Svetlana Rahimov este profesoară de matematică și directoare a Gimnaziului „Alexandru Lupaşcu” din s. Voloviţa, r. Soroca. Totodată, ea este consilieră în al treilea mandat local, pentru care a candidat independent, iar în aria personală – soție și mamă a doi copii.
Înainte de Ziua Profesorului, m-am întrebat: oare care profil de pedagog ar fi cel mai potrivit de descris în circumstanțele educaționale de azi, condiționate de restricții pandemice, de scăderea numărului de elevi, îmbătrânirea cadrelor didactice și alte situații prezentate în date statistice… și care să aibă o experiență interesantă.
Svetlana Rahimov este un om despre care putem spune că poate mișca o comunitate prin activitățile sale: inițiative, proiecte și parteneriate de succes. Zice: „Eu nu am avut niciodată o lună în care să mă odihnesc și să nu am o activitate legată de școală”. Are o energie caldă și luminoasă, după cum îi este și numele pe care îl poartă. Implementează diferite proiecte în școală, iar recent a terminat proiectul comunitar, care a durat trei ani: „Tineri – adepți ai schimbării”, prin care a mobilizat tinerii din localitate și care s-a soldat cu amenajarea unui teren sportiv pe teritoriul gimnaziului. Nu i-a fost ușor, fiind și cu copil mic în brațe, dar nu a renunțat: „Ei cum, chiar n-o să-l duc până la capăt? Am să-l duc!”. Acolo unde alții se feresc, ea are curajul să înainteze. Nu-i place lauda și nu uită de fiecare dată să-și împartă meritele cu colegii săi. O bucură conlucrarea bună cu fosta directoare și spune că împreună formează o echipă. Ea este profesoara care poate să ducă elevii, într-o singură vară, și la munte, și la mare. Optimistă privește în viitor. Ținând pasul schimbării, nu se desparte nici de trecut, fiind legată sufletește de tradițiile populare și valorile românești pe care le promovează mereu.
S-a căsătorit devreme, încă din primul an de facultate, dar acest lucru nu i-a încurcat să le facă pe toate câte și le-a propus până azi: studii, masterat și o carieră profesională după plac. „Eu mă simt împlinită anume în școală și nu mă regăsesc într-un alt domeniu de activitate”, spune cu fermitate. Lucrează în gimnaziu din 2005, și începând cu 2016 este directoare.
Spiritul care vine de la școala din Volovița, unde învață 153 de elevi, este unul atractiv atât pentru elevi cât și pentru cadrele didactice.
„Este foarte important să te simți bine în colectiv. Să simți susținerea și ajutorul colegilor la fel ca în familie”, spune doamna directoare”. Atmosfera cooperantă între pedagogi se răsfrânge și asupra elevilor, astfel că în acest gimnaziu au ales să studieze și copii din alte sate și chiar din municipiu. „Pentru a fi atractivă, o școală trebuie să ofere un produs educațional care să fie de calitate”. Fiind aproape de oraș, instituția a putut mai ușor să atragă cadre didactice cu studii calificate în domeniu. Cei 16 pedagogi sunt în mare parte foști elevi, persoane tinere, doar unul este pensionar. Un alt secret al succesului este promovarea.
„Principiul că „ceea ce facem bine e doar pentru noi”, nu mai merge. Haideți să arătăm tuturor ce avem mai bun printr-o bună promovare”, este îndemnul dumneaei.
Situația pandemică este o grea încercare pentru fiecare angajat din sistemul educațional și în mod deosebit pentru managerii școlari, care poartă o responsabilitate imensă în această situație.
„Nu așa ar trebui să fie viața școlară: cu restricții, activități limitate, imposibilitatea de a interacționa cu mai multe persoane, dar, prioritar rămâne totuși sănătatea, iar celelalte le vom recupera mai târziu”. Fără îndoială, va trece și peste aceste dificultăți, căci a demonstrat de multe ori că are destulă ambiție și curaj de a-și încerca puterile în noi provocări, căci un profesor bun e cel care face ca lucrurile mai grele să pară ușoare.
Ludmila TALMAZAN