Acasă la Regina Maria

0
851

Ca să ajungi acasă la Regina Maria, nu trebuie să cauți palate regale la distanțe mari, e de ajuns să parcurgi 20 km pe traseul spre sud-vest de Soroca sau 170 km de la Chișinău. Acest drum l-au parcurs și altețele regale ale României ca să ajungă în frumosul sat pe nume Regina Maria.

În istorie, Maria a României – Regina Unirii a rămas drept una din cele mai mari figuri naționale, numită în popor „mama răniților”. A fost alături de oameni oriunde era necesară susținerea ei, în tranșee printre combatanți, în Primul Război Mondial, în spitale, printre bolnavi și în misiuni diplomatice unde a apărat interesele Țării în fața marilor puteri mondiale.

În perioada reformei agrare din anii 1918-1924, pusă în practică după Unirea Basarabiei cu România, în județul Soroca au apărut mai multe sate noi, printre care și satul Regina Maria. Oamenii mai vârstnici zic că însăși Majestatea Sa a oferit primilor locuitori materiale de construcție – lemn din Carpați, pentru case. De comun acord aceștia au hotărât ca numele satului să fie Regina Maria. Așezarea apare în documente în 1922, dar bătrânii spun că primele familii au populat acest pământ în 1921.

La începutul acestei toamne frumoase, împinși de o curiozitate firească, echipa „Ziarului Nostru”, în componența: cameraman Sergiu Topală, Nina Neculce – culegătoare de povești adevărate, Marius Vrancean – video dronă și subsemnata Ludmila Talmazan,  am poposit în frumosul sat cu nume nobil. Fiind în toi culesul roadelor, i-am găsit pe săteni implicați în muncile câmpului și celelalte gospodărești. Am avut plăcerea să discutăm cu băștinașii, să fim primiți și ghidați prin comună de către domnul primar, la al treilea mandat, Oleg Nastas, prilej perfect de a-l întreba despre trecutul localității, dar și despre prezent și planuri de viitor.

Primul lucru pe care l-am observat în calitate de călători, este drumul reparat, nu doar cel central, ci și artere secundare. Lângă primărie se înalță apeductul, semn că oamenii au acces la apă centralizată. De departe, de lângă frumoasa biserică „Nașterea Maicii Domnului”, sfințită în anul 2005 (deși localnicii încă din anii ’30 ai sec. XX își doreau acest lucru), satul se vede ca într-o pădure plină de verdeață – o gură de rai. Doar apeductul răsare ca un indiciu spre centrul localității.

Căutând-o pe Regină, am găsit-o în primărie. Bustul ei stă așezat la loc de cinste lângă tricolor, în interior, deoarece materialul din care este executat nu rezistă la mediul de afară. În localul renovat al primăriei, ne-a atras atenția fotografiile de la vizitele înalte, diplomele, precum și portretele tuturor primarilor care au condus localitatea.

În 2022, se vor marca 100 de ani de la întemeiere. „Eu mă mândresc că cei dintâi locuitori ai satului au fost buneii mei, oameni înstăriți, povestește doamna Iulia Stepanciuc. Primul om care s-a născut în Regina Maria, în 1924, a fost tatăl meu, Constantin Tăbîrță.

Primii care au venit în acest sat au fost șase familii strămutate din Hristici: Matei Tăbîrță, Ion Tanas, Grigore Ghervas, Michea Ghervas, Toader Pîrțachi și Foma Baran. Din neamul nostru au ieșit învățători, medici, oameni stimați. Satul era foarte unit. Când omul făcea o casă, săreau cu toții la clacă. Se făcea nunta cu toată comunitatea. Acum se mai îndepărtează unul de altul. Satul este frumos, cu oameni cuminți, dar avem și o durere, pleacă lumea. Și te doare inima când te uiți: așa o școală frumoasă, grădiniță dotată, primărie, club, străzi asfaltate, iluminate, dar nu mai vezi ca înainte drumuri pline de copii.”

