Răsărit spre primăvară „Mugurel de sălcioară”

0
117
Cu primarul Victor Boico pe treptele Casei de Cultură

Intrare în baladă

      A fost fondat acum un an și ceva, înainte de pandemie. Au făcut-o după o șezătoare, cu respect față de obiceiurile și tradițiile străvechi. Este vorba de ansamblul folcloric „Mugurel de sălcioară” din satul Frumușica, raionul Florești.

     „Mugurel de sălcioară/ Strigă biata inimioară”, „Mugurel de sălcioară,/ Bate vânt de primăvară”, „Mugurel de sălcioară/ Strânge-mă la inimioară”… Variante și variante ale acestui cântec popular. Ultima am auzit-o la Frumușica, Florești în interpretarea ansamblului folcloric chiar cu numele cântecului -„MUGUREL DE SĂLCIOARĂ”. Este un colectiv tânăr. Are doar un an de activitate, dar a reușit să se impună, demonstrând că se poate interpreta cu măiestrie muzica populară. De la conducătoarea formației, Aliona Ciobanu am înțeles că o fac cu dedicație. Au făcut-o și în ziua când am vizitat satul împreună cu colega de redacție, Ludmila Talmazan. Membrii formației ne-au confirmat valoarea artistică prin câteva cântece interpretate cu sufletul: „ Foaie verde de mohor”, „Foaie verde ceapă roată”, „Mugurel de sălcioară”. M-am bucurat să aud că toți cei 12 membri ai ansamblului văd în folclor un nesecat izvor de tradiție și frumos, că le place muzica populară și vin cu drag la repetiții.  O să le dau numele: Sveatoslav Cernăuțan, Boris Buga, Trofim și Eugenia Bulgac, Elena Negruța, Maria Groza, Cristina Trușin, Vera Tudos, Tatiana Laie, Ludmila Onilov, Ioana Groza și conducătoarea ansamblului, ALIONA CIOBANU. Este un ansamblu care se deosebește de alte colective printr-un colorit special –în afară de acordeonistul Boris Buga, colectivul este acompaniat și de o bunică care bate toba și care se numește Vera Tudos.

Cântecul-leac pentru trup și suflet

N.N.: Doamnă Aliona Ciobanu, m-ați impresionat prin frumusețea cântecelor și ținuta artistică a ansamblului pe care îl conduceți. Ce studii aveți?

A.C.: Nu am studii. Am făcut niște cursuri la domnul Boris Buga la școala de muzică din Căinarii-Vechi. Tare am vrut să fac studii în domeniul muzicii, dar la îndemnul părinților am ajuns la medicină. N-am făcut nici medicină că nu mi-a plăcut. M-am căsătorit și am lucrat în mai multe locuri. Dar până la urmă visele se împlinesc. Eu atât de mult am iubit muzica și atât de mult o iubesc și, în sfârșit, am ajuns să mă scald în apa mea, sunt la locul potrivit. De micuță mi-a plăcut cântecul. Eu încă nu vorbeam bine, dar cântam. Când am crescut mai mărișoară mergeam pe la  toate nunțile, cumătriile și ceream să cânt la microfon. Părinții nu prea îmi dădeau voie, dar eu mă duceam și cântam măcar două-trei cântece învățate de la radio, de la casetofon. Am cântat la școală, am cântat în ansamblul „Cimbrișor” undeva vreo 20 de ani. Și iată acum am ajuns să fiu conducătoare artistică a acestei formații.

N.N.: Cui i-a venit ideea de a mai înființa un colectiv folcloric la Frumușica?

A.C.: Ideea a venit spontan. Am început cu „Clubul Femeilor”. Ne adunam, discutam, organizam diferite activități, cântam. Atunci am zis că bine ar fi să formăm un mic colectiv artistic. Și din mic a ieșit chiar un colectiv bunișor. Vreau să vă spun că atunci când am început să cântăm toate femeile erau bolnave. Care nu putea de picioare, care avea tensiunea arterială ridicată, care altceva. La început veneau la repetiție și de abia urcau scările la Casa de cultură. Le ajutam eu să urce. Dar după ce au prins drag de repetiții, de cântec, au uitat de dureri. Vin cu bucurie, nu se mai jeluie de boli, urcă scările ușor.

N.N.: Cântecul le-a devenit leac pentru trup și suflet. Cum v-ați constituit repertoriul?

A.C.: Vă spuneam că am cântat și în ansamblul „Cimbrișor”. Și la început a fost conducătoare artistică doamna Galina Cegodari. Ea a cules foarte multe cântece folclorice și unele le cântă „Cimbrișorul”, dar cele care nu au fost cântate le cântăm noi. Domnul Boris Buga, acompaniatorul, ne mai aduce cântece frumoase.

N.N.: Câte cântece ați reușit să adunați în repertoriu?

A.C.: Avem foarte multe. Știți, niciodată nu mi-o plăcut să ies cu același cântec în fața publicului. Eu întotdeauna mă strădui să vin cu ceva nou.

N.N.: Cartea de vizită a formației este cântecul „Mugurel de sălcioară”. Mai aveți și alte cântece, care se lipesc de suflet ca roua de firul ierbii ?

