Simfonia toamnei cu spectacolul ei cromatic m-a chemat la final de săptămână la biblioteca „Basarabia”, filială a bibliotecii „Vasile Voiculescu” din Buzău. De la Racovăț până la Soroca am contemplat frunzișul colorat, mângâiat de razele unui soare strălucitor și legănat de un vântuleț cald ca din mijloc de vară. Ochii admirau, iar gândurile zburau spre evenimentul la care mergeam. Ardeam de nerăbdarea de a-l revedea și asculta pe scriitorul român Gheorghe Mocanu, care a venit cu lansare și dar de carte. O lansare, ce era preconizată pentru anul 2020, dar care din cauza pandemiei nu s-a putut realiza. Ajunsesem la timp în „cetatea de carte”, însă locuri libere nu mai erau. Demult nu mai văzusem la bibliotecă atâta lume. Cititorii soroceni veniseră cu tot dragul la lansarea Trilogiei „Din umbra munților”.
Scriitorul a venit însoțit de prietenul și duhovnicul multor soroceni, părintele Mihail Milea de la Buzău, discipolul părintelui, un alt bun prieten al sorocenilor, preotul Gabriel Macovei, paroh al bisericii din Broșteni, de pe Valea Micovului, județul Vrancea și cu un grup de elevi. Deasemenea au fost prezenți soția scritorului, Maria Macovei și neobositul șofer Gabi, prieten de suflet al părintelui Milea. La eveniment au mai paricipat doamna primar de Soroca, Lilia Pilipețchi și părintele Nicolae Robu.
Despre scriitorul Gheorghe Mocanu, doamna Ana Bejan, aflată pe post de moderator, avea să spună că a crescut în peisajul în care s-a plăsmuit balada „Miorița”. A muncit mai bine de 30 de ani în poliție, fiind licențiat în științe juridice, specializarea criminologie. Timp în care a descoperit tot felul de crime. Mai în glumă mai în sorios, dumneaei a zis că ar fi bine să-l luăm la noi măcar pentru câteva săptămâni. Apoi a făcut o paralelă între destinul creator al lui Gheorghe Mocanu și opera lui Lucian Blaga „Spațuil Mioritic”, în care este elaborată una din cele mai coerente și mai interesante teorii asupra culturii. Vorbind de cele trei cărți din trilogie a ținut să mai facă o paralelă între primul volum „Borta” și „Groapa” lui Eugen Barbu, declarând că a găsit lumi diferite. „Dacă în „Groapa” am găsit o decădere morală, în „Borta” am descoperit o lume frumoasă, cu toate că personajele au și ele unele vicii. De la unele duhnește a rachiu, alta anunță apocalipsa. Dar în general cartea cuprinde o lume de poveste. Nu înzadar „Borta” și romanul în întregime a fost apreciat foarte înalt. Să citești, să tot citești cărțile lui Gheorghe Mocanu”.
Ludmila Ungureanu, gazda bibliotecii, care a pregătit și s-a pregătit de această lansare a ținut să acentuieze, că domnul Mocanu și cântă, și pictează, a scris și dramatrugie, și literatură pentru copii. A înregistrat un album muzical împreună cu marele artist, regretatul Benone Sinulescu. Cu sinceritate a remarcat: „Recunosc, până acum nu citisem nimic de acest autor. Am fost curioasă să citesc „Din umbra Munților”. M-a vrăjit din prima carte cu descrierea frumoasă a satului Ursoaia, a munților, pădurii, râului de lângă casă. Am trăit emoții pozitive împreună cu ursoienii, le-am admirat sufletele curate, credința, bunăvoința, hărnicia. Mi-am amintit și eu de anii de copilărie. Și cel mai mult mi-a plăcut, că am avut și eu deliciul, cum îl numește autorul, rasul mămăligii cu lapte de la fundul ceaunului…” Vorbind și despre celelalte două părți ale romanului, doamna Ludmila a scos în evidență talentul înăscut de povestiror al scriitorului. Rând pe rând au venit cu mesaje despre carte mai mulți vorbitori. Vă ofer fragmente din discursurile lor.
Părintele Gabriel Macovei: „În toamna aceasta s-au împlinit 16 ani de când l-am întâlnit și cunoscut pe domnul Gheorghe Mocanu și cu toate acestea mi-i tare greu să vorbesc despre el, din teama să nu stârnesc între noi vreo dihonie, cum zice titlul unei cărți de-a dumnealui. Cel mai bine e ca omul să se prezinte singur. Eu nu o să fac altceva, decât o să citesc o tabletă de-a autorului”. Și a dat citire tabletei „Povestea cu un copil de la țară”, unde personajul principal este Gheorghiță Mocanu.
