Frumoase, pline de substanță sunt evenimentele culturale, ce se derulează în ultimul timp la Soroca. Printre ele se înscriu și lansările de carte. O lansare, cum n-a mai văzut demult urbea noastră a avut loc vinerea trecută în sala mică a Palatului de Cultură, organizată de Secția Cultură și Turism. Se întâmplă ceva frumos cu noi. Ajunsesem cu ceva timp înainte de ora anunțată, dar locuri libere nu mai erau. (La fel a fost și la recenta lansare de la biblioteca „Basarabia”) Oricum oamenii continuau să sosească. M-am bucurat să văd foarte mulți tineri în sală, mulți care și-au găsit loc pe scara ce duce spre etajul de sus al Palatului.
Vorbesc de lansarea cărții „NICOLAE BULAT ultimul pârcălab de la Soroca”, semnată Sava Bogasiu, pseudonimul literar al părintelui Milea.
Evenimentul a început cu derularea unui filmuleț despre Nicolae Bulat.
După care, la îndemnul părintelui Milea, care a accentuat că Nicolae Bulat este viu, e cu noi în sală, toată lumea s-a ridicat în picioare și a spus rugăciunea „Tatăl Nostru”. Și așa ca în zi de Paște, părintele ne-a chemat la ospățul credinței, rostind de trei ori „Hristos a înviat!”, iar sala în cor răspundea „Adevărat a înviat!”. Apoi, în cor s-a intonat „Hristos a înviat din morți”. În prezidiu și-au ocupat locurile părintele Milea, reprezentanți ai Primăriei și Consiliului Raional, Grigore Bucătaru, gazda evenimentului. Un loc a rămas liber – locul lui Nicolae Bulat.
Prezentatorul Gheorghe Șevciuc în puține cuvinte l-a prezentat pe Nicolae Bulat așa cum a fost-bun și generos cu toată lumea. Rând pe rând cei care l-au cunoscut îndeaproape i-au adus un pios omagiu. Cuvintele curgeau izvorâte din inimă.
Grigore Bucătaru: „Ne lipsește mult Nicolae Bulat. El era printre primii care se prezenta la ședința de luni. De acum încolo rămâne prezent doar în inimile noastre, a colectivului nostru din care a făcut parte. Îi mulțumim părintelui Milea pentru această primă carte despre Nicolae Bulat pe care a scris-o într-un timp rcord. Numai părintele Milea putea să ni-l prezinte pe Nicolae atât de complex și rapid, oferindu-ne noțiunile de bine,cultură, familie cu trimitere la religie…M-am bucurat să citesc în carte „cetatea noastră”, „Soroca noastră”. Deci părintele se consideră și sorocean, a venit de acasă acasă.”
Svetlana Păunescu, vicepreședintă a raionului: „ Această carte este o carte fierbinte, plăsmuită pe cele mai profunde și mai sincere sentimente pe care le trăim atunci când pierdem pe cineva. Cartea vine să ne convingă că oamenii trăiesc și după moarte. Nicolae va trăi printre noi și în continuare, pentru că foarte mulți oameni au interacționat și s-au minunat de vasta lui cultură, de simplitatea pe care o avea, simplitatea omului de la țară cu înțelepciunea ce venea din moși-strămoși și cu picătura de umor, care îi îndulcea vorbele. Zeci de mii de oameni l-au cunoscut și fiecare de oriunde nu ar fi venit, a rămas cu o impresie extraordinară. El a devenit emblema acestui ținut, el a devenit un nume care a însemnat tot ceea ce are mai frumos Soroca.”
Ana Ojog, viceprimar al orașului Soroca: „Mă simt onorată să vă transmit salutul doamnei primar, Lilia Pilipețchi, dar și salutul meu personal, părinte Mihail Milea. Ne exprimăm recunoștința față de sfinția voastră. Lansarea cărții dedicată lui Nicolae Bulat este un eveniment deosebit, care se va înscrie în cultura și istoria Sorocii. Nicolae Bulat a meritat să-i înveșnicim numele într-o carte. Dar nimeni nu s-a gândit că acest lucru se va întâmpla atât de repede. Vă mulțumim, părinte pentru munca asiduă pe care ați depus-o, pentru acest dar minunat!”
Cuvinte alese, ce exprimă adevărul, au mai rostit: Ana Bejan, Petre Popa, Ludmila Ungureanu, Mihai Zeamă, Alexandru Cimbriciuc, Victor Botnaru, directorul interimar al Muzeului, fratele lui Nicolae, Vladimir Bulat. Și ca vorbele să meargă mai bine la suflete, Tamara Boboc-Coșciug și Anatol Rudei le-au condimentat cu melodii răscolitoare.
