18 mai – Ziua Internațională a Muzeelor

0
56

SOCIETATEA CERCETĂTORILOR VĂII NISTRULUI

         La începutul sec. XX în orașul Soroca existau o mulțime de societăți, organizații și instituții obștești.

  1. Societatea ajutorării elevilor nevoiași de la gimnaziul de fete;
  2. Societatea ajutorării elevilor nevoiași de la gimnaziul Tehnic-agricol;
  3. Societatea ajutorării populației sărace din orașul și județul Soroca;
  4. Societatea ajutorării populației sărace din Soroca;
  5. Societatea ajutorării elevilor nevoiași de la progimnaziul din oraș;
  6. Societatea propagării cunoștințelor comerciale;
  7. Societatea amatorilor de artă dramatică;
  8. Comitetul ajutorării femeilor gravide sărace;
  9. Comitetul construcției Soborului în orașul Soroca;
  10. Comitetul construcției unei capele romano-catolice de la Soroca;
  11. Adunarea Obștească din Soroca;
  12. Societatea antialcoolică;
  13. Talmud-Tora;
  14. Biblioteca;
  15. Societatea literară evreiască “Idișe-Kunst”;
  16. “EKO” – Societatea Colonistă Evreiască;
  17. “ĂEO” – Societatea de Imigrație Evreiască;
  18. Societatea cercetătorilor Văii Nistrului.

         Multe dintre aceste societăți sorocene editau diferite anuare, dări de seamă despre activitatea lor.      

La 13 mai 2021, Muzeul de Istorie și Etnografie Soroca a numărat 114 ani ai săi, din ziua fondării „Societatea Cercetătorilor Văii Nistrului”. Fondarea Societății Cercetătorilor Văii Nistrului și a muzeului societății plasează actualul muzeu din Soroca printre cele mai vechi din republică.

La 13 mai 1907 la Soroca a avut loc adunarea constituantă a Societății cercetătorilor Văii Nistrului. La adunare au asistat: “A. F. Aleinicov, V. I. Dașchevici, A. E. Dașchevici, N. M. Soltuz, N. N. Avenarius, Em. N. Belen-de -Balliu, A. Ia. Gherman, Ia. G. Etingher, Paperno, Fux, M. A. Ketroser, Iu. A. Grabovschi, N. A. Ketroser, G. P. Grabovschi, P. V. Brincian, V. O. Avenarius, Jalob, N. A. Afutin, I. Ia. Feldman, F. N. Nerucev, M. S. Flexor, N. A. Ianușevschi, Bogdad.

         Însăși denumirea societății vorbește despre sarcinile membrilor ei. Programul de cercetare a Societății cuprindea trei compartimente: 1) “Istorie și arheologie”, 2) “Geografie” și 3) “Etnografie, industrie, comerț și căile de comunicații”. Un rol deosebit se acorda studierii istoriei Ținutului Soroca în legătură cu aceasta, programul de activitate prevedea colectarea, atât pe teritoriul județului Soroca cât și în Podolia, a diferitor documente, cărți, hărți, fotografii, obiecte de cult, dări de seamă, lucrări ale diferitor societăți istorico-arheologice, cărți, comunicări științifice ce se refereau la istoria Sorocii. În afară de aceasta, se prevedea colectarea diferitor obiecte: arme, unelte, monumente de artă, rămășițe de animale piese etnografice, datini, legende etc. Conform dării de seamă a activității Societății pe anul 1912 ea întrunea 40 de membri:

Societatea avea un consiliu de administrație. Primul Președinte al Societății a fost neobositul profesor Valerian Dașchevici. Membri ai societății au fost persoane stimate în oraș și județ: medicul Avenarius Nicolai, șeful Departamentului Instrucțiunii Publice Dumitru Meleghi, candidatul în științe naturale de la Universitatea Novorosiisc Emanuil N. Bellen-de-Baliu, Valeriu Panin, Iulii Grabovschi, Anatolii Gudevici, Nicolai Soltuz. Chiar de la începutul activității sale societatea organizează un muzeu pe lângă care mai târziu este deschisă și o bibliotecă, primul conducător al cărora a fost unul din membrii fondatori ai Societății Cercetătorilor Văii Nistrului Iulii Adolfovici Grabovschi.

La 2 ianuarie 1913 muzeul societății poseda 1141 de piese muzeistice. Aproape toate au fost dăruite de locuitorii județului Soroca în decursul anului 1912. Lucrul de cercetare, colectare și promovare  ale valorilor istorico-culturale a fost continuat de Muzeul de Istorie și Studiere a Ținutului Natal.

Muzeul  a fost organizat în luna noiembrie 1959, dar un timp el n-a avut localul său propriu. În mai 1960 muzeului i se transmite fosta clădire a Secției raionale de învățământ cu trei camere și un coridor cu o suprafață totală de 60 m2. Clădirea nu era condiționată pentru expoziții și avea nevoie de o reparație capitală. Până în luna iunie la muzeu lucrau 4 persoane: directorul, un muzeograf, un contabil și femeie de serviciu. Inima și sufletul muzeului fondat în 1959, au fost Victor Patrașcu – director și Zahar Grecu – muzeograf.

La sfârșitul lui 1959 la muzeu erau numai 5 exponate, iar la sfârșitul anului 1961 muzeul poseda deja 920, din ele 430 – originale. La sfârșitul anului 1961 muzeul poseda 2112 piese, din care 1192 au fost colectate în 1961, originale – 661. În decursul anului 1961 au fost efectuate 36 de expediții de cercetare. Colectarea pieselor avea o direcție bine determinată dictată de epocă: “Mișcarea comunistă în Basarabia”, “Marele război pentru Apărarea Patriei”, “Activiști și veterani ai PCUS”. Alături de colaboratorii Academiei de științe, muzeul participă în 1961 la săpăturile arheologice din regiunea – Cetatea Soroca, Vărvăreuca, Trifăuți. La 8 octombrie 1961 este deschisă prima expoziție permanentă a muzeului, ce cuprindea perioada 1917-1945.

