Fericirea afişată nu e piatră nestemată

0
119

Când l-a prins în flagrant în propria casă, a dat crezare detaliilor incendiare povestite de cei din jur

S-au cunoscut acum 55 de ani. Pe atunci nu era atâta erotizare în rândurile tineretului. Natalia se mutase cu părinţii, care erau specialişti în agricultură, în satul în care o aştepta Arcadie, iubirea vieţii sale. Natalia avea 16 ani, iar Arcadie-17. Locuiau în vecinătate de câteva săptămâni, dar încă nu se cunoşteau. La o seară de dans la şcoală băiatul s-a apropiat de fată, i-a sărutat mâna şi i-a spus încântat: „Vecina, dragă vecină, enigmatică vecină, în sfârşit ne întâlnim”.

L-a cucerit cu vorbe bune de pus la rană

Totul a pornit de la suflet la suflet, de la inimă la inimă. Era multă delicateţe în vorbele lor. Natalia, o fată crescută la ţară cu poveşti spuse pe la şezători, nu ştia cât e de frumoasă. Până în clasa a V-a a fost o fire băiaţoasă, s-a jucat ţurca cu băieţii din mahala, a spart geamurile vecinilor cu ţurca sau cu mingea, pentru care părinţii au plătit, a fost bătută cu urzici de diriginta clasei pentru isprăvile pe care le făcea în timpul lecţiei. Aerul războinic a ţinut până prin clasa a VI-a, până când a prins gustul lecturilor şi atunci când avea timp liber nu mai ieşea cu băieţii la joacă, dar lua cartea în mână. Lecturile i-au săpat în inimă gustul pentru cuvântul frumos, pentru vorbele bune de pus la rană. Cu vorba-i bună şi înţeleaptă îşi mângâia părinţii şi tot cu vorba l-a cucerit şi pe Arcadie, o fiinţă duioasă, care cobora dintr-o familie de profesori şi era un tezaur folcloric. Cunoştea foarte multe cântece şi mai vechi şi mai noi, pe care le interpreta pe la concursurile şi serbările şcolare, apoi în ansamblul de cântece şi dansuri populare a Universităţii. Arcadie era genul de om cu care în timp ce comunicai, simţeai o stare de bine. Vreme de 5 ani s-au tot descoperit unul pe altul. Şi acest fel în care se descopereau le aducea bucurie, o bucurie fără limite, care le umplea şi inimile, şi viaţa, şi respiraţia. Au ajuns la apropierea trupească abia atunci când au hotărât să se căsătorească, când Arcadie era în ultimul an de facultate, iar Natalia în penultimul. După absolvirea facultăţii s-au întors în sat. El lucra agronom pe protecţia plantelor, ea- în contabilitate. Munceau, se bucurau de viaţă, dar nu-şi afişau fericirea. Natalia deseori îi repeta: „Să nu te lauzi prietenilor că ne împăcăm bine şi suntem fericiţi, pentru că o fericire afişată nu mai este a ta”.

