Un Casanova între puţine clipe de
fericire şi iubirea preluată de fratele său

0
85

Cucerea multe inimi, care declanşau pasiuni nebune, dar le părăsea pentru că nu le iubea, atracţia fizică se stingea la fel de repede cum se aprindea

Întunericul se lăsa peste sat, când Ştefan cu Raluca au intrat în casă. Venise flăcăul de la Bucureşti ca s-o prezinte pe logodnică părinţilor. Era o româncă frumoasă cu părul negru, lăsat pe spate, faţa albă şi ochii mari, albaştri. Aşezaţi la masa plină cu de toate, Victor, fratele mai mic al lui Ştefan, gusta din bucate şi simţea cum îl cuprind valuri de emoţii când privea la viitoarea lui cumnată.
Vorbea frumos Raluca. Avea o aură, crea o atmosferă prin felul cum povestea despre organizaţia de caritate în care muncea, despre viaţa culturală, socială şi economică a Bucureştiului. „Cum oare a cucerit fratele meu o fată atât de frumoasă şi de inteligentă?” se gândea Victor. Iar părinţii, după ce au ascultat păsul celor doi, le-au dat binecuvântare, spunându-le că se bucură mult să-i vadă împreună, hotărâţi să-şi lege destinele pentru toată viaţa. Au fost surprinşi să afle că băiatul lor a fost un mare cuceritor de inimi acolo în capitala României, că multe fete au roit şi mai roiesc în jurul lui, dar dintre toate el a ales-o pe ea, pe Raluca, născută la Craiova într-o familie de oameni gospodari.

De la un băiat modest la un Casanova

Când plecase la studii din Basarabia în capitala României, Ştefan era un băiat foarte modest, se ţinea de carte şi nu-l mai interesa nimic altceva. Era un tânăr tare cumsecade, prietenos, plăcut. Pe la anul doi a început să meargă la petrecerile studenţeşti. „E un geniu. Cunoaşte foarte multe lucruri. Poate glumi ca nimeni altul”, au prins a vorbi fetele despre el. La scurt timp după apariţiile sale la astfel de petreceri, colegele au început să se ţină scai după el. Uşor-uşor a deprins de la ele lecţia de sex, sau arta de a face dragoste în pat. Făcea asta fără să trăiască sentimentul superior care se numeşte fascinaţie, în care credea şi pe care îl aştepta. Cucerea multe inimi, care declanşau pasiuni nebune, dar le părăsea pentru că nu le iubea, atracţia fizică se stingea la fel de repede cum se aprindea. Până la finalul studiilor multe fete i-au trecut rând pe rând prin aşternut, multe s-au flocăit între ele din cauza lui. Vârf la grămadă a fost bătaia zdravănă dintre două colege. Ca să nu uite niciodată că nu e bine să te culci cu iubitul prietenei tale, una dintre ele a zgâriat-o pe faţă pe cealaltă atât de tare, încât victima a ajuns la spital.

Trei luni de poveste în America

Raluca se deosebea de tot restul colegelor. Nu locuia la cămin. Stătea la o mătuşă. La petreceri nu obişnuia să meargă. Curajoasă şi luptătoare din fire, îşi vedea de treabă, implicându-se în tot felul de proiecte. Participa la numeroase conferinţe ale tinerilor, organizate în diferite ţări din Europa. De Ştefan i-a plăcut de cum l-a văzut la Universitate, dar nu arăta. Între ea şi el avea să se înfiripeze o poveste de dragoste frumoasă, trăită la mii de kilometri depărtare de casă. Era către sfârşitul studiilor, atunci când au plecat în Statele Unite, în oraşul San Francisco ca să muncească pe timp de vară. Când i-a făcut declaraţia de dragoste, mărturisindu-i că simte faţă de ea ceea ce n-a mai simţit niciodată, Raluca care aştepta demult această clipă, i-a răspuns: „Aş vrea să cred că-mi spui adevărul, dar ştiu că până la urmă o să te duci cu alte fete, pentru că ştii cum este o vorbă, lupul păru-şi schimbă, dar năravul, ba.” Ştefan a încercat s-o convingă că s-a săturat să schimbe fetele ca pe şosete, că n-a iubit-o nici pe una, că s-a îndrăgostit cu adevărat numai de ea şi că o vrea alături până la moarte pe ea şi numai pe ea. „Şi eu te iubesc”, adăugă fata în gând, considerând că încă nu era timpul să i-o spună, dar asta simţea. Ochii ei au scânteiat, când privirile lor s-au întâlnit. Ştefan a cuprins-o în braţe şi Raluca şi-a lăsat cuminte capul pe pieptul lui. El îi mângâia părul negru şi moale şi s-a aplecat s-o sărute. Ea, însă l-a oprit, punându-i două degete pe buze, chiar dacă inima îi cerea acest sărut. Era chinuitor, dar voia să oprească clipa. Au urmat zile pline de iubire. Diminețile se trezeau unul în brațele celuilalt. Sentimentul care se numeşte fascinaţie, înflorea în inimile lor gemene. Fericiţi şi plini de vise frumoase, după trei luni se întorceau acasă, convinşi fiind că nimeni şi nimic nu poate sta în calea dragostei lor.