În componența comunei mai intră satul Lugovoe, o comuniate de oameni uniți și prietenoși, întemeiată în 1949. Satul se vede ca în palmă de la marginea traseului. Era apus de soare, când l-am fotografiat, și priveliștea ce se deschidea ochilor era încântătoare.

În octombrie 2013, comuna a fost vizitată de Alteța sa Regală, Principele Radu. Iar în februarie 2015, Principele Radu a revenit cu o vizită în sat, fiind însoțit de Nicolae, nepotul regelui Mihai I.

Familia regală a sosit în sat la invitația primarului localității, domnul Oleg Nastas. Istoria actuală a comunei are o ascendență pozitivă datorită implicării active a domnului primar și a echipei sale de lucru. Fiind un martor implicat în evenimentele desfășurate, este foarte interesant de ascultat relatările sale, care trebuie înregistrate pentru posteritate: „Am trimis o scrisoare la Casa Regală, cu invitație la noi în sat, în care am exprimat deschiderea noastră spre colaborare. Domniile Lor au răspuns și au trimis aici, mai întâi, niște consilieri. După asta, Familia Regală a organizat vizita și un concert de Hramul satului, care se sărbătorește la 27 octombrie, la care au venit interpreți din zona Ardealului. Am stabilit o colaborare frumoasă, iar în anul 2015 am fost decorat cu Crucea Regală a României.”

Familia Regală a promis să ajute comuna în dezvoltarea ei. Întreaga suflare a localității a fost prezentă la ceremonia de dezvelire a bustului Reginei Maria, oferit de Custodele Coroanei române, Alteța Sa Regală. În scuarul primăriei, Principele Radu a plantat un brad, apoi a vizitat Gimnaziul Regina Maria, unde a oferit cărți.

Un alt eveniment istoric înfăptuit în prezența Alteței Sale Regale, a fost semnarea acordului de înfrățire între comuna Săvârșin din județul Arad și satul Regina Maria din raionul Soroca, două localități surori aflate la 700 de kilometri distanță.

Primarul Oleg Nastas spune că a reușit să modernizeze localitatea. Au fost iluminate străzile, renovată grădinița, în prezent se lucrează și la reparația capitală a grădiniței din Lugovoe, școala și căminul cultural, s-a construit apeductul, teatrul de vară. Se fac drumurile, dar problema cea mai dificilă de rezolvat este cea demografică. Condiții tot mai bune sunt în sat, dar oameni din ce în ce mai puțini. Problemele cu care se confruntă sătenii, sunt în mare parte cele care planează peste toată republica.

De lucru în sat este de ajuns, în diferite domenii. În localitate activează agenți economici în agricultură, industrie, se găsesc locuri de muncă și în domeniul public.  

Domnul Crestian Mihail, administratorul SRL „MILEN-AGRO-PRIM” spune că în întreprinderea sa lucrează oameni din vreo cinci sate și tot încă este în căutare de forțe de muncă.”:„Gospodăria agricolă prelucrează teren arabil, culturi cerealiere: grâu, porumb, rapiță, orz, floarea soarelui, în jur de 90 ha de livezi: cais, cireș, vișin, de prun măr, 20 ha de legume: ardei, roșii, vinete, castraveți, am construit două frigidere și o uscătorie în care putem păstra producția în gospodăria noastră și a da o plus valoare prețului final.” Gospodăria agricolă administrată de domnul Crestian Mihail a pornit cu mai mulți ani în urmă. De la 12 ha de pământ, pe care le prelucra împreună cu socrul său, an de an, a trecut la peste 1000 ha. Toamna aceasta este una roditoare. În ziua vizitei noastre, mașinile agricole strângeau răsărita. Și aici se cer specialiști buni. Nu este ușor să găsești un combanier în prezent, deoarece mașinile moderne cer cunoștințe de programare, iar agricultura este un domeniu ce se dezvoltă an de an.

