Rădulenii Vechi – satul care a crescut un Președinte

0
1744

Fiecare sat își trage numele fie de la un boier și moșia lui unde lucrau țăranii, fie de la geografia așezării sau de la istoria cultural-locală. Rădulenii Vechi din raionul Florești are o legendă fascinantă. De la Radu și Elena provine numele așezării. Doar că Radu nu era un flăcău, cum s-ar putea crede inițial, ci era un cal falnic, iar Elena, stăpâna lui, o adevărată eroină și martiră care a îndurat suferință și moarte pentru baștina ei.

         Legenda provoacă impresii de pură realitate atunci când este auzită chiar lângă mormântul fetei. La marginea satului Rădulenii Vechi există o movilă funerară cu o piatră foarte veche și un monument mai nou, construit în 2009, numit Stâlpul Fetei, despre care, din generație în generație, s-a povestit că aici sunt îngropați Elena și calul. Pe vremea colhozului s-a încercat a ara cu tractoarele acest loc, dar nu s-a izbutit.

         Doamna bibliotecară, Valentina Donos, povestește că demult, pe vremea dominației turcești, țăranii satului nu puteau suporta jugul otoman. O fată curajoasă, pe numele Elena, a hotărât să organizeze toată țărănimea ca să izgonească hoardele păgâne. Pădurea în care se ascundeau voinicii a fost numită de localnici Rădiul Elenei. Turcii au aflat şi au hotărât s-o omoare. Au pus la cale o bătrână s-o cheme pe fată în casa sa.

Așa a şi făcut. Fata obosită de atâta drum, s-a dus să se odihnească. Turcii au înconjurat casa, unde se afla Elena. Calul ei, pe numele Radu a simțit pericolul şi a nechezat, dând de știre. Elena a auzit, pe furiș a ajuns la cal şi a luat-o la goană. Turcii au ajuns-o la marginea satului şi au tăiat-o cu săbiile pe ea şi pe cal. Oamenii au găsit corpul neînsuflețit al Elenei şi l-au înmormântat cu mare jale. Deasupra mormântului a fost ridicată o movilă de pământ cu o piatră mare, care se păstrează şi astăzi. De atunci satul este numit Rădulenii Vechi.

Istoricii spun că aici se află un tumul din antichitate. Cercetătorul Vsevolod Marchevici scria că în anii 1981 şi 1982 au fost efectuate săpături în aşezarea culturii Cucuteni Tripolie de la Rădulenii Vechi, raionul Floreşti, cu care ocazie au fost scoase la iveală materiale arheologice de mare importanţă ştiinţifică. Aşezarea de la Rădulenii Vechi datează cu cele mai strălucite culturi eneolitice în Europa.

         Aici, la Stâlpul Fetei, satul se vede ca în palmă, iar de jur-împrejur se deschide o panoramă spre localitățile megieșe: Alexeevca, Dumitreni, Dubna, Dumbrăveni, Vădeni și Rădulenii Noi. Pe lingă sat trece automagistrala principală Soroca – Vădeni – Floreşti – Chișinău.

Rădulenii Vechi este așezat pe un complex de câmpii deluroase din arealul Podișului Moldovei de Nord (descriere geografică din „Rădulenii Vechi”, de Veaceslav Stavilă). În medie, înălțimea formelor de relief este de 130m, iar cea mai ridicată altitudine o constituie Dealul Vădeni (348m), aflat în zona vestică a localității. Frumusețea peisajului, monumentul legendar, pădurea sunt primele atracții turistice de vizitat.

Viața satului

La Rădulenii Vechi am poposit în zi de vineri, când în centrul satului se organizează piața. Aici se află nucleul activ al comunității, cu magazine, oficiu poștal și primărie. Am încercat să-i cunoaștem pe localnici, fără a le deranja ritmul obișnuit. Astfel am întâlnit oameni sfătoși, deschiși, plini de omenie și ordonați – una dintre calitățile ce ne-au părut distinctive.

În satul Rădulenii Vechi activează Gimnaziul „Petru Lucinschi”, anul construcției 1975. Am avut deosebita plăcere să discutăm cu directoarea Ala Șalamac, care ne-a organizat o excursie „expres” prin instituție. În școală, ca peste tot unde am ajuns, se observă o curățenie și o aranjare minuțioasă a lucrurilor. De-o dragoste să înveți aici! Multă verdeață, săli luminate, bine echipate.

„Tablourile au fost dăruite de Petru Lucinschi, povestește doamna directoare. Tot dumnealui ne-a ajutat să dotăm cabinetul de informatică. Gimnaziul are un colectiv pedagogic valoros care pe parcursul anilor nu a plecat nicăieri. Bunătatea, dreptatea și onestitatea sunt calitățile pe care le educăm în instituția noastră. Prin rețelele de socializare comunicăm cu foștii elevi și uneori e de ajuns un cuvânt spus la timp pentru a ne înaripa și a continua lucrurile frumoase.”