Jucărica se strică. Află că va avea un copil de la una din fetele cu care s-a culcat

Dar, ştiut lucru, surprizele şi ispitele vin atunci când te aştepţi mai puţin. Chiar la aeroport îi aştepta Eliza, una din fetele care s-au bătut pentru el: ”Bine aţi venit, înamoraţilor!” Şi întorcându-se spre Raluca, întrebă cu o bucurie răutăcioasă: „Spune-mi dragă, cum o să-l mai iubeşti pe acest Casanova, când o să afli o veste trăsnet? Am venit să-ţi spun că peste două luni hulubaşul tău va deveni tată! Nu te uita aşa la mine! Nu eu sunt mama copilului, ci Lăcrămioara de la anul II.” S-a întors triumfătoare şi a plecat. Ştefan a scăpat bagajele din mâini: „Iisuse! Nu se poate!” „Şi până acum nu ţi-a spus?!”- a întrebat mirată Raluca. „Nu! Şi nici nu mai ţin minte dacă am avut o relaţie cu această fată care nu înseamnă nimic pentru mine”, răspunse Ştefan, trecându-şi degetele tremurânde peste faţă. „Linişteşte-te! Hai să intrăm în restaurant şi să dezbatem calm subiectul la o cafea”, l-a îndemnat iubita. Restaurantul era aproape pustiu. S-au aşezat la o masă de la geam. Ştefan stătea ca o stană de piatră şi nici nu clipea în timp ce soarele îi bătea drept în faţă. Cuvintele i-au îngheţat pe limbă. Raluca îl privi drept în ochi: ”Şi totuşi, te-ai culcat sau nu cu ea?” „Uite că nu-mi amintesc, dar poate că o fi trecut şi ea prin patul meu”, spuse el obosit. „Dar tu, ce nu ai auzit, nu ai ştiut nimic despre sexul protejat? Nu te-ai gândit că ai putea să laşi vreo fată însărcinată?” „Ba da, am ştiut lucrul acesta încă din şcoală. Am avut multe lecţii despre pericolul SIDA şi am folosit de fiecare dată prezervativul. Nu cred să fie copilul meu. E o capcană, o răzbunare a Elizei că nu i-am răspuns la sentimente. Dar lucrul acesta cred că n-ar trebui să ne afecteze relaţia. Dacă şi o fi fost ceva, a fost cu şapte luni în urmă. De când te-am cunoscut pe tine, vezi că m-am lăsat de nebunii. Ţi-am promis şi îţi promit că nu o să mai fac aşa ceva”, spuse el ca un copil vinovat de spargerea geamului sau de o altă ispravă, făcută din greşeală. „Îmi pare rău. Ştii, Ştefane, au fost cazuri când şi cu prezervativul au rămas fete însărcinate, dar rămâne de văzut. Ne mai întâlnim mâine şi mai vorbim. Acum, hai să mergem pe la casele noastre. ” S-au uitat unul la altul și au ieșit din local. Raluca nu-l mai văzuse pe Ștefan atât de stângenit, atât de nesigur pe el.

