( La Biblioteca Municipală „Mihail Sadoveanu” din Soroca a fost lansat Anul Tatiana Afanasie –Crăciun)
Nu am participat la eveniment cu prezența fizică, dar l-am trăit urmărind filmul plasat pe pagina web a bibliotecii. Dulcea simfonie a poeziei Tatianei Afanasie- Crăciun s-a așezat frumos și pe sufletul meu. Am trecut prin memorie lansarea primei cărți „Am uitat să uit de tine”, organizată de Biblioteca „Basarabia” în 2013. Atunci am întrezărit în poemele ei trăsăturile inimii, suferințele unei inimi care în viața reală nu a fost înțeleasă, adevăr și lumină așternute pe hârtie din inimă. De atunci autoarea a trudit intens pe ogorul scrisului, editând încă multe volume, atât de multe, încât nici nu le mai știe numărul exact. În expoziție biblioteca a postat 11 cărți de poezie pentru maturi și copii.
Poeta a venit de la Chișinău la Soroca, însoțită de omul de televiziune Gutiera Prodan și criticul literar, scriitoarea Victoria Fonari.
A fost o întâlnire în stilul Bibliotecii gazdă: cu film despre poetă, cu cântece interpretate de două soliste din ansamblul „Colinda”, cu poezie recitată de copii de la Centrul de Creație „Speranța” și cu calde mesaje adresate Tatianei Afanasie –Crăciun. Se cere de menționat și faptul că la sărbătoarea poeziei au participat persoane oficiale: vicepreședintele rionului, Iurie Tănase, viceprimarul orașului, Ana Ojog, primarul satului Hristici, Ivan Alexei, exprefectul județului Soroca, profesoara și omul de cultură, Ana Bejan.
Cine este și de unde vine Tatiana Afanasie-Crăciun
Directoarea bibliotecii, Viorica Gaja-Cojocaru a prezentat publicului câteva repere biografice.
Tatiana Afanasie-Crăciun s-a născut pe 13 martie 1963, în satul Hristici, Soroca. A crescut mai mult la bunei. A scris prima poezie în clasa a VII-a. După absolvirea a 9 clase la școala din sat și-a continuat studiile la Colegiul Pedagogic din Soroca, absolvindu-l cu mențiune în anul 1984. Publică primele poezii în 2011 în revista „Roua Stelară”. Cartea de debut „Am uitat să uit de tine” i-a apărut în 2013. Au urmat „Întoarce-mă în vreme”, 2013,”Ale gândurilor poeme”, 2015,”Pietre din petale”, volum antologic, 2016, ”Eve, într-o zi de vară”, poezie pentru copii, 2016, ”Lacrimile dragostei”, poezie, ed. Detectiv Literar, București, 2017, ”Vera”, 2018, ”Negru-mi este dorul”, 2019;
”Podium de sticlă”, 2019 și altele.
Este membră a Uniunii Ziariștilor Profrsioniști din România, membră a Uniunii Scriitorilor din Moldova, deținătoarea Trofeului TEXTIERA ANULUI 2013 pentru piesa AM UITAT SĂ UIT DE TINE, interpretată de Formația AKORD, PREMIUL I la Concursul Internațional de creație literară STEAUA SEVERINULUI, România, 2016, PREMIUL III – la Festivalul Internațional RENATA VEREJANU, 2017.
Poezie sinceră, izvorâtă din suflet
De cum a apărut în fața publicului, zărind-o pe doamna Bejan, cuprinsă de emoții, poeta și-a exprimat bucuria de a o revedea și a mărturisit că doamna Ana a fost omul ce a îndemnat-o să adune poeziile într-o carte, a benecuvântat-o pe acest drum cu răsărit de soare, sclipiri de rouă, nopți nedormite, cu fiori și neliniști, cu gânduri, ce roiesc între voluptate și suferință. La rândul său, doamna Ana Bejan a mărturisit că o cunoaște pe Tatiana și ca personalitate și ca om de mulți ani. A avut prilejul s-o cunoască când era directoare la grădiniță și când îndeplinea funcția de secretară a Consiliului Local: „Este un om de mare valoare, care face parte din categoria oamenilor frumoși. Prin ce este valoroasă poezia ei? Prin faptul că izvorăște din suflet, este o poezie sinceră și-n această poezie ne regăsim noi. A revenit la Soroca cu volumul „Podiumul de sticlă”, dorind să ne spună că drumurile pe care le parcurge omul nu sunt altceva decât destinul lui. Podium/ de sticlă fragilă/care geme sub povara/ umbrelor… Poezia ei redă simplu și pe înțelesul tuturor sentimente profunde, trăiri umane. Citești și îți dai seama cât de frumoasă este această viață.”
Iar moderatoarea evenimentului, Viorica Gaja Cojocaru țesea cu cuvinte alese, covorul poeziei acestei modeste scriitoare: „Poezia este un strigăt al sufletului pentru Tatiana Afanasie-Crăciun, o dorință de a spune sus și tare tuturora despre lumea ce o înconjoară, despre frumusețea naturii din locurile de baștină, despre dragostea și respectful pe care îl poartă pentru părinți, pentru prieteni. Și totuși tema preferată a poeziilor sale este dragostea sub toate aspectele ei. Îndrăgostită de arta cuvintelor, îndrăgostită de poezie, Tatiana Afanasie și-a plămădit volumele de versuri din vise și dureri.”
