Odiseea pedagogică-Didina și Mircea Drăgălin

0
84

A fi dascăl este o artă. Adevăraţii dascăli sunt cei care reuşesc să te facă să-i iubeşti pe ei, dar şi materia predată. Pedagogul are o misiune grea, dar şi frumoasă: formarea unor personalităţi care să se poată integra în societate, cu capacităţi de gândire critică şi creativă, cu un profil moral demn de urmat şi cu o înaltă profesionalitate.

Didina și Mircea Drăgălin din satul Țaul, raionul Dondușeni, sunt o familie cunoscută în localitate. Profesori respectați, cunoscuți de toți, pentru felul de a fi, pentru corectitudine și verticalitate. Doamna Didina s-a dedicat activității 51 de ani, iar domnul Mircea 44 de ani, timp în care a îndeplinit și funcția de primar pe parcursul a trei mandate.

Pedagogia era una din cele mai actuale pe atunci

Didina Drăgălin: În perioada când am finisat școala erau actuale trei profesii: pedagogia, agronomia și medicina. Profesorul meu, cred regretatul, Vladimir Lemne, viceministrul educației, mi-a propus să merg ca profesoară de matematică, aveam niște abilități în acest domeniu și de aceea am mers la Institutul pedagogic din Bălți. La Țaul m-a adus soțul, el este de aici. Am mai lucrat trei ani în Lăpușna și alți trei în Chetrosu, iar un an la Grimăncăuți. Așa am activat 51 de ani și acum sunt la odihna binemeritată.

Mircea Drăgălin: Să devin pedagog m-a motivat fostul meu profesor de fizică, Tonu Savelie Efimovici, care a observat capacitățile mele în școală și mi-a propus să merg la această facultate, așa am absolvit Universitatea de Stat. Am lucrat la început în satul Glinjeni, Fălești, după care la Lăpușna, unde ne-am și întâlnit cu soția.

Neajunsuri ce se vor răsfrânge negativ asupra societății

D.D: Schimbările s-au produs în interiorul școlii în posibilitățile profesorului. În 2013 când am ieșit la pensie se lucra deja cu calculatoarele, posibilitățile erau mai mari, dar din păcate activitatea elevilor a mers în jos. Am avut elevi mult mai buni la începutul lucrului decât spre sfârșit, când majoritatea copiilor erau rămași cu buneii, au apărut studiile pe bază de contract și interesul față de carte a scăzut. Datorită nepoților știu cum este învățătura la oraș, acolo interesul e mai mare decât la sate. În sat copiii participă toamna la munca agricolă și chiar părinții nu toți conștientizează necesitatea cunoștințelor. Unii părinți consideră că dacă au bani, vor plăti contractul și copilul va avea diplomă sau chiar va cumpăra diploma, un mare neajuns care îl avem la moment, neajuns care peste câțiva ani se va răsfrânge foarte negativ asupra societății.

Înainte era disciplină și rușine

M.D: Așa cum s-a schimbat moda la îmbrăcăminte sau coafuri și învățământul s-a schimbat de la până la… Dacă, atunci când am început a lucra nu aveam nici curent electric în școală și puneam în funcțiune un generator, păi acum … Înainte era disciplină, era frică, era rușine și sfânta omenie, ceea ce lipsește astăzi. Căile de învățământ la fel s-au schimbat prin diferite metode: metoda lui Znamenschy, metoda lui Shatalov. Lucrând în fostul Sovhoz-Tehnicum era o bază materială destul de impunătoare, deoarece trebuia să corespundă cu cerințele la moment. Era bază de producere și bază de învățământ, tehnica cea mai performantă era aici, cele mai mari cerințe erau aici și concursurile cele mai mari erau tot aici, cei care au finisat studiile în fostul sovhoz, pe urmă colegiu, acum Centrul de Excelență în Horticultură, erau destul de mulțumiți, pentru că pentru ei erau deschise toate ușile și la Institutul Agricol din Chișinău, la Kiev și Moscova îi primeau cu brațele deschise.

Elevii, mândria profesorului

M.D: Ne mândrim cu succesele foștilor elevi. Ne revedem la întâlnirile cu grupele care au terminat și realizările lor dau de știre despre ceea ce am depus noi în acest timp lung, socotind împreună cu soția avem 95 în doi de ani de vechime în muncă.

Matematica se învață cu creta la tablă

D.D: Dacă e să vorbim despre metode, o să vă dezamăgesc, eu nu am fost adepta multor “ceceli”. Am avut un seminar republican la care a participat și ministrul educației de atunci –  Gaugaș, având și o lecție deschisă ne-au enumerat metodele, eu rămâneam surprinsă că le-am aplicat pe toate, nu știam cum se numesc, dar le implimentam pentru că simțeam că așa trebuie de făcut ca copilul să înțeleagă și am avut și rezultate. Matematica se învață mai mult cu creta la tablă și cu capul în funcțiune, aici trebuie muncă, trebuie dezvoltată logica la un nivel înalt și atunci matematica se prinde ușor.