Se priveau suspect şi vorbeau forţat

Prinşi în ritmurile grăbite ale vieţii şi-au ridicat casa, au adus pe lume trei copii. Munceau amândoi cu inspiraţie şi la serviciu şi acasă, încât îşi doreau ca ziua să fie mai lungă, să nu stea sub presiunea timpului mereu. În zilele de relaxare se întâlneau cu prietenii. Aveau câţiva prieteni de familie cu care discutau despre cărţile citite, dar mai cu seamă despre cărţile cu conţinut filozofic, or filozofia era considerată de Natalia medicina sufletului, dragostea pentru cunoaştere. Printre aceşti prieteni se numărau şi Valeria cu soţul ei Nichita, care locuiau în vecinătate şi care nu lipseau de la nici un eveniment din familia lor. Valeria se dădea drept cea mai bună prietenă a Nataliei şi niciodată nimeni n-ar fi crezut că Arcadie s-ar putea încurca cu ea. Dar iată că după 10 ani de fidelitate în căsătorie a făcut-o, motivându-şi mai târziu pasul prin aceea că Natalia era o soţie prea puternică şi el s-a lăsat ademenit de ochii dulci ai Valeriei din nevoia de a se simţi mai bărbat. Spre surprinderea lui în scurt timp s-a transformat într-un amant desăvârşit. Fireşte, Natalia nu bănuia că soţul ei o înşeală şi nici nu-şi dădea seama că de la un timp doar se prefăcea că o iubeşte. Când una din prietenele din cercul lor l-a văzut cum intra cu Valeria într-un hotel din capitală şi nu a păstrat tăcerea, Natalia nici n-a vrut să audă. Dar când l-a prins în flagrant în propria casă, a dat crezare detaliilor incendiare povestite de cei din jur, care îi tot şopteau unde se întâlneau amorezii şi cum reuşeau să se ascundă la ora mesei în depozitul grădiniţei, unde Valeria lucra în calitate de şefă. Atunci soţia înşelată a avut parte de un şoc, urmat de un scandal, după care furtuna s-a potolit. Deşi se priveau suspect şi zâmbeau forţat, soţii au început să-şi vadă de grijile familiei, gândindu-se la viitorul copiilor.
Toate în aparenţă îşi urmau cursul lor firesc. După 25 de ani de căsnicie, când cei doi copii mai mari au făcut studii şi au fost daţi pe la casele lor, Natalia a plecat la muncă în Spania, aşa cum plecaseră mai multe femei din sat. Peste doi ani, după absolvirea liceului, şi-a luat şi mezinul cu ea, apoi l-a convins şi pe Arcadie să lase satul şi să vină alături de familie. (Copiii mai mari de asemenea munceau la Madrid). Au trecut prin multe încercări. Natalia credea că aceste încercări îl vor schimba pe Arcadie, care de la o zi la alta devenea tot mai străin. Dar n-a fost să fie. Omul nu s-a putut adapta la noile condiţii de viaţă şi după doi ani s-a întors acasă. A început să ducă o viaţă dezechilibrată. De muncit nu muncea, trăia din banii pe care i-i trimitea soţia, bani care îi ajungeau şi pentru răsfăţul amantelor. Fosta amantă, Valeria se îmbolnăvise şi nu mai prezenta interes pentru el. Suferea de cancer. În scurt timp s-a stins în chinuri groaznice, fiind înmormântată lângă soţul său, care decedase cu doi ani mai înainte.

Nu mai avea loc în propria casă

În 16 ani de aflare peste hotare, Natalia a investit bani în reparaţiile capitale din casă, în mobila nouă, în anexele din gospodărie. Şi-a făcut toate comodităţile ca să se simtă bine atât ea, cât şi mezinul, atunci când se vor întoarce cu totul acasă. Dar surprizele vin atunci când te aştepţi mai puţin. În vara lui 2014, când a decis să pună punct străinătăţii, Natalia avea să afle cu indignare că s-a ales cu nimicul, că nu mai este soţia legitimă a lui Arcadie, că divorţul s-a pronunţat în lipsa ei de câteva luni şi că locul său în casă l-a ocupat o altă femeie, venită din satul vecin. Arcadie nici nu dorea să audă de reabilitarea căsătoriei. Iar Natalia, mai împietrită, mai nepotolită ca niciodată, nu putea înţelege ce s-a întâmplat cu soţul ei, de ce a dat uitării momentele frumoase, ce i-au legat până la nuntă şi în primii zece ani de viaţă în familie, dar şi după aceea?! De ce nu se gândește la copii? Şi, de jur-împrejur, toţi cei care îi cunoșteau se uitau trist la casa lor şi nu le venea să creadă că Natalia, care avea 57 de ani atunci, se văzuse nevoită să plece înapoi în Spania pentru că nu mai avea loc în casa în care investise şi bani, şi suflet, şi multă sănătate.
La despărțire soțul i-a zis: „Trăiește-ți viața ta acolo în Spania și nu te mai întoarce acasă. Jenica ți-a luat locul pentru totdeauna”. Femeia nu mai avea putere să-i ceară explicații. Era ca și cum ar fi primit un pumn în stomac. Vocea i s-a gâtuit, un hohot de plâns a cuprins-o. El a oftat, dar resemnat i-a deschis ușa și a condus-o până la poartă. Natalia nu mai avea puterea să vorbească. Epuizată, s-a întors spre el cu obrajii scăldați în lacrimi, s-a uitat la casă cu jale și a plecat. Dar n-a trecut nici jumătate de an, când vecinele cu care ținea legătura i-au spus că Arcadie a murit în împrejurări misterioase și a fost îngropat în cimitirul din satul Jenicăi. S-a întors acasă. Investigațiile efectuate de oamenii legii, aveau să scoată adevărul la lumină – Jenica îl omorâse ca să-i rămână toată gospodăria ei. A sfârșit, cum era și de așteptat, după gratii, unde se află până în prezent. Iar Natalia cu mezinul și nora își trăiesc viață cu seninătate în casa lor frumoasă și luminoasă.

Nina Neculce

PUBLICITATE