Totală dăruire într-o iubire legată de trecut cu mii de fire

0
40
Poza simbol

Străbunelul lui Matei a fost polonez, născut într-un sat din apropierea Varşoviei. Se trăgea dintr-o familie de oameni bogaţi, negustori de obiecte de lux. Fugise de acasă chinuit de o suferinţă sentimentală. Iubea o basarabeancă frumoasă, dar săracă cu care făcuse cunoştinţă la Bucureşti. Mânat de dorul acesteia a mers împotriva voinţei părinţilor şi, într-o bună zi a plecat de acasă fără să le spună apropiaţilor încotro se duce.
Războiul avea să-l prindă în Basarabia şi să-l ferească de moarte. Căci după primul bombardament care a trecut peste Varşovia şi localităţile din jurul ei, din toată familia şi averea acelor negustori bogaţi avea să fie scoasă de sub dărâmături doar sora străbunelului, care de spaimă a înnebunit şi din nebuniua ceea în scurt timp i s-a tras şi moartea. Cu tânăra şi frumoasa basarabeancă străbunelul, care era un lemnar priceput şi-a durat casă şi masă şi au adus pe lume trei copii, printre ei fiind şi tatăl lui Matei, Constantin, care s-a căsătorit în 1963 cu cea mai frumoasă fată de la facultate.

A avut o copilărie minunată

Matei a venit pe lume după 10 ani de căsnicie, a crescut într-o oază de linişte şi pace şi a făcut cea mai bună şcoală de omenie şi de cunoaştere în casa părintească. Mama, o bună cunoscătoare a plantelor medicinale, l-a deprins de mic cum să se vindece fără medicamente, cum să se alimenteze corect. A avut o copilărie minunată care i-a rămas înscrisă în memorie pentru toată viaţa. Locuiau într-un sat cu două biserici închise de sovietici, dar părinţii i-au şoptit mereu că dacă la şcoală i se spune că Dumnezeu nu există, el trebuie să ştie că este Dumnezeu şi e nevoie să credem în puterea Lui, altfel multe lucruri sunt inexplicabile pe lumea asta. Deprins să respecte toate posturile de peste an, a mers pe ascuns ani la rând la biserica din satul vecin pentru a primi sfânta împărtăşanie în Postul Paştelui. Acolo trăia momente aparte, care îi umpleau sufletul de bucurie. A fost printre puţinii copii de la ţară cărora li s-a oferit posibilitatea să studieze pianul, să adune impresii în mintea şi sufletul lui de copil din călătoriile pe care le făcea cu părinţii prin fosta URSS în fiecare vară. I-au rămas în amintire marea caldă şi liniştită sau învolburată de pe ţărmul Crimeii, răsăritul şi apusul de soare, strigătele pescăruşilor, muzeele din Moscova şi Petersburg. Nu uită nici ziua când a plecat de acasă pentru a face liceul. Avea 14 ani şi a bocit zile în şir. Îl durea despărţirea de familie şi izolarea forţată într-un oraş în care nu avea nici rude, nici prieteni, nici cunoscuţi.

Părinţii îl vedeau un mare pianist, iar el a ales să facă medicina

Dorinţa de a cunoaşte cât mai multe pentru a avea o sănătate perfectă l-au dus la Medicină la Bucureşti. Era printre primii studenţi basarabeni după 1989, care mergeau la studii în România. A fost o surpriză pentru părinţi alegerea, pentru că ei îl vedeau un strălucit pianist. Acumulând cunoştinţe începuse în anii de liceu să facă mici cântecele, să participe la concursuri. Părinţii îl încurajau şi încercau să-i menţină spiritul artistic. Nu i-au stat în cale nici atunci când le-a spus că merge la facultatea de medicină. Şi chiar erau mândri când venea în vacanţe şi le dădea sfaturi cum să se alimenteze corect. Adesea le repeta lor şi prietenilor că cei doi inamici ai omului sunt alimentele dezechilibrate şi sedentarismul, statul la calculator, lipsa exerciţiului fizic. Muşchii care sunt cei mai mari consumatori de energie trebuie puşi zilnic la muncă. Îi povăţuia să fie atenţi atunci când aleg alimentele, să se ferească de grăsimile modificate chimic, căci sunt foarte periculoase pentru sănătate, să mănânce mai puţin, dar de calitate. Căci trăim nu pentru a mânca, dar mâncăm pentru a trăi.