În sat activează o grădiniță de copii, anul construcției 1965. Cu susținerea primăriei, au fost procurate toate cele necesare pentru siguranța copiilor și a angajaților, pe timp de pandemie, inclusiv echipamente. Anual fac donații pentru inventarul grădiniței și unii agenți economici din sat, oameni care pun umărul la dezvoltarea comunității, cel mai mult, domnul Marian Gîncu, administrator Agrounigrup SRL.

Valentina Burușciuc, directoarea grădiniței relatează: „În localitate sunt 53 de copii, dintre care 39 frecventează grădinița. Sunt copii crescuți la țară, veseli, energici, sănătoși și curajoși. O generație care se descurcă ușor.”

Oficiul Medicului de Familie este amplasat într-o clădire construită în anul 1950.

Nu departe se situează celelalte instituții publice: biblioteca și casa de cultură. Șeful Casei de Cultură, Nicanor Prodan, spune că edificiul are în jur de 50 de ani: „Clădirea necesită reparație, încălzirea sălii de spectacole, dar cel mai trist e că rămânem fără tineret.

Totuși viața culturală este activă. Avem un colectiv artistic cu titlul „Model” – „Vatra Satului”, conducătoare Natalia Burzacovschi. Un conducător artistic activ este și domnul Mihail Catruc. Cea mai frumoasă sărbătoare se organizează de Hramul satului, cu horă mare ce adună pe toți sătenii, însă pandemia a dat peste cap multe activități tradiționale și s-a trecut în format transmis pe internet.”

         Populația satului numără 1327 de locuitori. Printre numele de familie răspândite sunt: Murzac, Groza, Florea, Lungu, Maxian, Bondac, Catruc, Bogdan, Gutan, Lucinschi, Burusciuc, Cosciug și altele.

Administrația Publică Locală

Printr-o coincidență, la Rădulenii Vechi și primarul poartă numele de Radu.

Iurie Radu exercită cel de-al doilea mandat încredințat de localnici. Este un primar cu gândire analitică, cu experiență în domeniul construcțiilor, astfel că pune accent prioritar pe dezvoltarea infrastructurii satului:

„Cu ajutorul colectivului din primărie – oameni cu experiență, cu susținerea tuturor cetățenilor și a instituțiilor subordonate, ne străduim să facem față provocărilor, povestește domnul primar. Mă bucură faptul că treptat, din cei 20 de km de drum, în cinci ani, am ajuns la 8 km reparați, din care 1,5 km de asfalt și 7 km variantă albă. Dacă vom merge așa, în 2-3 ani vom scoate satul din glod, ca pe viitor să asfaltăm. La moment, în marginea satului se depozitează pietrișul și vom face în curând încă 700 m de drum.

Lucrăm intensiv la proiectul apeductului. Rețelele interne sunt finisate la 95%. Este dificil, un proiect mare cu achitări anevoioase, dar îl vom scoate cu bine până la capăt. Prioritar este și iluminatul stradal. După cum vedeți, în fața primăriei avem cablurile și corpurile de iluminat pentru 8 km. Dacă finisăm iluminatul stradal, drumurile și apeductul, sperăm că satul va deveni mult mai atractiv. Planificăm construcția unor scurgeri pentru ape. Costurile sunt mari, dar sperăm să găsim investitori. După ce vom rezolva problemele cele mai importante, inclusiv proiectul de canalizare, ne vom apuca de înfrumusețare”.

Cinste înaintașilor

         Rădulenii Vechi este bogat în monumente ridicate în cinstea unor oameni vrednici care au locuit aici, precum și în memoria unor evenimente istorice. Unele au fost construite de autorități, dar cele mai multe, de oameni simpli, ceea ce denotă o cultură deosebită a populației.

La intrarea în localitate se înalță Monumentul dedicat denumirii satului, pe care scrie anul primei datări – 1772, ctitorit în 2009 de Bogdan Ion Dumitru, deputat în sovietul orășenesc din orașul Kiev. Acest monument a fost sfințit, cu participarea tuturor sătenilor, în Ziua Hramului, la 22 mai 2010. Crucea Memorială din centrul satului a fost sculptată de un meșter pietrar din Cosăuți. În ograda bisericii se află „În memoria Creştinilor” – un monument construit în anul 1999 de către Fedico Alexandru şi Zamăneagră Maria.

Traseul turistic al satului Răduenii Vechi, trece numaidecât pe la cimitir, unde odihnesc foștii moșieri: Monumentul lui Tănase Meleghi – fost boier al satului, şi al soţiei sale, care au murit în același an, lăsând cinci orfani, dintre care cel mai mic copil – Zoia, născută în anul 1928, a trăit în România. În anul 2005, Meleghi Zoia a vizitat satul Rădulenii Vechi, a fost și la mormântul părinţilor şi al rudelor sale. O istorioară interesantă, dar macabră totodată, s-a transmis de pe vremea prigoanei staliniste. Se spune că sub piatra de cavou a familiei Meleghi se ascundeau unii săteni de frica deportărilor.

