis nimic. Jocul de-a sărutul s-a mai repetat de câteva ori. Altă dată, însă, în timp ce el era la serviciu, ea l-a chemat pe fostul coleg acasă. Copiii erau la grădiniţă, la şcoală. A îmbrăcat costumul de baie şi a întrat cu el în dormitor. S-au întins pe patul conjugal şi jucau teatru. Dar fostul coleg era atât de tandru şi o mângâia pe spate atât de firesc cu atingeri uşoare, încât ea se lăsa pradă acelor senzaţii plăcute. Când a întrat Valentin, ea stătea în braţele lui, iar el îi mângâia drăgăstos părul, gâtul, obrajii. Ca scos din minţi, acesta s-a repezit la ea şi a început s-o lovească cu furie, răcnind: „Te învăţ eu minte! Am să-ţi bag eu minţile în cap!” Amicul a încercat să-l potolească, spunându-i adevărul, dar el nu auzea nimic. O lovea cu pumnii şi cu picioarele ca pus în priză. Cu greu fostul coleg a scos-o din mâinile lui. Toată numai vânătăi, cu coastele rupte, Mădălina a ajuns la spital. O durea tot, dar mai tare o durea sufletul. Îşi dorise din toată inima o căsnicie fericită cu Valentin, care s-a încheiat cu o bătaie cruntă şi cu un divorţ.
Au trecut șase ani de atunci. Acum Mădălina are 42 de ani. A mai avut pretendenți la inima ei, dar i-a respins politicos. Zice că a înțeles că pe Andrei nu-l poate înlocui nimeni. În vis el continuă s-o îndrume spre noi perspective și dimensiuni, ce țin de educația copiilor și de activitatea profesională. Se simte fericită și împlinită.
Nina Neculce
