Fără cravată cu Tudor Golub

0
646

CARTE DE VIZITĂ

Funcţia: Primarul comunei Vasilcău, raionul Soroca
Născut: 15 aprilie, 1989, în satul Vasilcău, raionul Soroca
Familie: Soția, doi feciori
Culoarea preferată: Albă
Mâncarea preferată: Dulciurile


— Cât de des purtați cravata?
— Cravata este un accesoriu pe care îl port foarte rar. Sunt câteva evenimente la care am purat-o, atunci când am fost mire, nănaș și poate la câteva întâlniri mai oficiale.

— Cum este Tudor Golub fără cravată?
— Sunt un om sociabil, săritor la nevoie și mă strădui să fac bine.

— De unde începe firul vieții?
— M-am născut în satul Vasilcău, într-o familie de oameni simpli. Tata a fost șofer, din păcate nu mai este printre noi, iar mama, vânzătoare la magazinul din sat. Am crescut 3 copii acasă, frate mai mare Oleg, eu și sora mai mică Doina.

— Cum este copilăria la Vasilcău?
— Am avut o copilărie fericită, fără telefoane mobile. Întotdeauna am fost ocupați în activități casnice, clar mai făceam și năzdrăvănii, dar în limită, nimic exagerat.

— Despre ce șotie vă amintiți atunci când vă întâlniți cu fratele și sora?
— Mai mult am copilărit cu sora, între noi este o diferență de 3 ani, fratele mai mare, era responsabil de noi. Una din șotiile făcute împreună, este acea când într-o zi, după ploaie, având bicicletă, am luat-o pe soră, să o plimb pe port bagaj. Mergând pe un drum mai cu gropi, am pierdut-o, a căzut în noroi și urzică, ea fiind într-o rochiță albă. După acest caz, am devenit mai responsabil.

— Cum era o duminică acasă?
— Duminica era de fiecare dată așteptată, pentru că sâmbăta ne ocupam de curățenia prin casă, ogradă, dar și în afara porții. Duminica ne odihneam, mergeam la biserică,după care mergeam la joacă cu toți copiii din mahala.

— Ați fost un elev exemplar?
— Am fost un elev bun, am învățat mediu. Când era de învățat-învățam, dar când era de fugit de la lecție-fugeam, împreună cu toți colegii din clasă. Sunt mândru că am absolvit liceul, în sat, acum din păcat e gimnaziu.

— Ce obiecte erau preferate?
— Unul din obiectele preferate, a fost matematica, pe care ușor o memoram, iar a doua zi eram deja pregătit. Limba română îmi plăcea, dar cei drept acasă romane nu citeam.

— Cu ce profesor mergeți prin viață?
— Fiecare profesor, are un loc special în viața mea, dar totuși mai deosebită a fost diriginta clasei, dna Angela Starâș. O doamnă cu suflet mare, care ne-a învățat să fim oameni.
— Se zice că anii de studenție sunt cei mai frumoși, la dumneavoastră cum au fost?
— Absolvind liceul din sat, mă gândeam și la economie, dar și la sport, ca până în final să aleg sportul. Am depus actele la Universitatea de Educație Fizică și Sport, la facultatea securitate, pe care am absolvit-o cu succes. Am făcut și masteratul la managementul în securitate. Din păcate nu am lucrat pe specialitate, fiindcă am plecat peste hotare la muncă, cum o făceau majoritatea pe atunci.

— Prima dragoste?
— Prima dragoste – la grădiniță. Dar totuși prima și ultima dragoste este soția mea, cu care suntem prieteni din clasa a 10. Am fost prieteni vreo 9 ani, timp în care am înțeles și am decis să mergem împreună pe drumul vieții.

— Unde ați jucat nunta?
— Am jucat nunta la Soroca, am pledat pentru mult tineret. A fost o nuntă mare , veselă, n-am să uit niciodată acele clipe frumoase.