Victoria Fonari a salutat inițiativa bibliotecii de a declara anul 2022 Anul Poeziei, Anul Cărții Tatianei Afanasie-Crăciun. Despre poezia sorocencei noastre avea să spună: „Este o poezie în care poeta vorbește despre sine, dar în acest eu se pot regăsi și alții. Ea știe să facă conexiuni între bunei, părinți,copii, nepoți. Aceste verigi ale familiei sunt valorificate în textele poetice. Cărțile doamnei Tatiana ne învață cum să rămânem oameni cu demnitate, cu voință. Chiar și-n fața morții fratelui, care a plecat prematur din astă lume, ea a găsit cuvintele care te ajută să depășești suferința.”
Cu un îndemn la lectură și de a reveni la moda de a dărui cărți a venit în fața publicului sorocean Gutiera Prodan, care spune că poeta ne oferă o poezie de calitate: „Tatiana Afanasie-Crăciun este cu adevărat o scriitoare bună. Este bună prin faptul că trăiește ceea ce scrie. Eu probabil sunt printre puținii cititori care cunosc toată creația ei. Îi respect scrisul, o ador pentru felul ei de a fi, am contribuit ca o carte de-a Tatianei să fie editată la București.”
Vorbe bune de la baștină
De la Hristici cu cântec, amintiri și urări de bine a venit doamna bibliotecară Iulia Cuțescu, însoțită de câteva membre din ansamblul flocloric. Vicepreșdintele raionului, Iurie Tănase „s-a lăudat” că a copilărit împreună cu doamna Tatiana și a mărturisit că e mândru de realizările ei, precum mândru este și de fapul că satul Hristici l-a dat pe Gheorghe Năstase, cel mai tânăr membru al „Sfatului Țării”, care a votat Unirea și care a ținut un discurs impresionant în limba franceză la Paris. Își făcuse studiile la Sorbona. „Eu cred că va curge multă apă pe Nistru, vor trece anii, iar cărțile Tatianei vor rămâne în bibliotecile noastre. Și poate peste sute de ani cineva le va dschide și-i va rosti numele, va afla cine a fost ea, cine am fost noi.”, a spus consăteanul autoarei și i-a înmânat o Diplomă din partea Consiliului Raional.
Cu flori, gânduri de sănătate și pace a îmbrățișat-o și primarul satului. Ivan Alexei, care a declarat că satul se bucură și se mândrește cu poeta.
La final, mama autoarei, Nina Crăciun avea să spună: „Tatiana este o comoară pentru familia noastră. A fost cel mai mare copil în familie și, așa ca la țară, a avut de dus greul mai mare. A fost un copil cuminte. La școală a învățat bine. Cu reușită foarte bună a absolvit și Școala Pedagogică. S-a dus de acasă, unde a fost trimisă la lucru. Apoi s-a întors în sat, și-a făcut gospodărie bună și mă bucuram că fata o să fie lângă mine. Și ce le-a venit lor în gând în 1998, au lăsat casă și masă și au plecat la Chișinău.
A început să scrie poezii așa cum ați auzit, prin clasa a VII-a. Mie nu mi-o plăcut lucrul ista. Când m-a întrebat „de ce matale nu-ți place ca eu să scriu poezii?”, i-am răspuns că artiștii, poeții, sportivii nu au o viață de familie normală. Multe din caetele ei le-am ascuns atunci într-un geamantan. În 1998 când s-a dus la Chișinău a început din nou să scrie. Nu m-am gândit niciodată că am să ajung să citesc cărțile ei și am să mă minunezi cât de interesante sunt. De multe ori mă gândesc cum am putut eu să mă încumet să încerc a o opri din drumul scrisului?! Dar vedeți, dacă i-a fost dat de Sus să scrie, a scris. Eu sunt o cititoare pasionată, am citit toate cărțile din biblioteca satului, am bibliotecă și acasă, unde stau așezate frumos și cărțile fiicei mele.”
P.S. Poezia Tatianei Afanasie-Crăciun a adus multă lumină în sufletele tuturor celor prezenți, dar mai cu seamă în sufletele gazdelor evenimentului, care mi-au spus că cele câteva ore le-au făcut să uite de tot cenușiul din jurul nostru. Larisa Prisăcari vede în poezia Tatianei o forță vindecatoare, un leac pentru suflet. Elena Greku spune că poezia acestei poete este ca un aluat frământat cu grijă ca să dospească și să crească frumos, iar Raisa Chisăliță a adăugat că pe tot parcursul întâlnirii inima i-a vibrat în acord cu versul poetei, vers scris cu har, înțelepciune și iubire de oameni.
„ZN” urează într-un ceas bun Anului Cărții Tatianei Afanasie-Crăciun la Bibliotecă, iar autoarei – multă sănătate și râvnă pentru tot ce-i bun și frumos și de acum încolo!
Nina Neculce
