Lucreția Trofimov: „Mai interesant lucru decât medicina de familie nu există”

0
550

Pentru Lucreția Trofimov, visul de a deveni medic a răsărit din aspirațiile mamei sale, care și-a dorit foarte mult să îmbrățișeze această profesie nobilă, însă soarta îi pregătise încercări grele din fragedă tinerețe. Pe când avea doar 15 ani, părinții ei au fost deportați. A rămas fără tată și mamă, fără casă, fără surse de existență, nici măcar un palton de iarnă nu avea. Singură în fața greutăților, a trebuit să-și stingă visul spre care râvnea.

         „Mama a devenit învățătoare, povestește Lucreția Trofimov. Pe noi ne-a convins că medicina este o profesie solicitată întotdeauna. Și eu, și sora mea care acum este profesor universitar în medicină, și copiii noștri suntem doctori. Strănepotul mamei tot la medicină învață. Primesc întotdeauna o satisfacție deosebită atunci când cineva se însănătoșește. În  medicină, ca și în viață, nu-i posibil ca toți să fie sănătoși, dar dacă reușesc să tratez cu succes măcar o parte dintr-un număr mare, sunt foarte fericită că am putut.”

          Lucreția Trofimov s-a născut în satul Băxani într-o familie de profesori. După 10 clase din sat, a plecat să studieze medicină generală la Institutul de Stat de Medicină „Nicolae Testemițanu”. Peste șapte ani de studenție, în 1980 a venit la Soroca și de 41 de ani, zi de zi, pășește pragul instituției de sănătate care astăzi se numește ÎMSP Centrul de Sănătate Soroca. „Aici e casa mea. Pentru mine, Centrul de Sănătate Soroca câteodată este mai aproape decât casa mea, spune doamna doctor. Eu stau aici de la opt până la zece ore, iar acasă – cât reușesc.”

         În pandemie, doamna Lucreția nu a simțit că ar putea ceda presiunii, să dea mâinile în jos. „Cum să-mi fie greu?, acesta este lucrul meu. Eu altceva nu pot face. Asta am făcut toată viața. Le spun și pacienților care îmi mulțumesc: aceasta este munca mea, nu este un ajutor. Poți să ajuți un bătrân în stradă, dar aici este o datorie. Ne străduim să tratăm oamenii în orice condiții. Ideal nu poate fi niciodată, dar îmi dau toată silința să lucrez bine. Desigur, medicul de familie nu este atotputernic, dar primul ajutor este solicitat de la doctor. Medicul supraveghează omul de la naștere până la sfârșitul vieții. Am lucrat toată viața medic de familie și cred că mai interesant lucru decât medicina de familie nu există”.

         Doamna Ludmila Ciobanu, șefă CS Soroca, o cunoaște pe Lucreția Trofimov din copilărie. Au fost colege de școală și au stat într-o bancă zece ani. De patru cecenii lucrează împreună pentru sănătatea oamenilor: „Lucreția este în primul rând un om cu inimă mare, receptiv la orice întrebare, gata orișicând de a ajuta pe fiecare, necondiționat. Are har de la Dumnezeu pentru profesia aleasă și îi doresc multă sănătate, să aibă parte de respectul pacienților.  Mulți ani înainte!”.

Medicina se învață toată viața, este un domeniu care evoluează încontinuu. Nu oricine este capabil să urmeze această profesie, dar cei care reușesc, nu își închipuie că ar putea lucra altceva. Pentru că medicul se dăruiește în totalitate: minte, trup și suflet, în tratarea și salvarea vieții umane.   

Ludmila TALMAZAN

PUBLICITATE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Vă rugăm să introduceți numele dvs.