Muzeul de Istorie și Etnografie din Ocnița sporește farmecul bibliotecii „Emil Loteanu”

0
75

     Biblioteca orășenească „Emil Loteanu” din orașul Ocnița te surprinde cu numeroase frumuseți. În această Cetate de Carte Dumnezeu le-a pus mâna pe cap tututror angajatelor, ce trudesc aici. Ingeniozitatea, creativitatea, acuratețea, rafinamentul, gustul estetic respiră în toate sălile. Cred că oricine trece pragul bibliotecii rămâne impresionat de tot ce vede și aude. Zic și aude, pentru că e o adevărată desfătare s-o asculți pe șefa acestei instituții, MAIA TARABAN.

   Biblioteca e foarte bine organizată, dar Muzeul de Istorie și Etnografie, afiliat ei, nu face decât să-i sporească farmecul.

Prin Muzeu cu Maia Taraban

   Amplasarea Muzeului într-un astfel de lăcaș de cultură m-a surprins. În orășel nu există un alt Muzeu. Ideea de a pune în lumină istoria localității s-a născut în sânul bibliotecii. Doamna Maia povestește: „Mi-aduc aminte de un jubileu al baladei „Miorița”, când în vizită la noi a venit regretatul folclorist, Tudor Colac. Sala de lectură pentru adulți era împodobită în stil național, cu multe obiecte vechi, care ilustrau perioada descrisă în baladă. Și domnul Colac când a întrat, s-a oprit în prag și, cu încântare și admirație, a exclamat: „Doamne, ce frumusețe!”  Erau anii ”90 ai secolului trecut. Atunci s-a născut ideea de a fonda acest muzeu. Aici era un spațiu liber. L-am adus la condiți și ne-am apucat de colectarea exponatelor, care a durat mai mult de 10 ani. În 2007, cu ocazia aniversării a 105 ani de la prima atestare documentară a orașului Ocnița, Muzeul a fost deschis oficial. A fost o sărbătoare foarte frumoasă de care ne amintim mereu. În 2018 am câștigat un proiect european de granturi mici, finanțat de Guvernul Poloniei și am renovat Muzeul.”

  Bibliotecarele, locuitorii orașului, dar mai ales tinerii, s-au încadrat activ la colectarea exponatelor. Ei scotoceau prin arhivele familiilor și aduceau la muzeu fotografii, documente de valoare, obiecte vechi. Efortul a fost enorm. Ușor-ușor, Muzeul a devenit un punct de atracție local și nu numai.

Colecție de carte rară

   Printre primele exponate ale Muzeului a fost un costum popular foarte frumos, cu o vechime de peste 100 de ani, lucrat cu multă măiestrie. A fost adus din satul Mihălășeni, unde a și fost confecționat de mâinile  femeii, care l-a purtat. Dar toate exponatele emană un parfum de istorie a meleagului ocnițean și ele sunt aproape de sufletul doamnei Maia și a  colegelor dumneaei. Întrebată dacă are vre-un exponat la care ține foarte mult a răspuns: „Unul din cele mai scumpe exponate este colecția de cărți vechi și rare. Avem în această colecție ”LITURGHIERUL” prima carte editată la Tipografia Eparhială de la Chișinău în anul 1815. Tipografia a fost înființată de eminentul cărturar și promotor  al culturii, Mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni. Tot aici iată și PSALTIREA, editată la Mănăstirea Pociaev în 1875. Tot aici vedeți cărți vechi în limba poloneză. Uitați-vă o carte semnată de B.Alov. „B.Alov” a fost pseudonimul lui Gogol. E prima lui carte editată când avea 18 ani. O carte care s-a păstrat ca prin minune la noi. Criticii i-au criticat dur cartea și tânărul scriitor a adunat atunci tot tirajul care era dat spre vânzare și i-a dat foc. Cartea mai e interesantă și prin pecetea de pe ea. Este pecetea bibliotecii Stației Feroviare. Mai avem aici un set de cărți din anii ”30, care a fost găsit în clădirea unui fost atelier de croitorie. Iar cartea cu modele de haine bărbătești a fost găsită recent de proprietarul care a cumpărat vechea clădire. A găsit-o ascunsă sub podele. Un compartiment aparte  de cărți rare cuprinde istoria Bisericii cu hramul „Sfântul Gheorghe” din oraș…”

     În muzeu aveam să văd încă multe lucruri, ce conturează istoria vie și nu chiar îndepărtată a acestor locuri. Un loc aparte revine perioadei celui de-al II-lea război mondial, unde vizitatorul poate vedea tot felul de trofeie, scrisori de pe front. Într-un alt colț –unelte de țesut, de tors și alte accesorii din gospodăriile țărănești. Adunate cu migală au fost și toate documentele de cumpărare-vânzare a pământului, fotografiile vechi ale ocnițenilor. Aranjate în expoziție sunt o mulțime de fiere de călcat. Impresionează și mobila veche expusă în Muzeu. E imposibil să nu-ți captiveze privirea o cămașă de mireasă foarte veche, lucrată manual și păstrată cu mare grijă, care pare a fi cusută în zilele noastre. Localitatea este multinațională. În bună înțelegere cu băștinașii, la Ocnița locuiesc ruși, ucraineni, polonezi, țigani. Muzeul cuprinde exponate și ale acestor etnii.

  După ce am cuprins cu privirea toate exponatele, mi-am zis că acest Muzeu, care te îmbie să vizitezi și să admiri, este pentru Ocnița și ocnițeni o adevărată comoară, o  comoară incredibil de frumoasă. Iar doamna Maia Taraban avea să ne mai spună că un accent deosebit se pune aici pe Ziua Inernațională a Muzeelor și Noaptea Muzeelor. Evenimentul se transformă într-o manifestare culturală de amploare. Cu acest prilej publicului de toate vârstele i se oferă un program special de activități. Tineri, îmbrăcați în costume populare, prezintă exponatele din Muzeu, recitaluri de cântec și poezie. Pentru toți vizitatorii se organizează ateliere diferite, care stabilesc un dialog între culturile tututror etniilor conlocuitoare.

   Dacă sunteți în trecere pe la Ocnița, nu ezitați, treceți pragul bibliotecii orășenești „Emil Loteanu” ca să descoperiți istoria localității, adunată cu grijă în Muzeul de Istorie și Etnografie, afiliat bibliotecii.

Nina Neculce

PUBLICITATE