Profesorul care își face munca cu dăruire se vede răsplătit înzecit prin faptul că rămâne pururi tânăr în sufletul său și în sufletul elevilor. Plină de dăruire pentru muncă, pentru elevi și pentru tot ce e frumos, a fost și rămâne a fi în continuare profesoara de istorie, Elena Rozovel din satul Zăluceni, raionul Florești. A reușit de-a lungul timpului să transmită dragostea pentru acest obiect elevilor, anume prin felul de a reda tema. Din hărțile agățate de tablă și anii care trebuiau reținuți, lecțiile treceau în povestiri interesante, cu întrebări și răspunsuri, ușor memorabile.
Deși, nu este de baștină din această localitate, a îndrăgit mult satul Zăluceni. I-a dedicat poezii, a contribuit la elaborarea stemei și a imnului, a lucrat la cercetarea istoriei satului și a fondat și un muzeu.
De la Drochia la Florești
M-am născut în satul Cotova, r.aionul Drochia, la 7 februarie 1951, într-o familie de colhoznici. Sora Lidia a plecat prima la școală, astfel în doi ani până am plecat la școală, știam alfabetul și citeam, devenind, în clasa întâi, mâna dreaptă a profesoarei. Erau timpuri grele după război, dar școala rămânea școală, unde trebuia de învățat.
Din agricultură în pedagogie
Visul de a deveni profesoară a încolțit în clasa întâi, dar pentru că nu aveam darul de a cânta, ceea ce se cerea pe atunci, după clasa a zecea am făcut studiile în agronomie. După absolvire am fost repartizată în colhozul Dnestr, din componeța căruia făcea parte satele Zăluceni, Cerlina și Nimereuca, unde am fost numită agronom, iar după jumătate de an am fost invitată să lucrez la școala din Zăluceni. Aici, făceam experimente pe lotul agricol, totodată fiind și bibliotecară. Lucrând ca profesoară de muncă agricolă am îndrăgit și mai mult copiii, mi s-a trezit acea dorință din clasa întâi să devin profesoară. Am finisat studiile la Universitatea pedagogică și am revenit la Zăluceni, aici activa și soțul și aveam și două fetițe gemene de patru ani atunci. Am activat ca profesoară de drept, mai apoi de istorie și educație civică, până la pensionare.
Istoria și politica
Și acum în istorie mai sunt pete albe, lucruri neclare. Înainte la lecțiile de istorie, dacă nu treceai ca un fir roșu despre Lenin, Marx și Engels, nu era lecție. Cu timpul aceste teorii s-au dovedit a fi necorecte, dar totuși rămân încă multe lucruri neclare și cu fosta Uniune Sovetică și cu altele și în prezente sunt unele probleme de istorie ce nu sunt duse până la capăt. Predarea istoriei a fost întotdeauna influențată de politică, trebuia să îndeplinim ceea ce ni se spunea, eram de acord sau nu, deaceea unii care încă pe atunci au avut curajul de a spune adevărul au fost pedepsiți.
Dacă la început predam dreptul, unde erau noțiuni despre drept și constituție, cu timpul a apărut obiectul educația civică. Un obiect foarte accesibil, unde elevii învățau foarte multe lucruri utile, precum conștiința de sine, necesitate umană, ect.
Îi numeam “puișori”
Prima veneam la școală și ultima plecam. Odată, fostul director m-a întrebat “nu cumva vrei să-mi ei locul ?”, iar eu veneam să-mi aranjez hărțile, tabla, ca să-mi fie mai ușor pe parcursul lecției. Punctualitatea am încercat să o dezvolt și la elevii mei. Întotdeauna am ținut legătura cu părinții, am încercat împreună cu elevii la care eram diriginte să realizăm multe activități frumoase, eram foarte uniți, și ne străduiam să ajutăm copiii din familiile nevoiașe. M-am bucurat mereu de stima elevilor, din respect le era rușine să vină nepregătiți sau să facă gălăgie la lecție. Calitățile cele mai bune, trebuie să se regăsească la un profesor. Tot timpuri îi numeam “puișori”, eu nu am mers cu bățul, prin bunătate și povestioare despre viață, totdeauna atrăgeam atenția elevilor.
Elevii mei, mândria mea
Dacă mă refer la foștii elevi, în primul rând l-aș numi pe domnul Ștefan Prisăcari, actualul primar. El, de la un muncitor de rând a ajuns la un prosper om de afaceri. A făcut foarte multe lucruri bune în sat, chiar până a fi primar, tot el mi-a finanțat și editarea unei cărți. O altă elevă foarte bună este doamna Diana, actuala directoare de școală, niciodată nu am să uit cuvintele ei, îmi spunea că i-a fost dor de școală, de sat și de mine. Ne mai mândrim cu doamna Viorica Pascaru, fostul primar, activitatea căreia la fel a fost apriciată.
Realizări pentru suflet și pentru sat
Mă mai mândresc în prezent cu muzeul care are un număr impunător de obiecte și este o carte de vizită a satului. Mă mândresc cu stema, drapelul și imnul, la realizarea cărora am contribuit. O altă realizare este și completarea listei veteranilor care au participat la război, erau cunoscuți peste 20, dar în realitate au luptat peste 100. Un alt lucru important pentru mine este monografia satului, care în curând va fi gata. Am apelat la Nicolae Bulat, la arhiva de stat, la istorici și am adunat diferite documente din arhivă, lucruri care nu au fost știute despre sat.
O cunosc pe doamna Elena din anul 1979 când am fost numit director. Am văzut de la început că poate face față lucrurilor și elevii au ce lua de la această profesoară. A făcut și muzeul care are niște exponate cum nu sunt nici la muzeul din Chișinău. Vasile Ușurelu, ex-director, gimnaziul Zăluceni.
Doamna Elena ne-a remarcat pe toți. Eu fac parte din elevii dumneaei și am avut ocazia să activez și ca profesor alături de doamna Rozovel. A avut un dar deosebit de a vorbi cu copiii. Măiestria aceasta a putut să o împărtășească mai multor elevi și mulți din discipoli am ajuns să ducem această feerie către sufletele copiilor. Viorica Pascaru, profesoară de biologie.
Venind acum opt ani în școală, doamna Elena a fost mentorul meu la disciplina istorie și educația civică. A avut un aport deosebit la descoperirea istoriei localității. A muncit foarte mult și eu am numai de câștigat din experiența dumneaei. Olga Moscalu, profesoară de istorie.
“Omult cât trăiește învață”, acest proverb se potrivește de minune cu persoana doamnei Elena Rozovel. Toată viața a muncit, fiind la pensie, muncește și acum. Are tipărite două cărți, urmează și a treia, monografia satului Zăluceni. Împreună cu domnul primar, Stepan Prisacari, anul trecut, au lucrat mult la simbolica satului. Doamna Elena Rozovel este o valoare. Diana Cojocaru, director, gimnaziu Zăluceni.
Cristina Topală
- Proiect realizat de Direcția Generală Educație Florești în parteneriat cu Ziarul Nostru, care are ca obiective promovarea experienței avansate și a performanțelor în activitatea pedagogică, dar și altoirea profesiei de pedagog în rândurile tinerei generații.