Vestea îi picase rău lui Ştefan. A condus-o pe Raluca până la mătuşa sa, iar el a plecat plin de gânduri la cămin. Colegii încă nu se întorseseră din vacanţă. A intrat în cameră şi mai mult căzu decât se aşeză pe pat. S-a întins aşa îmbrăcat cum era şi rămase câteva minute cu ochii larg deschişi, privind într-un punct. Tâmplele îi zvâcneau. De ce tocmai când trăia cele mai fericite clipe din viaţă, s-a abătut asupra lui acest coşmar?
S-a ridicat în picioare. Îşi trecu nervos mâinile prin păr şi începu monologul: „Da, îmi amintesc… am petrecut cu Lăcrămioara o noapte împreună… Spre deosebire de alte fete, ea nu-mi declarase că mă iubeşte… Mi-a spus că vrea să se distreze cu mine şi atât… Nu cred că e copilul meu… Şi dacă ar fi, n-o să mă dezic de el… dar nici nu o să mă căsătoresc cu ea pentru că nu o iubesc. Raluca trebuie să înţeleagă că o iubesc numai pe ea… Şi ea mă iubeşte. Iar atunci când există iubire, există şi iertare…” S-a tot frământat aşa până dimineaţă. Iar dimineaţa o altă ştire îl făcu să-i îngheţe sângele în vene. Când a deschis telefonul, găsi următorul mesaj: „În noaptea asta Lăcrămioara a născut prematur o fetiţă. Medicii spun că are toate şansele să supraviețuiască. Felicitări!”

Adevărul iese la lumină

Vestea i-a dat de gândit şi Ralucăi, chiar dacă Ştefan îi tot repeta că asta nu trebuie să schimbe cu nimic aspectul relaţiei dintre ei, că poate, totuşi, nu e copilul lui. „Nu ştiu dacă vom putea avea un viitor fericit împreună cu această Lăcrămioară şi copilul vostru între noi”, zise Raluca, după ce îl ajutase pe Ştefan să facă pachetul de cumpărături pentru noul născut. O durea, suferea, dar în adâncul sufletului era gata să ierte, să lase de la ea, numai ca să rămână împreună cu el până la sfârşitul vieţii. O să trec peste alte detalii şi o să vă spun că după câteva săptămâni de coşmar avea să vină şi ziua cu soare. Rezultatele testului de paternitate au dovedit că fetiţa nu era a lui şi Lăcrămioara a ştiut asta. Când Ştefan i-a arătat copia rezultatelor testului ADN şi i-a spus că nu el este tatăl copilului, ea roşind i-a zis rugător: „Ştefan, nu te supăra. Este adevărat, nu tu eşti tatăl copilului, eu am ştiut asta. Tatăl micuţei e un sirian, care a plecat în ţara sa după o lună de relaţii cu mine. L-am considerat iubirea vieţii mele, el însă nu m-a iubit. Am hotărât să nu întrerup sarcina, să-mi cresc singură copilul. Eliza a vrut să mă scutească de greutăţi. Ştiind că eşti plecat în America, că o să te întorci cu bani de acolo, a pus la cale acest plan. Era convinsă că o s-o laşi pe Raluca şi o să te căsătoreşti cu mine. Dar vezi, planul nostru nu a mers. Iartă-mă! Cred că nu e atât de mare răul pe care ţi l-am făcut.”

Proces de conştiinţă, bucurie, fericire, dramă

Ştefan nu mai avea puterea să fie supărat pe această mămică tânără, care îi provocase atâta suferinţă şi îl făcu să creadă că el ar putea să fie tatăl bebeluşului, ce dormea cuminte în pătuc, cu mânuţele întinse pe din părţi. Supărat era mai mult pe sine că se încurcase cu ea. În acele clipe încerca un sentiment de ruşine pentru distracţiile din trecut, care au frânt atâtea inimi de fată mare. Acum inima lui era frântă. Trecea printr-un proces de conştiinţă, condamnându-se pentru toate aventurile, care îi urâţeau amintirile. În loc să se bucure că Lăcrămioara şi copilul nu vor mai sta între el şi Raluca, se simţea mizerabil, era foarte necăjit. În ziua aceea nu a mai mers la întâlnire cu iubita. A telefonat-o, i-a transmis ştirea, şi-a cerut scuze, rugând-o să-l înţeleagă că nu poate ieşi, deoarece se simte foarte obosit. S-a dus la cămin şi s-a culcat.
Raluca era bucuroasă. Extraordinar! Vru ea să strige, dar îşi dădu seama că nu ar fi bine să o audă mătuşa… Şi iată că peste o lună venise timpul s-o ceară Ştefan în căsătorie. Momentul a fost frumos, plin de sinceritate. Au mers într-un local, s-au aşezat la o masă împodobită special pentru astfel de evenimente. El i-a spus că este cea mai minunată fată din lume, că ţine foarte mult la ea şi că ar vrea s-o aibă alături până în ceasul cel de moarte. Ea, topită de dragoste, i-a răspuns „da!”. Şi aşa cum se întâmplă de obicei, după ce i-a pus inelul pe deget, îşi zâmbiră fericiţi şi ciocniră paharele cu şampanie. Cu sufletul uşor ca un fulg, Ştefan a îmbrăţişat-o, buzele ei le căutară pe ale lui, contopindu-se în plăcerea sărutului, apoi au plecat într-un hotel de lux. În preajma sărbătorilor de iarnă el a prezentat-o părinţilor săi, venind în Basarabia. Iar de Crăciun au mers la Craiova pentru a cere binecuvântare de la părinţii Ralucăi. În luna mai, anul următor au făcut o nuntă în Basarabia, iar peste o lună au mai făcut una şi în România. Şi viaţa lor îşi continua cursul cu trăiri şi sentimente intense. Dar după un an de fericire, povestea lor avea să se termine tragic. Ştefan a decedat într-un accident rutier…