Dar cel mai plin omagiu de recunoștință adus „pârcălabului” Cetății vine, bineînțeles, din partea părintelui Milea cu această carte care a fost dăruită tuturor celor prezenți la lansare. Auorul Sava Bogasiu, cu talentul dumisale autentic, a asimilat tot ce i-a oferit realitatea despre Nicolae, imprimând în sufletu-i sensibil portretul acestui om pe care l-a cunoscut îndeaproape. Să scrii o carte bine structurată în nici 30 de zile cu gândul ca să ajungă la cititor la parastasul de 40 de zile, nu oricine ar putea s-o facă. Părintele Milea este pentru noi, sorocenii, o adevărată valoare spirituală. Cartea nu e doar despre Nicolae, e o carte de învățătură cu 256 de pagini din care cititorul va afla ce înseamnă cuvântul „pârcălab”, semnificația familiei, care-și are izvorul în Dumnezeu, de unde vine denumirea Cetății Soroca, ce înțelegem prin soroace, acele intervale de timp când putem face slujbe religioase pentru cei răposați etc. Narațiunea se împletește perfect în carte cu învățătura creștină. Este a 42 carte semnată Sava Bogasiu, majoritatea fiind lansate și la Soroca.
Sava Bogasiu: „ Bulat Nicolae, asemenea unei semințe, cu aproape două luni în urmă l-am pus în mormânt aici, aproape de Cetatea Soroca. Și această semință, cu nume de aur, BULAT NICOLAE, va răsări. Există Înviere. Nu vorbim de el la trecut. El este prezent printre noi… Mă simt atât de bine aici, la Soroca și chiar de mai trec Prutul dincolo, inima mea tot aici rămâne. De la Podul de Flori care a fost lucrarea lui Dumnezeu, am venit pentru prima dată aici, unde am cunoscut-o pe doamna Ana Bejan, prima femeie prefect din România cea Mare și atunci am făcut cunoștință pentru prima dată cu pârcălabul Cetății. De atunci am rămas prieteni pentru veșnicie. Bulat Nicolae pentru mine înseamnă Soroca, înseamnă Moldova, înseamnă istorie, înseamnă cultură, înseamnă spiritualitate. Mă bucur că astăzi, la acest eveniment, lansarea unei cărți, sunt aici în sală foarte mulți elevi și studenți. Voi sunteți nădejdea noastră, dragii mei! Mă bucur că astăzi asistați la această lecție de istorie și cultură, sunteți alături de soția lui Nicolae, Valentina Bulat și toți suntem marea familie a lui Bulat Nicolae.
Poate mulți vă întrebați: de ce Nicolae e atât de cunoscut? De ce i se acordă o atenție deosebită nu numai la Soroca, ci și în Moldova și în România cea Mare, chiar și peste ocean? Și am aflat secretul. Bulat Nicolae a ajuns Mare prin lectură. A citit foarte mult. Aceasta e cheia succesului. Scriind această carte am descoperit că el chiar din clasele primare citea foarte mult. A citit toate cărțile din bibloteca școlii și biblioteca satului Cureșnița…”
Cu amintiri frumoase, înghițindu-și lacrima, la final a ieșit în fața publicului soția lui Nicolae, doamna Valentina. După ce i-a mulțumit părintelui Milea pentru tot ce a făcut pentru Nicolae, după ce i-a mulțumit domnului Alexandru Cimbriciuc pentru sprijinul enorm acordat în aceste clipe grele, după ce le-a mulțumit tuturor pentru prezență, a povestit cum l-a cunoscut pe Nicolae. S-au întâlnit pe 1 august, 1977 la o nuntă la Coșnița, Ucraina. A fost dragoste la prima vedere. În zilele ce au urmat a cucerit-o cu scrisorile pe care i le scria zi de zi în limba engleză. Căsătoria a avut loc pe 13 august. A fost repede, dar într-un ceas bun și pentru toată viața. Au trăit fericiți 45 de ani împreună. Împreună în familie, împreună la serviciu. Muzeul și Cetatea deveniseră casa lor pentru amândoi…
A fost o lansare, care cred, a mers la inimile tuturor celor prezenți. Pentru tineri multe din lucrurile auzite au stârnit uimire și admirație, l-au văzut pe Nicolae așa cum a fost, ca un uriaș al pământului trebăluind în Cetate. Atmosfera a fost copleșitoare, care-ți dădea fiori. Cu fiorul evlaviei pentru prietenia sinceră, ce m-a legat de Nicolae, prietenie întemeiată pe discuții nesfârșite în jurul mai multor probleme de actualitate și cu recunoștință pentru autorul cărții, Sava Bogasiu, am plecat acasă.