Olga Gherghelegiu: „Borta” este o Biblie a copilăriei noastre, este cartea care ne întoarce la origini, îndemnându-ne să nu ne uităm cărările bătute în copilărie. În cel de-al doilea volum „ Ursoienii” este atât de bine punctat despre fiecare suflet. Al treilea volum este despre crucea noastră a fiecăruia, cea pe care o purtăm când la deal, când la vale, cea pe care uneori o cântărim și ni se pare mai ușoară, alteori ni se pare mai grea, dar e a noastră și o ducem în spate așa cum ne-a dat-o bunul Dumnezeu.”
Petre Popa: „Dacă Grigore Vieru vorbea despre secolul trecut – un secol grăbit, mi se pare că secolul acesta este un secol fără timp. Pentru că sunt două extreme: ori stăm închiși în fața calculatorului, ori mergem la Festivalul Usturoiului, Vinului, Mărului, Perjei, acolo unde e lume multă și nu se gândește. Și iată este câte o oază așa ca aici, când te oprești un pic și încerci să-i dai timpului culoare, sunet, pentru ca să se vadă că exiști tu. Îl admir pe Gheorghe Mocanu, îl văd ca pe un copil și pe rețele. Un copil care se bucură acuma când a descoperit că face ceva ce-i place lumii și lui îi place.”
Primarul Lilia Pilipețchi: „ Sunt convinsă că această trilogie își va găsi cititorul și aici, la Soroca. Atunci când ești impresionat de o lectură, atunci îți dorești să vorbești cu autorul așa cum vorbești cu un prieten adevărat. Asistând la această întâlnire frumoasă pot să vă spun că voi citi cu mare atenție toate cele trei volume „ Din umbra munților” și-i voi îndemna pe toți cei care îi cunosc să facă acelaș lucru.”
Părintele Milea: „Opera domnului Mocanu este o operă inspirată. Ce-mi place în opera lui? Îmi plac metaforele, care sunt atât de multe și atât de colorate ca frunzele toamna. Are un stil de înțelepciune. Este un roman minunat. Puteți să-l citiți și de la sfârșit ca evreii, și de la mijloc și o să aveți oricum revelația lecturii. Romanul este cartea care te învață, cartea cu care rămâi toată viața.”
Gheorghe Mocanu: „E cea mai frumoasă lansare din câte mi s-au făcut până acuma. Am avut parte de multe lansări acolo în România, dar nici una n-a fost atât de concentrată și care să-mi meargă la inimă. Nu vorbesc urât de lansările de la mine de acasă, scriitorii sunt onorați, dar aici am simțit cu sufletul ceva. Am simțit cu sufletul, cu inima și mulțumesc tuturor celor de aici, începând cu doamna primar și până la toți dvs. Am privit fețele dumneavoastră și am văzut că ați asistat cu plăcere la acest eveniment. Și pentru aceasta vă mulțumesc frumos!
Sunt copleșit.
Noi, generația mea și mulți din cei ce vă aflați în sală am trăit mulți ani dincolo de zid. Aveam o bucățică de zid prin care vedeam o lume. Pe măsură ce acel zid se îngroșa în fața noastră, lumea de dincolo ni se părea mai frumoasă. Și ne închipuiam că este o lume strălucitoare, o lume la care aspirăm. După generația noastră a venit lumea dărămătorilor de zid. A venit cineva și a dărâmat acest zid și ce am văzut? Am văzut o lume care nu ne-a mulțumit. Am văzut că idealul pe care noi îl așteptam nu este așa cum ni l-am închipuit. Noi n-am fost pregătiți să fim liberi. Noi n-am știut ce să facem cu libertatea. Deacea după Revoluția din 1989, întrebarea care era pe buzele tuturor: „Da ce ai făcut dumitale în ultimii 5 ani? Deși normal era să ne întrebăm ce vom face noi în următorii 5 ani, nu să scormonim trecutul despre fiecare, să căutăm vinovații… Trilogia „Din umbra munților” este o frescă a ultimilor 50 de ani din România-o Românie aproape uitată de autorități. Ea este structurată ca într-un balans- 25 de ani înainte de Revoluție și 25 după. Personajul principal trece prin toate fazele până în 2020 ca într-un balansuar. Este și o mărturie a istoriri până la urmă.”
A fost o lansare, plină de frumusețe și lumină, ca o floare către soare. Discursurile s-au intercalat cu lectura unor fragmente din creația scriitorului, prezentate de elevii Liceului „Ion Crengă”, cu cântecul Tamarei Boboc-Coșciug, cu momentul de grație prezentat de elevii gimnaziului „Grigore Vieru” din Vasilcău.
M-am întors fericită acasă.Am primit în dar romanul, l-am răsfoit doar, citind câte puțin din toate trei volume. Oricum, am înțeles că lumea se oglindește în sufletul autorului, dar și scriitorul se oglindește prin creație în această operă. Sprijinit pe fapte concrete, zămislit într-o formă ușor accesibilă, romanul face reușit legătura între ziua de ieri și cea de azi. Îl sorbi ca pe o rouă cu iubirea de viață și credința în bine.
Nina Neculce