Scrisori către părinți

M.D: La fizică este mai ușor decât la matematică, aici mult influențează experimentul. Acele experimente care se făceau la fizică pentru demonstrarea legilor, erau una din metodele de captivare a atenției elevilor. Ca și fiecare elev, unul însușea mai mult, altul mai puțin. Eu aveam o metodă simplă, nu ai știut la lecția de azi – ai primit notă negativă și plus la aceasta mai puneam elevii să scrie o scrisoare la părinți, prin care să motiveze de ce nu s-a pregătit de lecții, așa lucram cu studenții. Iar ca scrisorile să ajungă la părinți le trimeteam personal la fiecare acasă.

Azi nu ai învățat primești 2, mâine ai învățat i-ai 10

D.D:  În primii ani de lucru în perioada examenelor, era în primul rând examen pentru mine: -elevul va adeveri nota care a avut-o în școală cu cea care o primește la examenele de intrare la instituțiile superioare? Era o responsabilitate și cea mai mare mulțumire când notele coincideau sau cel puțin nu deviau tare. Eu niciodată nu am crezut că există corupție între pedagogi și nici acum nu vreau să cred. Asta a fost inventat de elevii care nu învață, care vor o notă fără ca să muncească. Se poate și trebuie de învățat fără bani. De multe ori elevul sau mai des studentul își convinge părinții că nu a susținut examenul pentru că nu a plătit profesorului, nu vreau să cred. Vreau să cred că pedagogii sunt cei mai cinstiți. Eu am avut principiul de a nota elevii după merite, azi nu ai învățat primești nota 2, mâine ai învățat i-ai 10.

Impuși să predăm lucruri străine învățământului

M.D: Sistemul a fost diferit, eram impuși să facem ceea ce ni se cerea. Dacă nu te exprimai în limba rusă, dacă nu vorbeai despre Congresul 22, rezoluție de partid, plan cincinal, care nu aveau nici în clin nici în mânecă cu obiectul predat, nu era lecția îndeplinită. Uneori te “trăsnea” în cap, dar nu aveai ce face. Orele de dirigenție erau pe baza educației și vieții lui Lenin. Din acest punct de vedere avem acum libertate. Nu pentru că copiii nu ar trebui să știe, trebuie să cunoască orice domeniu, să se descurce în orice situație, dar nu înfrumusețat sau denaturant.

Părinții, ajutorul pedagogului

D.D: Dacă înainte părintele era un mare ajutor pentru mine ca profesor, eu înțeleg că astăzi nici profesorul, nici învățătorul nu are dreptul să facă observație la copil. De multe ori părintele nu știe care este realitatea de la școală, elevul din clasele primare spre exemplu, când finisează ciclul primar, părinții nu știu dacă copilul lor este un elev bun sau un elev slab. Doar calificativele cu care este apreciat astăzi puțin vorbesc despre asta. Învățătorul nu are dreptul să-i spună părintelui la adunări care este realitatea, cu asta nu sunt deacord, fiindcă părintele trebuie să fie ajutor. Am stimat din totdeauna părinții nu doar a celor elevi buni, dar și a celor elevi slabi dar care contribuiau la viața școlii. Dacă părintele este ajutorul pedagogului se primește educație bună.

Profesorii trebuie remunerați, ei sunt baza statului

D.M.D: Un profesor care își începe cariera trebuie să știe că întrând în clasă el trebuie să fie profesor, educator, mama și tată, ca copiii să se simtă în jurul lui exact cum se simte acasă. Pe primul plan pedagogul trebuie să pună cunoștințele, mai ales profesorii de la sat. Dacă profesorul este bine pregătit teoretic, acest lucru îl simt și elevii și părinții și desigur sunt rezultate. Ca pedagogul să fie atras de profesia aceasta, statul trebuie să-l cointereseze pe tânărul specialist, să-l remunereze. Când am început activitatea primul salariu a fost de 67 de ruble, nuștiu cât primesc acum pedagogii, dar ei trebuie remunerați pentru că ei sunt baza statului, de aici vine omul cult aici este știință, cultură, totul pornește de aici. Cei din guvern și din parlament, faceți în fel și chip, remunerați-i cât se poate de bine, dacă merită.

  • Sunt niște oameni foarte apreciați. O famile foarte bună, domnul Mircea profesor și primar, doamna Dina profesoară la școala din sat.

  • Îi cunosc de mulți ani, dumneaei profesoară, dumnealui primar, om bun cu oamenii. (locuitoare s.Țaul)

  • Ambii sunt oameni învățați, o familie fericită cu 2 copii. Toată viața au muncit, dumneaei la școală, dumnealui la primărie și la Colegiul Agricol din Țaul. (locuitoare s.Țaul)

  • Oamenii din sat, părinții și elevii au un respect aparte pentru această familie. Deseori, pentru doamna Didina, cu anumite ocazii, ne străduim să facem un gest simplu de mulțumire ca să își amintească cu mândrie că a lucrat în această școală.
  • (Andronii Mitrica, primar)

Cristina Topală

PUBLICITATE