Păstrați-mi, vă rog, un loc!

0
473

Mult prea interesantă e istoria aflării mele în Parlamentul Republicii Moldova , într-atât de interesantă și importantă pentru mine încât nu aș putea să nu v-o povestesc! Lectură plăcută! Era mijlocul lunii iulie, atunci când draga mea Alexandra Luiza Popov, știind despre pasiunea și interesul meu față de politică, îmi povestise despre Parlamentul Tinerilor la Chișinău, ediția a V-a și mă încurajase să particip. Următoarele două luni le petrecusem într-o mare și entuziasmată așteptare, mă abonasem peste tot la Pagina Invento și tot așteptam să înceapă mai repede perioada de aplicare… În sfârșit începuse și fusese disponibilă toată luna septembrie (nu știu cum se face de fiecare dată, dar dosarul meu l-am depus tot în ultimul moment)…

După asta, iar a urmat o perioadă de așteptare, deja a rezultatelor, și mare mi-a fost fericirea să găsesc, la începutul lui octombrie, în poșta electronică, mesajul mult așteptat, daaaa fusesem acceptată! Deveneam din ce în ce mai motivată și entuziasmată, poate pentru că vedeam în acest proiect un potențial botez al meu în „religia” Politică, poate pentru că îmi doream ca implicarea mea într-un proiect cu tentă politică să îmi sporească încrederea în corectitudinea alegerii pe care urmează să o fac, și anume continuarea studiilor tocmai în acest domeniu, pentru că am toată convingerea că politica este (ar trebui să fie!) cel mai sigur, corect și eficient mijloc de a asigura absolut tuturor cetățenilor un trai într-adevăr mai bun! Acestea erau așteptările cu care mergeam să particip la Parlamentul tinerilor…

La sfârșitul lui octombrie avusesem prima etapă a proiectului… Vă ziceam de entuziasm și motivație, păi acestea îmi fuseseră vătămate cam din prima sesiune de instruire, căci, așteptând să aflu cum putem face politică cinstit, corect, eu aflasem cum aceasta se face în realitate în Moldova; esența constă în a putea manipula și a face promisiuni multe și generale… Acum chiar înțeleg de ce se spune că politica e murdară… Bine, nu a fost totul chiar atât de rău, aflasem chiar foarte multe informații prețioase, obținusem multe cunoștințe și abilități noi, chiar și confruntarea cu realitatea, în timpul sesiunii de instruire cu domnul Cirimpei Corneliu, tot o consider importantă.

Am memorat un sfat important pe care ni-l oferise domnul Codru Vrabie:

„În momentul în care ești nevoit să spui un neadevăr, mai bine taci!” S-ar părea că e un principiu ordinar, banal chiar aș spune, dar… cât de mult oare e respectat de către scumpii noștri politicieni? Domnul Ion Dron, pe lângă ajutorul oferit la scrierea proiectelor de legi, ne mai explicase și de ce, în Moldova, situația politică este așa cum este… Iarăși vă explic esența: cauza e indiferența și lenea cetățenilor, gândirea lor de turmă, preferința de a fi conduși (mânați) de cineva (fie acesta și un incompetent sau chiar criminal) și de a lăsa pe seama lui toată responsabilitatea…

Pe la sfârșitul primei etape iar mi se trezise entuziasmul, după ce, la întrebarea: „E posibil, în Moldova, de făcut politică cinstit?”, domnul Dinu Plîngău îmi răspunse: „da, sigur e posibil, eu doar am reușit!” Am încheiat prima etapă cu speranța că voi reuși și eu. 15-16 noiembrie – continuarea epopeii. Parlamentul tinerilor se află în Parlamentul Republicii Moldova. Încă înainte de a merge acolo și de a mă așeza în fotoliu, aveam pregătită o frază de rămas-bun: „Păstrați-mi, vă rog, un loc! Mă voi întoarce în curând!” Aș fi zis-o, dar de la o vreme încoace prefer să nu fac promisiuni dacă nu sunt sigură că voi fi în stare să le îndeplinesc.

M-am cam întins cu povestitul, doar voiam să spun că a fost una din cele mai deosebite și faine experiențe din viața mea (când voi mai putea prezenta proiecte de legi de la tribuna Parlamentului? Cine știe… Sincer, nu tare aș vrea să mă aventurez în politică, dar cine atunci va salva țara asta și oamenii ei? Nu că aș fi sigură că eu aș face-o, cel puțin voi încerca… Vă ziceam că politica e foarte murdară, păi voi încerca mereu să o schimb, voi încerca atâta timp cât nu va exista riscul ca ea să mă schimbe!

Cristina Lisnic, Soroca

PUBLICITATE