Cumnatul îi face Ralucăi declaraţia de dragoste

Din lipsă de spaţiu, las detaliile la o parte pentru a vă spune că Victor, fratele lui Ştefan, la acel moment îşi făcea studiile în Bucureşti, era în anul II de facultate. El era cel care o ajuta pe Raluca să treacă peste marea durere. Pentru Victor, Ştefan fusese un frate călăuzitor şi protector. Adesea fratele mai mic îşi măsura faptele şi gândurile cu cele ale lui Ştefan. Vocea, privirea, zâmbetul lui îl urmăreau şi după moartea fratelui. În ziua când s-au împlinit trei ani de la tragicul sfârşit, Victor a considerat că a sosit momentul să-i spună Ralucăi tot ce simte pentru ea. După ce au ieşit din biserică, el a invitat-o la restaurant. La lumina lumânării, i-a declarat: „Te cunosc de ceva timp, Raluca. Vreau să-ţi spun că te-am îndrăgit din clipa când fratele te-a adus pentru prima oară în casa noastră. Te iubesc ca un nebun. Sunt gata să te cer în căsătorie. Dacă tu nu eşti gata, o să aştept atât cât vei spune că trebuie să aştept.” „Dar cum crezi, ce-ar spune Ştefan?”- a întrebat ea gânditoare. „Ţi-ar spune că sunt mai bun decât alţi pretendenţi pe care i-ai avut după moartea lui. Dă-mi o şansă. Nu mă respinge, te rog!” Raluca s-a ridicat, s-a apropiat de el şi i-a şoptit: „Strânge-mă în braţe! Mi-i dor de alintul şi căldura lui Ştefan.” El a strâns-o pasional, după care s-au ridicat şi au plecat. Acasă, fără cuvinte, ea s-a lăsat învăluită de căldura trupului cumnatului. Simţea că el era cel care trebuia să-l înlocuiască pe Ştefan. Când gura lui se aşeză pe a ei, Raluca îşi dădu seama că demult aştepta acest sărut. Era ca şi cum Ştefan se întorsese acasă după o lungă călătorie. Și totuși se simțea ca paralizată. Totul i se amesteca în minte și în inimă. Deși își dădea seama de profunzimea sentimentelor pe care le încerca pentru cumnat, se întreba: „Oare fac pasul corect? Oare n-ar trebui să-mi interzic să-l iubesc?” S-a frământat așa mai multe zile în șir, până când Victor a reușit s-o liniștească, convingând-o că așa a vrut Dumnezeu. Fratele a plecat ca să-l facă fericit pe el alături de ea. „Fericirea mea n-ar fi fost niciodată lângă o altă femeie. Cred că nu m-aș fi căsătorit niciodată, dacă nu se întâmpla tragedia. Aș fi continuat să te iubesc în taină. Să nu te îndoiești niciodată de dragostea mea”, i-a spus Victor, sărutând-o profund, posesiv și lipind-o strâns la pieptul lui.
Au trecut șapte ani de atunci. Sunt împăcați, destinși, ușori. Cresc cu mare dragoste doi Feți –Frumoși gemeni.

Nina Neculce

PUBLICITATE