„Nu are cine lucra”, confirmă cu tristețe domnul Oleg Nastas, care simte problemele satului pe pielea proprie. Împreună cu familia sa administrează afaceri în domeniul tâmplăriei de lemn și de plastic. Cu admirație am urmărit pe tânărul antreprenor Cătălin Nastas cum execută o ramă de oglindă în lemn de stejar, după o tehnologie computerizată. Se conturează gândul că viața într-un sat cu oameni prietenoși, cu natură pitorească cu locuri de muncă și posibilități de a crește o afacere, poate fi o alegere de perspectivă pentru tineri. „Cum am putea crește numărul populației?”, este întrebarea ce-l frământă pe primar de mai mult timp.

„Am vreo 30 de case în sat, fără locuitori, unii au decedat, alții au lăsat casele și au plecat peste hotare unde s-au aranjat cu traiul. Sunt locuințe care costă 3000 – 5000 de euro. Am încercat câțiva ani la rând să găsesc surse financiare în România, ca să le cumpăr și să le donez familiilor cu mulți copii, în așa fel să atrag populație tânără în sat. Dar nu am reușit, povestește domnul Nastas. Nici temei legal nu era pentru a recepționa acești bani. Am revenit acasă cu alt plan, umblând pe la stăpânii acestor gospodării, i-am rugat să doneze ei locuințele: „Eu am vrut să vă cumpăr casele, să vă fac bine și vouă, și celor care le vor primi spre folosință, dar vedeți, nu e cu putință. Poate le dați cu preț redus sau în arendă?”. Astfel câteva case au fost donate, altele au fost date pentru trai, gratuit, cu condiția ca noii locatari să aibă grijă de gospodărie. Am sunat de la Cahul până la Briceni, la serviciile de asistență socială pentru a găsi oameni. Le-am explicat condițiile de trai și rugămintea de a ne recomanda cetățeni de treabă. Au apelat mai multe familii, dar până la urmă, cei care au venit au ridicat din umeri. Da, casa cere îngrijire, nu e un hotel. Dintre toți am rămas cu o singură persoană care a cumpărat o casă.”

Așadar, dragi cititori, dacă cunoașteți familii cu copii ce ar prefera să-și zidească viitorul într-un sat frumos cum este Regina Maria, nu ezitați să sunați la primărie.

Mergând pe strada centrală, privirea se aruncă hăt departe peste deal. Pe lângă fântâna frumos renovată, am cotit spre scena de vară situată în aceeași curte cu casa de cultură. După ce văzusem fotografiile mai vechi, ne-a părut o clădire cu totul nouă. Am mers mai departe până la grădiniță. Copiii își împlineau somnul de amiază. Aici am întâlnit un colectiv de oameni buni, la fel cum au fost toți cei pe care i-am cunoscut în sat. Directoarea grădiniței, doamna Maria Tăbîrță, activează de 42 de ani, cot la cot cu doamna educatoare Maria Zagaievschaia. „Noi am crescut alături de copii”, spun dumnealor. Împreună au educat generații întregi de consăteni. Unii din acei copii acum au devenit bunici! Nu am putut să nu trecem și pe la școală, unde i-am zărit pe elevi antrenându-se pentru sărbătoarea ce urma să se organizeze „Ziua Profesorului”.

Și la final, turismul nostru s-a finalizat gustând din bucatele tradiționale ale locului, zeamă de găină și plăcinte delicioase pregătite cu suflet de către doamna Elena Nastas, care ne-a arătat și un album plin cu fotografii din istoria satului – mărturii grăitoare ale trecutului. Le adună de la săteni pentru a le scana și a le lăsa moștenire viitoarelor generații.

Cu așa primire, chiar că ne-am simțit ca acasă. Știam că la Regina Maria oamenii sunt buni la inimă și săritori la nevoie, iar acum după această vizită, putem confirma că mai sunt și nobili în adevăratul sens al cuvântului, de la nume regal până la suflet bun.  

Autoare: Ludmila TALMAZAN

PUBLICITATE