Am fi putut să-i spunem un „La mulți ani!” și așa, pur și simplu, că pe 21 mai face 36 de ani. Inversați. Deși, cu sufletul, sigur, la vârsta de 36 se află. Dar ar fi fost prea simplu, așa că l-am întrebuințat la un interviu, să ne spună despre tot ce ne interesează și are ce spune – nu degeaba i se spune „Părinte”.
În agricultură, nu prea sunt delimitate funcțiile și atribuțiile. La el, cel puțin. El e și director, el și alimentează tehnica agricolă, el e și la vânzare. Omul orchestră, ce mai. Dar, să-l lăsăm să ne zică el însuși ce are de zis. Și, da: dle Igor Olaru, La mulți ani!
Prezentarea de rigoare:
Igor Olaru
Antreprenor, administratorul companiei „Unchitești” SRL
S-a născut la 21 mai 1963, la Unchitești, c. Cuhureștii de Sus. Pe atunci, r-nul Camenca. Acum, r-nul Florești.
Studii, superioare – Institutul de Construcții din Odesa, specialitatea inginer-constructor a gospodăriilor sătești.
Din 1996, secretar-responsabil a Societății Vânătorilor și Pescarilor (zona Camenca), gestionează 2 fonduri de vânătoare.
Este căsătorit, are două fiice
Ouăle trebuie împărțite în mai multe coșuri
- Începem cu începutul – spuneți despre întreprinderea pe care o conduceți? Câte hectare, câți angajați, dacă vreți, câte unități de tehnică agricolă?… mai n-am zis militară…
- Acum șapte ani, am preluat întreprinderea pe care, acum, o administrez – gestionez în jur de 500 de ha, numărul angajaților variază (de la 9 la 13). Depinde de an și de sezon.
- Nu sunteți nici tare mic, dar nici tare mare… Zic de gospodărie…
- Sunt bărbos și mi se zice „Părintele”, cu barbă sură și rău de prăpăpdenie – de 37 de ani port barbă. Dar să ne întoarcem la agricultură…
- Care sunt culturile agricole „preferate” și din ce scoateți cel mai mult „cașcaval”?…
- Timp de nouă ani de zile, am o sută de hectare de producție Eco, pe care cultivăm speltă (grâu spelt -n.r.), grâu, mazăre, floarea-soarelui, porumb – astea sunt culturile ecologice la creșterea căror nu se folosesc pesticide și nimic din asemenea nevoi. Culturi ecologic curate, cum li se spunea cândva. Încă nu eram administrator pe atunci…
- Nu sunteți „chimist”?
- Ba da, dar pe alt masiv (râde) – ouăle trebuie împărțite în mai multe coșuri. Ca să faci doar Eco, e complicat și periculos, trebuie să ai fermă lângă tine. Ce ține de „cașcaval”, cel mai mult se scoate din floarea-soarelui…
- De fapt e vorba de bani, să nu creadă lumea, chiar, la propriu că se face cașcaval din floarea-soarelui…
- Dacă sunt și din ăștia, înseamnă că trebuie să lămurim. Porumbul e foarte periculos – am aruncat și eu câteva Kamaz-uri la râpă. Cât m-am fâțâit cu uscarea-zvântarea lui… Anul acesta am pus doar vreo 20 de ha de porumb…
- Ce lucrări agricole efectuați acum? Cu ce culturi vă este ocupată atenția?
- Zilele astea, chiar, am semănat porumb și floarea-soarelui, azi-mâine urmează să „hrănim” grâul – lucrări planificate pe care le realizează toți agricultorii.
- Dacă tot se încheie primăvara lui 2026… Cum v-ați descurcat? Ce surprize v-a adus? În afară de prețul la motorină… Apropo, ați avut rezerve din vară sau ați procurat la preț comercial?
- Am avut – asta și m-a ținut la suprafață. Avusem vreo 5 tone din toamnă, luate cu 19 lei. Acum, în primăvară, am luat vreo șase tone, la prețul de 29,20, deja. E grea situația și pentru că s-au promis subvenții care, încă, n-au ajuns.
Trebuie să sufleci mâinile și să mergi înainte
- În agricultură, majoriotatea actorilor implicați în proces se plâng că lucrează în pierdere. Dvs. faceți parte din această categorie sau aveți o părere aparte?
- Anul trecut am ieșit pe zero. În anii din urmă eram încă în minus – eu am luat firma cu ceva datorii și abia anul trecut am început a răsufla. M-am menținut, mi-am luat tehnică, am făcut depozite, fățare, gospodării țărănești luate. Te mai împrumuți – fără credite este imposibil de a face agricultură și face parte din proces. De plâns, n-ai ce te plânge. Dacă te plângi, gata – te-ai dus la fund. Trebuie să sufleci mâinile și să mergi înainte. Cât de greu n-ar fi fost. Și a fost, chiar, greu…
- Care ar fi prognozele pentru anul ăsta, ținând cont și de meteo și că suntem aproape de seceriș, iaca-iaca? Sau prognozele nu sunt o chestie binevenită? Apropo, sunteți superstițios?
- Nu sunt superstițios dar știu că va fi bine. Nu știu ce prognoze vor fi dar știu că va fi bine. Ce să vorbim – prima grupă s-arată bine. Am fost pe deal… Despre vreme, șase ani n-am avut ploi în mai – acum avem 25 mm. de ploi în această lună și se apropie data de 21, când va fi și ziua mea de naștere, și Ispasul…
- Și la radio s-anunță ploi, după cum cânta Paula Seling…
- Asta și am vrut să zic, toate trei elemente într-o zi, așa iese. Da bine că tocmai azi am terminat semănatul, mă mai uit ce mai este…
- Aveți un răspuns de ce producția agricolă proprie și alimentară, în general, e mai scumpă decât cea de import, cum se vehiculează prin târg?