În 1963 muzeul din Soroca trece sub jurisdicția Muzeului republican. Devenind filială a muzeului republican, Muzeul din Soroca stopează lucrul de cercetare științifică și colectare. Unitățile de muncă ale muzeului sunt reduse la minimum. Și numai după reorganizarea din martie 1965, activitatea muzeului se înviorează simțitor. În 1966 muzeografii au petrecut 321 excursii. La mijlocul anilor 60 colectivul muzeului lucrează la editarea unei cărți despre istoria orașului Soroca: “V izlucine srednego Dnestra” care a apărut la editura „Cartea Moldovenească” în 1975. În 1970 muzeul poseda 6684 de piese muzeistice. Au fost duse 381 (10654 vizitatori). În septembrie 1972 conform hotărârii organelor administrative și de partid locale, muzeului i-a fost transferată clădirea cabinetului de iluminare a comitetului raional de partid cu o suprafață de 175,5 m2. După reparația noii clădiri expoziția a fost demontată și transportată în noua clădire având o tematică mai vastă. Crește numărul vizitatorilor. În 1974 muzeul este vizitat de 19000 vizitatori individuali și 21993 vizitatori organizați (709 excursii). Activitatea muzeului era dictată de epocă – întâlniri cu veterani ai muncii comuniste, războiului. O deosebită atenție acordau colaboratorii muzeului conservării și păstrării patrimoniului. În zona de activitate a muzeului erau două muzee populare și cinci școlărești. Colaboratorii muzeului participă la săpăturile arheologice de la Zastânca (cultura Cucuteni), Rudi (Horodiște slavă), Ruseni. La 1978, muzeul avea deja un fond de 15631 piese muzeistice. În perioada anului 1979 muzeografii lucrează asupra planului tematico-expozițional al noii expoziții. În această perioadă se desfășoară lucrările de reconstrucție a clădirilor muzeului, se lărgește spațiul pentru expoziție. La 22 februarie 1981 muzeul își deschide ușile pentru vizitatori. Paralel cu expoziția de bază, în trei săli se expun publicului larg lucrările pictorilor moldoveni. Crește numărul vizitatorilor despre ce vorbesc cifrele – 98518 vizitatori, din ei 36676 – particulari și 61842 – în grup. Colaboratorii duc 2214 excursii. O bună parte din vizitatori în grup erau de la Hotelul turistic “Victoria” din Soroca cât și vizitatorii din Bălți, Movilău-Podolsk.

O nouă suflare în activitatea muzeului a dat-o D-na Svetlana Șapovalov, care din 1987 îndeplinește funcția de director al muzeului. Se îmbunătățește nivelul de activitate a muzeului la compartimentul cercetare, acordându-se atenție studierii petelor albe din istoria Sorocii, se duce un vast lucru de colectare în direcția deschiderii unor noi expoziții: “Meșteșuguri populare din ținutul Sorocii”, inaugurată la începutul anului 1990. Colectivul muzeului sub conducerea d-ei Șapovalov, organizează un șir de manifestații culturale, dedicate lui Mihai Eminescu, Ștefan cel Mare, Limbii Române, jubileului, de 450 de ani ai cetății lui Petru Rareș, cu genericul “La Soroca în Cetate, Inima lui Ștefan bate”, 2 sesiuni de comunicări științifice la Soroca, cu participarea la sesiunile a comunicărilor științifice de la Chișinău, Iași, Zalău.

Multe fapte frumoase au făcut muzeografii soroceni, printre care și Lidia Burlac, care singură a dus un lucru enorm de cercetare și colectare. Din cele peste 32000 piese muzeistice pe care le posedă muzeul din Soroca, câteva mii au fost colectate de Lidia Burlac.

La 27 februarie 1998 Primăria orașului Soroca în scopul păstrării clădirii de pe str. Independenței 66 o transferă la balanța muzeului de istorie și etnografie. Suprafața totală de 226,8m2. Aceasta a dat posibilitatea de a începe un lucru de reînnoire și lărgire a muzeului prin crearea unui complex muzeistic

Nicolae Bulat, Elena Revenco, Silva Cociu, Valentina Bulat,  Botnari Victor, Armaș Anatolie, Marina Ignatiuc, Spinei Elena, Povar Oxana,  Zaharco Eugen, Gusmanova Raia, Sângereanu Boris. Omagii lor și celor, care au lăsat între pereții acestui muzeu ani de viață lor: Victor Patrașco,Zahar Grecu, Valeriu Zolotov, Nadejda Patrașco, Aida Marginean, Valentina Șestacov, Silvia Atamanenco, Serafim Topor, Ion Donțier, Nicolae Roman, Ana Siciac, Mihai Sargorodschi, Victor Zagaevschi, Silvia Topor, Taisa Tartuș, Maria Gaidraga, Saulea Alexandru, Vladimir Tcaci, Grecu Elena, Leonid Pasecinic, Leonid Ilieș, Jitari Valeriu, Povar Liubovi, Deleanu Anatolie, …și mulți-mulți alți muzeografi, specialiști, personal tehnic au făcut și continuă să facă un lucru enorm întru salvarea și păstrarea a tot ce avem mai sfânt – moștenirea generațiilor trecute.

Nicolae Bulat

PUBLICITATE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Vă rugăm să introduceți numele dvs.