Matei repetă povestea străbunelului

S-a îndrăgostit fără de leac de o frumoasă poloneză pe nume Eva în inima Bucureştiului, la fel cum se întâmpla cu ani în urmă cu străbunelul său. Delicată, cu privire blajină şi corp seducător, Eva i-a atras atenţia în plină stradă într-o zi de joi. Pus pe jar, Matei şi-a luat inima în dinţi şi a invitat-o la o cafea. Fata a acceptat. Surpriza cea mare a fost că şi ea era studentă la aceiaşi instituţie. Apoi surprinşi că împărtăşesc o pasiune comună – călătoriile, în weekend au mers într-o călătorie prin Transilvania, savurând aerul misterios al cetăţilor medievale, Castelul Corvinilor şi alte monumente importante de pe aceste meleaguri pitoreşti. Oricine i-a văzut în acea călătorie, ţinându-se de mână şi îmbrățișându-se, au observat că aveau aerul de îndrăgostiți cu adevărat fericiţi. Primul sărut i l-a oferit în timp ce vizitau Cetatea Alba Aurelia cu o vechime de peste 2000 de ani. Aşa a început frumoasa lor poveste de dragoste. Matei intra în viaţa Evei într-un moment potrivit, tocmai se despărţise de fostul iubit. De la o zi la alta descopereau cu bucurie că au o mulţime de lucruri comune: se dăruiesc total în iubire, sunt activi, combativi, romantici, amândoi au ales medicina ca domeniu de interes profesional. Toate acestea i-au ajutat să înmulţească sentimentele de dragoste. După un an de iubire ca în filme, iubire întreţesută pe alocuri cu certuri şi momente neplăcute, dar şi cu aspiraţii la o calitate mai bună a vieţii lor interioare, Eva şi Matei au hotărât să se căsătorească. Atât părinţii mirelui, cât şi părinţii miresei au primit cu bucurie vestea. Nunta s-a făcut la casa mirelui, iar locul de trai pentru tânăra familie a devenit baştina Evei. Matei s-a îndrăgostit din prima de peisajul mirific din vecinătatea Varşoviei, a simţit vibraţia ceea specială care ţi-o dau rădăcinile strămoşilor. Ceva candid şi simplu a văzut în rudele Evei, care l-au primit ca pe un copil de-al lor. Oamenii şi locurile i-au transmis o stare deosebită de bucurie, care-i topea inima. Matei nu şi-a ascuns admiraţia faţă de cântecele populare poloneze, interpretate de acei oameni simpli. A fost un moment de relaxare pentru el şi părinţii lui, când strânşi grămăjoară, la ora amintirilor, au povestit despre bunei şi străbunei. Până la urmă a descoperit că străbunelul său era originar din acel sat, situat nu departe de capitală. O noapte întreagă după ce a făcut această descoperire, Matei nu a putut închide un ochi. Și-a amintit de cuvintele bunelului, care îi spunea că întotdeauna există o poveste pe care s-o țeși, pe care să ți-o spui. Se bucura că povestea lui se țese alături de Eva. Simțea în acele clipe că o iubește și mai tare, iar această dragoste îl făcea și mai puternic, și mai dornic de a înmulți lucrurile frumoase. Eva și noile locuri îi ofereau cea mai mare fericire. Până la aprinsul zorilor a călătorit cu gândul în trecut și viitor, convins fiind că strămoşii l-au chemat acolo ca să ofere dragoste şi dăruire în meserie, să dea naştere la câţiva urmaşi, care să ducă mai departe neamul…
S-a ridicat din pat. Eva dormea dulce. Mama-soacră pregătea micul dejun la bucătărie. În timp ce se îmbrăca, soția lui a deschis frumoșii ei ochi albaștri. I-a zâmbit dulce și cald, așa cum o făcea în fiecare dimineață. Cu sufletul plin de lumină, Matei s-a apropiat, a luat-o în brațe și, nebun de fericire, o rotea prin cameră ca într-un vals amețitor, murmurând: „Te iubesc pentru ceea ce ești. Sunt încrezut că o să mă faci fericit mereu, că povestea noastră va fi de durată, pentru că așa vrea Dumnezeu, care ne acoperă cu nemăsurata Lui Iubire.”

Nina Neculce

PUBLICITATE