A fugit de lângă mire în dimineaţa de după nuntă

0
1630

A doua zi după nuntă totul s-a întors cu picioarele în sus. Dimineaţa mireasa, care nu i-a permis mirelui să se atingă de ea, s-a ridicat din pat, şi-a îmbrăcat blugii, bluza roşie cu decolteu şi a spălat putina. A plecat cu primul autobus la Chişinău acolo unde o aştepta Daniel, omul ei drag. Iar Grişa, cu sforăitul lui sâcâitor, a rămas în lumea viselor roz. Şi era ca şi cum ceva foarte frumos s-ar fi plimbat prin tot corpul său.
Un fel de dulceaţă se târa mai întâi prin creier, apoi şerpuia pe piept până spre josul buricului, rotindu-se în jurul organului neadormit. Când soarele se ridicase sus pe cer s-a trezit, şi-a dat cu multă apă rece pe faţă ca să se dezmeticească pe ce lume se află. Şi n-a putut face absolut nimic, decât să conştientizeze după ce a citit bileţelul, că în noaptea aceea Liliana s-a aflat într-un pat cu el pentru prima şi ultima dată.

Creştea şi cu frică, dar şi cu dragoste faţă de tatăl autoritar

Liliana a crescut într-un sat de la poale de codru, cu un tată autoritar şi o mamă care nu ieşea din cuvântul tatălui. Era de ajuns numai ca acesta să zică: „Duuusea!” şi Dusea, iute ca un titirez, apărea în faţa lui, întrebând supusă: „Neata, hăi, Toadere, ai dorit ceva?” Iar Toader o scurta cu privirea şi zicea: „Dusea, de ce raţa ceea din ocol e şchioapă?” Plecând capul ca în faţa regelui, femeia alerga iute la ocol să vadă ce-i cu raţa. Sau: „Duuusea! Ulciorul cu vin să fie pe masă!” Şi într-o clipă Dusea se întorcea cu ulciorul plin de parcă nici nu l-ar fi adus tocmai din beci, ci din camera alăturată unde stătea plin de-a gata. Femeia era o gospodină strălucită şi o mamă grijulie pentru Liliana şi sora ei mai mare. Liliana îi moştenise pe amândoi părinţii, dar era considerată în familie băieţelul lui tata. Şi băieţelul lui tata creştea şi cu frică, dar şi cu dragoste faţă de părintele autoritar. Lua bătaie atunci când îi ieşea din cuvânt şi era mângâiată atunci când făcea bine cutare sau cutare lucru.

Câte un trandafir în fiecare duminică

La absolvirea şcolii Liliana era o fată înaltă, subţire, cu părul negru strălucitor, lăsat pe spate. Tata a fost cel care a decis ce facultate să facă. Ei bine, Liliana l-a ascultat şi a mers la finanţe. Plecată la studii, într-un anume fel scăpase de dădăceala de acasă. La Chişinău trăia într-o dimensiune nouă. O ducea bine şi cu cartea, şi cu dragostea. S-a îndrăgostit foarte simplu şi foarte frumos chiar din prima lună de studii de Daniel, un coleg de grupă, care avea numai cuvinte alese pentru ea. Erau unul pentru altul – tot ce-şi dorise amândoi dintotdeauna. Se descopereau în fiecare zi şi ce aflau nou unul despre celălalt îi fascina. A fost dragoste la prima vedere, împărtăşită. S-au văzut, s-au plăcut, şi-au făcut declaraţii reciproce, aşa ca toţi îndrăgostiţii lumii şi, după patru ani de poveste frumoasă cu câte un trandafir în fiecare duminică, plănuiau să se căsătorească.

Impusă să se mărite cu altul

Numai că autoritarul tată ţesuse alte planuri. Prieten bun cu pădurarul, tatăl lui Grişa, au hotărât la un pahar de vin că ar fi bine şi frumos să se încuscrească. Şi-au zis: „ Liliana, iată termină facultatea, Grişa e cu servici la ocolul silvic, numai buni de măritat şi însurat”. Liliana habar nu avea de planurile lui taică-său. Venise acasă cu gând să le comunice părinţilor să se pregătească de nuntă. Dar nu reuşi să-şi termine vorba că tata a sărit bucuros: „Păi noi şi zi de nuntă am pus şi naşi v-am găsit. Iată chiar mâine te duci la târg cu Grişa şi naşii să-ţi alegi rochia de mireasă”. Fata a făcut ochii mari: „Care Grişa? Ce naşi? Nu mă mărit eu cu Grişa. Eu am venit să vă spun că vreau să mă căsătoresc cu Daniel cu care mă întâlnesc demult şi alături de care mă simt fericită”. Autoritarul tată a trântit cu pumnul în masă: „În casa asta hotărăsc eu! Auzi, ea are alt mire. Mare brânză! Ai să te măriţi cu Grişa şi s-a terminat vorba! Ştii tu că nici capra nu merge de voie bună la târg”.