- Dacă ar fi fertilizanții mai ieftini, ar fi și produsele mai ieftine. Nu doar fertilizanții – în general, toate componentele procesului agricol. Investițiile sunt mai mari la noi. Costul producției este legat de cheltuieli, de prețul la achiziții, etc… Dacă toate astea sunt importate, neavând producție proprie, de unde să fie alte prețuri? În Ucraina, țară în război, fertilizanții sunt la jumătate de preț față de noi. Ei produc totul singuri, iar noi aducem totul, inclusiv de la ei.
Noi, între noi, nu ne dăm „ruble”
- Sunteți la curent cu mema despre prețul cireșelor?
- La curent. Și cu mema, și cu prețurile. Merg des la piață și văzusem cu vreo 350, poate au ajuns la 300… Cireșe românești. Eu am vecini care mă pot servi, la o nevoie…
- Vorbim de vecini de gospodării, nu vecini cu gardul…
- Exact. Ne ajutăm reciproc la nevoie, că în agricultură anume pe asta se ține totul – vino să-ți dau. Când vei avea, îmi vei da înapoi. De la tehnică până la îngrășăminte și strânsul roadei. Noi, între noi, nu ne dăm „ruble” – ne ajutăm cu toții, reciproc. S-a întâmplat să vină prietenii cu trei combine să mă ajute la recoltă, când am avut probleme – fără de solidaritate, la noi, nu te descurci. Toată tehnica n-o poți avea de unul singur.
Construcția este „Alma mater”
- Pentru Dvs., agricultura este chemarea gliei, „prizvanie”, cum se zice „la Moldova”, sau un model calculat de afaceri? La nivel profesional, ați fi putut face și altceva în afară de agro? Ce anume?
- Dacă am băgat capul aici, deja nu mai pot, dar eu sunt constructor de specialitate. M-am dat la o parte, într-o vreme, când construcția, în Moldova, dispăruse – au fost timpuri când n-am construit nimic timp de vreo zece ani. Degradase totul și atunci m-am băgat în agricultură, dar construcția n-am uitat-o. Este „Alma mater”, asta am învățat, asta știu, asta nu se uită. A doua duminică a lunii august e ziua constructorului, sărbătoare profesională. Eu cu inima sunt constructor…
- Da cu trup și suflet, agricultor. Și cu buzunarul desigur, cum fără asta…
- Știi ce? Mulțumesc cât este.
- Întrebarea clasică: când erați mic, ce visați să vă faceți? Răspunsul „nacealnic” se acceptă…
- Nu prea am avut timp pentru vise – eu am crescut fără de tată, care a plecat când aveam un an… În 1980, când am terminat școala – țin minte că mergea Olimpiada, timp de o lună de zile am lucrat ajutor de combainer. Și în cărticica de muncă e notat așa… Mama primise vreo 120 de ruble și 500 de kile de grâu pentru munca mea.
- Aveați 17 ani atunci…
- 17 ani și două luni jumate. Nu am avut timp de gândit pentru că fostul președinte de colhoz, de atunci, m-a luat, împreună cu fiica lui, și a zis: „Dă să vă duc la Odesa să vă fac constructori”. El m-a dus în construcție și așa am ajuns constructor. Zicea că acolo ne va fi mai ușor, da vezi că tot, înapoi, m-am întors în sat, de unde am pornit…
- Păi, dacă te urci, la 17 ani, pe combină, nu prea ai cum scăpa…
- Așa și este.
Implicat în procesul de vânătoare
- Mai aveți timp și pentru altceva decât prelucrarea solului? Vă rămâne timp și pentru altfel de timp? Timp liber, de exemplu? Cu ce îl umpleți?
- Sâmbăta și duminica nu mă găsești – cum se strânge recolta, în noiembrie, se deschide sezonul și în noiembrie, decembrie, ianuarie și februarie sunt cu totul implicat în procesul de vânătoare. În organizarea lui, în administrarea domeniilor de vânătoare, creșterea mistreților…
- Deci, vânătoare nu este doar un hobby, e mai mult decât atât…
- E boală care nu se vindecă. Sunt și vânător, și pescar – mi-am făcut un iaz al meu, am băgat și acolo vreo 400 de mii…
- De lei, de pești sau dolari?
- De lei, să am al meu, dar și copiii să nu ducă lipsă. E pentru mine și prietenii mei – nimic pentru vânzare.
- Acuma, după treorie, dacă vă place vânătoarea, n-ar trebui să vă placă fotbalul.
- Fotbal, nu. E adevărat. Dar am jucat handbal și baschet – în „zona de 6 secunde” nu mă ținea nimeni.
De ce să nu facem bine la noi acasă?!
- Încheiem cu o adresare, un apel la populație, la cine vreți Dvs… Ce ar trebui să facem?
- Suflecăm mâinecile și mergem înainte. Trebuie să facem producție multă și producție proprie, pe loc, să nu ducem toată materia primă încolo, ca s-o aducem înapoi sub forma de produs finit. Trebuie să rămânem acasă, să nu ne cărăm cu totul încolo că am rămas doar bătrânii. Am pierdut cei mai puternici băieți care au trebuit ținuți aici, prin orice metodă.
- Vă spun un mare secret: omul trăiește acolo unde e mai bine.
- De ce să nu facem bine la noi acasă?!
Marcel Toma
PUBLICITATE