— Cum este Tudor Golub ca soț și tată?
— Fiind într-o funcție care îmi ocupă mai tot timpul, puțin petrec cu cei doi feciori ai mei, de 2 și 3 anișori. Mă strădui totuși, pe cât posibil să fiu lângă ei, împreună frezăm iarba, reparăm mașina, pe unde mă încurcă pe unde mă ajută dar mergem înainte. Motto-ul meu este ca să fiu prieten cu picii mei, și de fiecare dată le spun: ”Noi suntem prieteni?”. Soția la moment este acasă, în luna mai, suntem în așteptarea fetiței. Am o soție iubitoare, ea este cea care ne unește. Îmi doresc și sper să nu ne oprim doar la trei copii.

— În copilărie, iubeați să mergeți la bunici?
— Am crescut într-o ogradă cu buneii de pe tată, pe bunelul nu l-am cunoscut, a plecat înainte de a veni pe lume, iar cu bunica eram cei mai buni prieteni. Am stat împreună atunci când părinții plecau peste hotarele țării, la muncă. Buneii de pe mama, trăiau în partea de ”jos a satului”, așa cum se spunea la noi, în fiecare sâmbătă, bunica cocea pâine și plăcinte.

— Ce ați învățat de la bunici, părinți?
— Am fost învățat ca indiferent de situație, să las loc de ”bună ziua”. Tata, îmi spunea mereu, să fiu om, lucru greu, dar nu imposibil.

— Ce semnifică Vasilcău pentru dumneavoastră?
— Vasilcău este începutul tuturor începuturilor, de aici provin eu, părinții, buneii, soția, toți suntem legați de Vasilcău. Un sat cu oameni gospodari.
— Ce calități trebuie să aibă un primar bun?
— Să fie om. Să știe cum să găsească acel echilibru, iar omul care apelează la primărie, să plece acasă mulțumit.

— Cum vedeți Vasilcăul peste câțiva ani?
— Plin cu oameni, îmi doresc că toți acei plecați să revină acasă. Un sat fără oameni nu poate exista. Iar împreună să depunem toate eforturile ca să avem un sat prosper, iar statele din Moldova să tindă să fie ca satul Vasilcău.

— Ce calități apreciați și nu, la oameni?
— Apreciez sinceritatea, responsabilitatea, cel mai urât lucru, consider, că este atunci când persoana promite și nu face.

— Hobby?
— Iarna joc tenis de masă, un sport preferat. Un alt hobby este curățenia, dacă nu fac curățenie în ogradă, atunci fac curat în mașină, sau în garaj, uneori și duminica mai dau cu mătura prin ogradă. Îmi place să fie curat, iar fiecare lucru să stea la locul lui.

— Cea mai fericită zi din viața dumneavoastră?
— Au fost mai multe: căsătoria, nașterea copiilor.

— Cea mai tristă?
— Plecarea în lumea celor drepți a tatălui, care a fost pe ne-așteptate.

— Ce vă liniștește?
— Muzica moldovenească, îl ascult pe Nicolae Sulac, Zinaida Julea.

— Cum este o duminică perfectă în casa familiei Golub?
— O duminică perfectă acasă este atunci când mergem cu picii la biserică,apoi ne odihnim acasă, sau ieșim la natură.

— Anotimpul preferat?
— Toate anotimpurile sunt preferate. Trebuie să ne bucurăm și de ploaie și de zăpadă.

— Banii aduc fericirea?
— Nu. Știu oamenii bogați, dar nefericiți, știu familii cu mai puțini bani, dar foarte fericiți.

— La ce visați?
— Ca primar, îmi doresc să îndeplinesc programul propus, atunci când am candidat la această postură. În rest sănătate la toți, soției, copiilor și să fim o familie unită ca și până acum.

— Sunteți un om fericit?
— Da. Am o familie frumoasă, copii sănătoși și am un lucru pe care îl prefer.

PUBLICITATE