În mâinile meșteriței populare, Larisa Popovici de la Centrul de Creație al Copiilor Dondușeni, jucăriile prind grai, capătă înțeles de artă. Doamna Larisa conduce cercul de floristică decorativă, iar în afara orelor de lucru croșetează, confecționând diferite animăluțe, ciupercuțe, păpuși, inimioare, legume, fructe croșetate, tot felul de suvenire. Am întâlnit-o la Țaul în cadrul Festivalului „Gustul Nordului”. Își etala lucrările într-o expoziție personală. „Lucrez la ora când îmi vine inspirația. Iar dacă trece o zi și nu fac nimica pentru păpuși, pentru alte jucării, mi se pare că a trecut ziua degeaba”, mi-a spus meșterița.
Practică acest meșteșug din anul 2015. A însușit o tehnică specială. Este vorba de o metodă japoneză de realizare a jucăriilor croșetate. Cum a început „stihia”? A văzut lucrări la niște doamne, i-au plăcut și a zis atunci: „Trebuie să încerc și eu.” Primele informații le-a cules de pe internet. A încercat și încercarea n-a dat greș. Ceea ce a văzut ochiul, mintea a înregistrat, iar mâinile au realizat. Tehnica este aproape aceiași pentru toate lucrările, dar fiecare meșter își dezvoltă propriul stil de croșetat. Este vorba de aranjarea culorilor, trecerea de la o culoare la alta, densitatea tricotajului și altele. „Important e să găsești detaliile”, spune doamna Larisa. Îi place să croșeteze jucării, pentru că sunt multe și diverse și n-ai cum să te plictisești. Îi deprinde și pe copiii de la Centrul de creație, i-a deprins și pe copiii săi. „Am două fete, două crăițe. Sunt deja mari, locuiesc la Chișinău. Le-am molipsit și pe ele. Confecționează jucării cu multă măiestrie, îmbrăcate în etic și estetic. La fel ca și mine croșetează tot felul de animăluțe.”
Văzând multe păpuși în expoziție am întrebat-o de ce atâtea păpuși? „Păpușile sunt preferatele mele, chiar dacă solicită mai mult timp și efort pentru confecționare. Le fac din dorința de a crea povești pentru copii. Dar de fapt, fiecare lucrare îmi aduce bucurie și împlinire sufletească, emoții pozitive, îmi aprinde dorința de a crea noi modele.”
Din vorbele pe care le-am schimbat cu doamna Larisa Popovici, am înțeles că zbuciumul artei n-are limite, precum nu au limite nici patimile omenești. De aceea nu se oprește din croșetat, acumulează continuu experiență. Prin creațiile sale ea aduce bucurie și drag de viață celor care le procură, dar și celora care le admiră, așa cum le-am admirat și eu.
Nina Neculce