„Când doi oameni se iubesc, nimic nu poate să-i despartă”

Şocată de cele auzite, Liliana, ştiindu-i firea, a zis: „Bine tată, fie după voia neatale” şi s-a dus în altă cameră să se liniştească. După o noapte de tot felul de gânduri, a doua zi a plecat în târg. Au cumpărat rochia de mireasă şi costumul de mire şi, spre seară, foarte calmă s-a întors la Chişinău, lăsându-i pe părinţi să se pregătească de nuntă. Ce avea în cap numai ea ştia, iar când a ajuns la cămin i-a înşiruit toată povestea lui Daniel. Cele auzite l-au făcut să strige: „Doamne!!!” şi a rămas ca paralizat preţ de câteva minute. Dar după ce Liliana i-a dezvăluit planul pus bine la cale, cei doi s-au îmbrăţişat şi au rostit într-un glas: „Când doi oameni se iubesc, nimic nu poate să-i despartă!” În cele două săptămâni până la nuntă s-au redescoperit în fiecare zi, au primit şi dăruit multă dragoste de parcă o făceau ca să le ajungă pe tot restul vieţii. În sâmbăta dinaintea nunţii Liliana a plecat acasă convinsă că va şti să gestioneze fiecare amănunt.
Nunta a fost după voia tatălui miresei. Cu lăutari vestiţi şi cu mulţi nuntaşi. Mireasa, veselă şi fericită, a dansat cu foc, uitându-se în ochii mirelui fără să-l vadă, gândurile îi erau la Daniel. Când nuntaşii s-au împrăştiat pe la casele lor şi naşii au terminat de numărat banii, bucuroşi s-au dus la culcare şi socri mici şi socri mari, şi naşii, şi mirele cu mireasa. Liliana i-a zis lui Grişa: „Ţi-am promis că o să-ţi ofer fecioria în noaptea nunţii, dar cu părere de rău n-o să putem face dragoste, sunt în „sărbători”, adică în zilele critice pentru o femeie”. Înţelegător şi frânt de oboseală Grişa a adormit, sforăind de se cutremurau pereţii şi plimbându-se în somn prin farmecul viselor erotice, iar Liliana folosindu-se de prilejul că şi ceilalţi ai casei dormeau duşi, aşa cum vă spuneam la început, s-a ridicat din pat, s-a îmbrăcat şi a plecat cu primul autobus la Chişinău…

„Testul, bată-l vina, i-a jucat festa

A fost mare bucluc după aceea, dar până la urmă autoritarul tată, care se lăuda la tot satul, că nici copiii, nici nevasta nu-i iese din cuvânt, a înţeles că dragoste cu de-a sila nu se face şi, a lăsat-o pe Liliana în pace să-şi trăiască viaţa alături de omul drag.
Au trecut vre-o 22 de ani de atunci. Liliana şi Daniel locuiesc la Chişinău, şi-au creat o familie extrem de frumoasă în care au crescut trei copii frumoși. Sunt fericiţi. Iar oamenii din sat şi până azi, întâlnindu-se la un păhar de vorbă cu nenea Toader, îl întreabă miraţi: „Cum bre, tu aşa bărbat neclintit în a da dispoziţii, dar uite că fata nu te-a ascultat, a lăsat frumuseţe de băiat în sat şi a plecat la altul la Chişinău ?!” Şi ca să cadă ca pisica în picioare, nenea Toader are acelaşi răspuns pentru toată lumea: „Nu-i vorba aici de ascultare, bre. Fata mea n-a trecut testul la socru-său. A pus-o să mulgă vaca în 15 minute şi ea, sărmana, n-a reuşit. Testul, bată-l vina, i-a jucat festa”…
(Auzită de la un coleg de facultate)

Nina Neculce

PUBLICITATE