Un atribut al pedagogului modern – vestimentația

0
85
Neli Deleu director interimar al Liceului Teoretic “Mihai Eminescu”, or. Florești

Din abecedarul eticii profesionale, s-a desprins, se pare, o filă. Cea, unde, ca într-o oglindă, se reflectă mereu chipul sfânt al Dascălului. A.Cehov scria „La om totul trebuie să fie frumos: și fața, și haina, și sufletul, și gândul”.
Pornind de la aceste cuvinte, mi-aș dori să pun în discuție următorul – subiect: iar da oare mai multa noblețe Pedagogului vestimentația? Poate este un subiect controversat, dar se merita de pus în discuție. Pentru că unui Profesor de Succes i-ar sta mult mai bine dacă ar fi într-un tandem, într-o armonie perfectă: cuvântul și fapta; gândul si eticheta; sufletul si povața; zâmbetul și stilul.
Pedagogul american Ron Clark ne oferă câteva sfaturi: „Învățătorii trebuie să poarte haine în stilul oamenilor de afaceri. Profesioniști trebuie să aibă ținută de profesioniști”. El, în 2007, și-a deschis o școală particulară, în care bărbații au adoptat o ținută mereu la cravată. Femeile își pun fie costum de afaceri, fie rochii asortate la specificul profesiei, dar ca al doamnelor de afaceri. Interesant, nu?
Consideră, că problema hainelor corespunzătoare profesiei e foarte actuală.
● E un element favorabil reducerii problemelor de disciplină, e generator al unui respect mai pronunțat pentru profesori.
● E un element care face ca chipul pedagogilor să emane noblețe și inteligență, de aceea elevi li se subordonează cu plăcere, sobrietatea îngrijită chiar adesea îi copleșește.
● Cadrele didactice se simt mai în elementul lor, cu demnitatea mai protejată. Iar dacă întreg colectivul respectă linia clară a eleganței, e încă un fapt ce insufla încredere în forțele proprii.
● Omul îmbrăcat frumos parcă simte în sine vibrația poziției și rangului său.
Iată ce se întâmplă dacă cadrul didactic vine la ore îmbrăcat cam la nimereală, sugerează elevilor ideea că e un tip oarecare, un om din sat; ei nu așteaptă de la lecție ceva miraculos, își permit neascultare, indolență; clasa sugerează parcă o imagine de gură-cască, elevi nu au atracție cuvenită către profesor.
Libertatea omului de a-și exprima individualitatea, inclusiv prin îmbrăcăminte, ar trebui mai insistent promovată. Lasă să se îmbrace fiecare cum vrea, rostesc unii. Ei nu sunt dispuși să accepte uniformă pedagogică. Alții, dimpotrivă, vor să-și aranjeze ținuta ca un cult al profesiei, societatea să știe că în școală muncesc oameni care trebuie respectați, precum vedeți, ei oferă un model în toate.
Trăim timpuri când inovațiile au pus stăpânire totala pe noi, când haina a devenit o concurență și nu un echilibru, o oglindă a omului inteligent.
Nu este vorba de a introduce în mod obligator uniforme, dar persista un simplu adevăr: vestimentația influențează mult conduita, prestanța. Lumea ne-ar privi cu alți ochii, pentru că hainele transmit despre om multă informație.
Or, eticheta profesorului este un angajament profesional sine qua non, este cartea de vizită a Mariei Sale – Dascălul care trebuie mereu să genereze admirație și empatie.
Atunci nici elevii noștri nu se vor mai prezenta la ore cu genunchii goi, cu fuste scurte, într-un stil sportiv dezgustător.
Consider, că îmbrăcămintea pedagogică trebuie să se impună prin conotația ei individuală care să trezească simpatia și admirația celor din jur. Maria sa Dascălul trebuie să rămână unicul, irepetabilul; Om de calitate care se vede și se apreciază de departe; El trebuie să reprezinte Modelul Uman în care sălășluiesc valorile cele mai alese.

PUBLICITATE