CARTE DE VIZITĂ
Funcție: primarul comunei Gura Camencii, raionul Florești
Născut: 17 iulie 1986 în satul Gvozdova, comuna Gura Camencii, raionul Florești
Familia: soția Tatiana, feciorii Răzvan și Ștefan
Zodia: Rac
Mâncarea preferată: mămăliga cu friptură
Culoarea preferată: neagră
— Cât de des purtați cravata?
— Iubesc cravata și de obicei o port la evenimentele festive atât de la Primărie, cât și la ceremoniile personale. Am mai multe în garderobă ,dar cel mai mult, îmi place stilul clasic, cămașa albă și cravata neagră.
— Fără cravată cine este Vadim Țugui?
— Despre mine cel mai bine ar putea povesti o cineva, dar pot spune că sunt o persoană comunicabilă, îmi place să ascult și să fiu ascultat. Am și momente când am nevoie de liniște. Se întâmplă destul de des, atunci mă retrag pentru a fi doar eu cu sine însuși și cu gândurile mele, după care i-au deciziile necesare.
— De unde începe drumul vieții?
— M-am născut în satul Gvozdova, într-o familie de oameni gospodari. Mama a lucrat toată viața și încă mai lucrează contabilă, iar tata, care nu mai este în viață de-acum un an, a lucrat la stația de trenuri. Am crescut trei frați acasă, eu fiind fratele mai mare. Am trăit într-o ogradă cu bunicii de pe linia tatălui meu, cu care am avut o legătură aparte. Frații mei, acum sunt stabiliți cu traiul peste hotarele țării, au familii și mă bucur pentru ei. Din cei trei frați, la baștină am rămas doar eu.
— Cum erau timpurile pe când erați trei frați la mama, acasă?
— N-am avut o copilărie ușoară, dar nici grea. Am crescut și am fost educați prin muncă. Părinții ne-au dat de înțeles încă de mici, că nimic nu se face fără muncă. Faptul că eram fratele mai mare, desigur presupunea și o responsabilitate mai mare pe umerii mei, dar eu cred că am făcut față. Îmi amintesc cum părinții ziceau:”dacă este Vadim, putem sta liniștiți, că totul e bine.”
— Ați fost un copil șotios?
— Ca și fiecare copil, mai făceam șotii, dar nu pot spune că am făcut ceva ieșit din limite. Eu nu m-am bătut niciodată, întotdeauna am găsit soluții prin discuții.
— Ați luat bătaie în copilărie?
— Nu. Orcum dacă eram trei frați, vă dați seama… că au fost perioade când pe unde treceam noi, nu rămânea nimic întreg, dar la general, am fost cuminți. Am mai primit noi câte o coadă de mătură, sau o vărguță, de la mama. Tata ne educa moral, țin minte și astăzi, lecțiile de viață primite de la tata. Una din ele fiind din perioada când majoritatea plecau la Moscova, la muncă. Mama și ea dorea să meargă ori ea, ori tata. Tata a zic ferm că nimeni nu pleacă nicăieri, fiindcă copiii au nevoie de mamă și de tată. Întradevăr am crescut în dragoste de părinți și de bunici, am devenit oameni, lucru pentru care le mulțumim astăzi.
— Ce amintiri vă leagă de anii de școală?
— Niște aminitiri frumoase, au fost poate cei mai interesanți ani. Nu am fost un elev exemplar, dar nici codaș, am fost un elev mediu. Ca vecini, îi aveam pe doi din profesorii mei, așadar trebuia să fac față și să nu-i dezamăgesc. Din obiecte, mai mult mi-a plăcut sportul și anume tenisul de masă. Dacă era vorba de tenis, lăsam totul la o parte.
— Se spune că anii de studenție sunt cei mai frumoși, ai dumneavoastră cum au fost?
— Au fost niște ani frumoși. Studenția m-a învățat multe lucruri și anume să fiu independent și pe toate să le fac de sinestătător. Facultatea mi-au ales-o părinții, pentru că așa erau vremurile. Cu toate că nu regret nimic, eu totuși sunt de părerea că atunci când vor crește copiii mei mari, decizia o să le aparțină lor.
Au fost niște ani, care au trecut foarte repede. Învățam, lucram, mă distram… au fost de toate bune. Am absolvit Universitatea Tehnică, specialitatea inginerie.
— Prima zi de muncă?
— Prima zi de muncă, de angajat oficial, a fost în calitate de secretar a Consiliului Sătesc. A fost o zi cu multe emoții, greu de la început, dar m-am acumodat repede. În această postură m-am aflat până în 2015, atunci când m-am canditat la funcția de primar. Iată prima zi de muncă în postură de primar, a fost interesantă. Am trăit niște emoții de nedescris pentru că înțelegeam că o întreagă comună și-a pus speranța, încrederea și are așteptări de la mine. Eu nu puteam să le dezamăgesc susținerea. Am devenit primar la vârsta de 28 de ani. Primii doi ani, a fost greu, dar m-am descurcat. Țin minte că luam telefonul, întrebam de alți primari, dacă ceva nu îmi era clar. Nu am stat niciodată în zădar și să aștept ca cineva să facă lucrul meu.
— Prima dragoste?
— Adevărata mea dragoste este soția mea, cu care ne-am cunoscut la Consiliul Raional Florești, ea fiind angajată la Direcţia Generală Asistenţă Socială şi Protecţie a Familiei. Aveam câteva luni în calitate de primar, ne-am cunoscut și a început totul.
— Unde ați jucat nunta?
— Am jucat o nuntă mare, la un restaurant frumos din Soroca. Am avut mult invitați muți, rude, prieteni, primari, cărora le mulțumesc. Am avut o înscriere cu trei primari. A fost vesel, toată lumea s-a distrat.
— Cum arată o duminică perfectă în familia Țugui?
— O duminică perfectă este atunci când o petrec acasă cu familia, când gătim ceva gustos și stăm în liniște acasă. Drept că în ultma perioadă c-am rar se întâmplă, dar totuși cea mai reușită duminică este atunci când este petrecută în sânul familiei.
— Vadim Țugui -soț?
— Cel mai bine aici ar răspunde soția… eu sper că sunt un soț bun și grijuliu.
— Vadim Țugui – tată?
— Țin mult la copiii mei și mă strădui să nu le lipsească nimic. Suntem cei mai buni prieteni.
— Vadim Țugui -lider?
— Consider că sunt un lider liniștit, care ascultă, dar și cere să fie auzit. Îmi place să discut calm și să fiu înțeles. Dacă se ajunge la ridicarea vocii, deja nu e bine. Atunci când văd că nu sunt auzit, rup relația cu omul respectiv.
— Ce calități trebuie să aibă un primar bun?
— Să fie chibzuit, să analizeze totul, să fie ferm în luarea deciziilor și să răspundă pentru ele. Un primar bun nu va vedea doar problema de lângă poarta sa, s-au a rudelor sale, un primar bun va vedea și va soluționa problemele cu care se confruntă întreaga societate.
— Hobby?
— Ieșirile cu prietenii, la un frigărui, într-un loc cât mai liniștit posibil. Cândva îmi plăcea gălăgia, aglomerația, veselia, acum nu. Confortul meu este liniștea, poate e din cauza că am un serviciu care e supra solicitant.
— Vadim Țugui este un om fericit?
— Da, sunt un om fericit!