A.C.:  De la „Mugurel de sălcioară” a venit și numele  formației noastre. Avem și alte cântece frumoase, care merg la suflet: „Ionele”, „Ce te plângi bădiță”, „Foaie verde ceapă roată”, „Frunzuliță de harbuz”- sunt cântece culese de la noi din sat, folclor autentic. Ne bucurăm că și autoritățile locale au înțeles că trebuie să prețuim tezaurul folcloric, să-l apreciem și să-l promovăm. Cu noi în ansamblu cântă și vice-primarul Trofim Bulgac, și soția dumnealui, Eugenia. Domnul Trofim ne-a adus în repertoriu cântecul „Foaie verde de mohor”.

N.N.: N-am decât să doresc viață lungă colectivului și cât mai multe cântece folclorice interpretate cu drag.

A.C.: Vă mulțumim frumos și vă mai așteptăm pe la noi.

Bunica bate toba, sau ce spun artiștii

Ludmila Onilov: Aici m-am născut, aici am crescut. Am fost căsătorită, da bărbatul s-a dus și am rămas singură. Leac pentru singurătate mi-a devenit acest ansamblu. Când mi-a propus doamna Aliona să vin să cânt, am acceptat cu bucurie. Îmi place foarte mult cântecul popular, atmosfera din colectiv. Nu-mi trebuiește altă bogăție. Aici mă simt mângâiată pe suflet, împlinită.

Boris Buga, acompaniatorul: Eu cânt de mic. Sunt născut în satul Căinarii-Vechi. Am desoperit secretele acordeonului de la Artistul Poporului, Petre Neamțu, un mare talent, care se trage din părțile noastre- satul Lunca, raionul Florești. E un profesor cu talent înăscut, apreciat de toți cei care îl ascultă și care au avut norocul să învețe de la el. Sunt și absolvent al Colegiului de Arte din Soroca. Am lucrat mulți ani director al Casei de cultură. În prezent  predau acordeonul la Școala de Muzică din Căinarii-Vechi și prin cumul sunt lucrător muzical la grădinița din Frumușica. Prima noastră ieșire în fața publicului cu ansamblul „Mugurel de sălcioară” a fost la o șezătoare. Evoluările în fața publicului țin de o anumită tematică. Adică venim cu cântece dedicate sărbătorii pe care o marcăm, evenimentului respectiv. La sărbătorile de iarnă, de exemplu, ieșim cu hăituri, colinde. La Ziua Satului – cu cântece de voie bună. De 8 Martie – cu cântece de primăvară, cântece dedicate mamelor, femeii în general și așa mai departe.

Vera Tudos (bunica cu toba): Am 64 de ani. Îmi place foarte mult muzica. Și regretatului meu soț, Dumnezeu să-l ierte, i-a plăcut. A fost un muzicant vestit. Cânta la mai multe instrumente, dar cel mai mult i-a plăcut acordeonul. Era invitat să cânte la nunți, cumătrii. Am crescut împreună cu el trei băieți și două fete -toți au glas frumos. Și nepoții mei cântă. Anișoara Spinei de la Soroca, care a luat Marele Premiu la Festivalul „Trandafir de pe cetate” este nepoata mea. Surorile ei, Iuliana și Anastasia tot cântă. Eu demult particip în activitatea artistică de la Casa de cultură. Mă implic în tot ce ține de tradiție, de obiceiurile strămoșești. În ansamblul „Mugurel de sălcioară” am venit cu bucurie. Îmi place că toate femeile sânt de condiție. Lasă tot lucrul acasă și vin la repetiții. Eu vin aici să mă mai iau. Acasă am un băiat invalid de care îngrijesc. A rămas sărmanul invalid în urma unui accident de mașină. Îmi plânge sufletul când mă uit la el. Dar când vin aici uit de durere. Cântecul, toba sunt bune leacuri pentru sufletul meu. M-ați întrebat de unde am învățat să bat toba. Am avut un frate, Mihail, care a bătut toba pe la nunți. De la el m-am molipsit. Cum venea acasă și lăsa toba, o luam eu „la bătaie”. Îmi place. Dumnezeu să-i dea sănătate conducătoarei noastre, Aliona Ciobanu, că ne-a unuit și, împreună învățăm cântece frumoase, ieșim în scenă, ne bucurăm de frumusețea cântecului popular.

Sveatoslav Cernăuțan, directorul Casei de Cultură: Mă bucur că la Frumușica  avem două colective folclorice „Cimbrișor” cu titlu model și „Mugurel de sălcioară”, care are doar un an de activitate. Cânt și eu în acest ansamblu. Este un colectiv foarte bun cu niște femei, îndrăgostite de folclor. Eu cred că folclorul le-a ales pe ele, dragostea pentru cântecul folcloric.Vreau să vă spun că doamna Aliona cu toate că nu are studii speciale, are dragoste de cântec și talent organizatoric. În scurt timp a reușit împreună cu domnul Boris să închege acest colectiv și să iasă în fața  sătenilor cu lucrări bine pregătite. Avem repertoriu, ținută artistică. Dar cât face bunica cu toba! Văd acest colectiv în ascensiune. Spun cu toată încrederea că e un colectiv care are viitor.

Autor –Nina Neculce

PUBLICITATE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Vă rugăm să introduceți numele dvs.