Aici se află și monumentul funerar dedicat lui Ioan Perju, boierul satului şi al soţiei lui, Ecaterina. De valoare istorică locală este Biserica Veche în anul 1798, cu hramul Sfântul Nicolae. Peste câțiva ani ea a fost reconstruită grație străduinței moșierului Gh. I. Izmană, a cărui piatră de mormânt se află chiar în spatele altarului. Un monument deosebit este „Memoria Părinţilor”, construit în anul 2011 cu contribuția copiilor familiilor Groza Alexandru şi Agafia, Groza Dumitru şi Olga, Groza Vladimir şi Vera. În centru se află Monumentul dedicat celor căzuți în vâltoarea războiului.

Construcția noii biserici, deosebit de frumoasă, cu care se mândrește satul, a durat șapte ani și a fost finalizată în 1913. În perioada sovietică, când se închideau lăcașurile de cult, a fost o tentativă a puterii de atunci să închidă și ușile bisericii din Rădulenii Vechi, chiar de sărbătoarea Sf. Apostoli Petru și Pavel, în 1962. Dar toți oameni, îndrumați de preotul Vasile Muduc, au ieșit care cu furcile, care cu sapele, în apărarea credinței. Președintele de colhoz și secretarul de partid au calmat lumea și de atunci nimeni nu mai venit cu așa propuneri.

Fiind considerat organizator al acestei revolte, părintele a fost supus unei amenzi mari din partea procuraturii și apoi era chemat des la Sovietul sătesc și cel raional, unde i se făceau diferite amenințări, instrucțiuni, restricții și i se impuneau impozite exagerate. Însă în pofida tuturor acestor neplăceri, clopotele bisericii din Răduleni nu au amuțit niciodată, ci încontinnu au chemat credincioșii la sfântul locaș.

Protoiereul Ioan Lisnic a scris în amintirile sale despre cuvintele rostite de părintele Vasile Muduc, cel care a înfruntat perioada de prigoană a Bisericii și s-a străduit să mențină aprinsă candela Ortodoxiei: „În activitatea mea m-am condus de cuvintele Mântuitorului: „Păstorul cel bun îșî pune sufletul pentru oile sale. Iar cel platit… vede lupul venind și lasă oile și fuge; iar lupul răpește și risipește oile (Ioan 10, 11-12)’ ”.

În prezent, preot paroh al bisericii cu hramul Sfântul Ierarh Nicolae din Rădulenii Vechi este tânărul părinte Mihai Brăileanu. Când a venit iarna trecută, era atât de frig în biserică, că tremurau bătrânelele. Preotul s-a adresat consilierilor și locuitorilor din sat pentru a instala un sistem de încălzire. „Oamenii de bună credință se implică, gazul este tras și sperăm până la iarna viitoare să încălzim lăcașul ca să ne bucurăm în pace de Sfânta Liturghie”.

La marginea localității, pe răstignirea de lângă fântână este scris: „Cu cele mai sincere amintiri de baștina mea. Petru Lucinschi, Președintele Republicii Moldova. 21.XI.1999”.

Casa Memorială „Petru Lucinschi”

La 27 ianuarie 1940, la Rădulenii Vechi, Județul Soroca, s-a născut Petru Lucinschi, care a devenit al 2-lea Președinte al R. Moldova.

Nu departe de primărie, se află ograda părintească în care a crescut viitorul demnitar. Vopsită în albastrul cerului, cu perdelele vânturate în ușa întredeschisă, iată, iată, vezi spiritul casei cum mișună neastâmpărat printre lucrurile vechi. Casa este îngrijită de doamna Zoia Sochircă, asistent social. Se simte mult suflet în activitatea sa, în fiecare obiect aranjat cu grijă, chiar dacă nu este remunerată pentru munca de voluntariat.

„Povestea muzeului a pornit din inițiativa fostei doamne primar, Margareta Lepădatu și a domnului Petru Lucinschi, care a făcut donație primăriei, astfel ca ușile casei părintești să fie întotdeauna deschise, relatează doamna muzeografă. Casa a devenit un punct turistic al satului. De când s-a deschis, muzeul a primit oaspeți din țară și de peste hotare. Totodată, periodic îi pășește pragul și Petru Lucinschi, întotdeauna cu noi exponate, cadouri pe care le-a primit de la alți conducători. Avem fotografii, s-a păstrat sovca, țolurile, patifonul, chiar și lampa de 12, la care făcea lecțiile.

Când revine, îi place să fie primit cu zeamă cu tăiței și mămăligă. Dintre amintiri, povestește cum venea în timpul repausului și rupea prune din ogradă, de asta am sădit niște copăcei de pruni.” Unul dintre exponatele interesante este și cușma lui Moș Chirușcă, tatăl lui Petru Lucinschi.

Chiar dacă nu are un statul oficial de muzeu, casa este bogată în exponate, care păstrează totodată spiritul locuinței tradiționale, cu mobilier vechi, cu cuptor și obiecte ce reamintesc de viața satului, de casele mici unde cresc visuri mărețe.

Autoare: Ludmila TALMAZAN

PUBLICITATE