Corbu – satul care împarte pâine și carte

0
705

Într-o zi cu soare blând de noiembrie poposim în satul Corbu, situat la 3 km distanță de orașul Dondușeni.

Ne întâmpină în cale monumentul-simbol de la intrarea în sat, pe care se citim anul 1673 – data primei mențiuni documentare.

Numele Corbu nu a fost dat întâmplător. Inteligența și curajul de care corbii au dat dovadă de-a lungul vremii a creat în jurul lor multe legende, una dintre ele am aflat-o, mai târziu, de la băștinașul Grigore Mititiuc.

Conform legendei, pe Valea Corbilor, un hârtop din suprafața geografică al satului, trecea șleahul principal comercial dintre Iași și Moghilău, unde trăsurile cu drumeți și mărfuri făceau popas la izvoarele de lângă o dumbravă de stejari ce doseau cârduri de corbi. Unii călători ar fi rămas să-și facă sălașe la corbi, de unde a și provenit numirea satului.

         Pe șoseaua ce parcurge de-a lungul localității trec nenumărate mașini, inclusiv tiruri mari, ce amintesc că acest drum este un traseu internațional.

Satul Corbu este amplasat în direcția est-vest în valea pârâului Corbi, care se revarsă lângă satul Plop, în râul Cubolta. Spre nord-est, Corbu se mărginește cu Climăuți, spre est cu Plop, spre sud-est cu centrul raional Dondușeni, spre sud-vest cu satul Rediul Mare, spre vest cu Pivniceni, iar spre nord cu Cernoleuca.

Localitate cu renume

         În centrul așezării cucerește prin frumusețe și tihnă Biserica cu hramul „Sfânta Parascheva”.

Un covor de frunze aurii, căzute din arborii bătrâni ce străjuiesc ograda lăcașului, se așterne până în prag, creând o combinație fermecătoare cu coloritul verde al bisericii din lemn – monument arhitectural construit în 1902.

În registrul monumentelor R. Moldova, sunt înscrise și Monumentul în memoria  ostaşilor  consăteni, căzuți în războaiele din 1941-1945; 1973, Monumentul în amintirea victimelor represiilor (1940-1950; 1991) și trei tumuli.

         Corbu a fost și este o localitate cunoscută în nordul Republicii Moldova și în toată țara. Un renume aparte i-a fost creat prin Școala Profesională unde au învățat mii de tineri în ultimii 115 ani, precum și datorită personalităților notorii care și-au luat zborul de aici.

Satul și-a făcut un nume și prin sport. Nu în zădar chiar în ziua vizitei noastre, pe terenul sportiv de lângă școală se desfășura un meci de fotbal între echipele Florești și Dondușeni, în cadrul turneului raional.

         „În satul Corbu se află cel mai bun stadion sportiv din tot raionul”, spune domnul antrenor superior al Școlii Sportive Dondușeni, băștinașul Anatolie Cordulean. „Haideți să vă mai arăt ceva!”, ne îndeamnă dumnealui, conducându-ne în clădirea fostei casangerii, transformată cu suportul primăriei într-o sală sportivă de toată frumusețea, cu echipament pentru antrenamentul pe timp de iarnă. „Noi nu am lăsat să se distrugă acest loc. Aici vin la competiții echipele sportive din localitățile Târnova, Țaul, Cernoleuca, Moșana, Dondușeni.”

         Nu departe de teren, răsare ca într-o poieniță un loc de joacă proaspăt instalat, iar un drum de țară lăturalnic duce în parcul cu specii rare de arbori, sădit de niște nobili cu un secol în urmă.

Atrag atenția gospodăriile îngrijite. Pe domnul Serghei Ceban, tehnician dentist de profesie, l-am întâlnit împreună cu nepoțica Anișoara, la poarta casei sale construită în anii ’80, cu viță de vie ce acoperă ograda primitoare.  „Oamenii din satul Corbu sunt gospodari și țin la satul lor.”, spune dumnealui, iar noi, căzând de acord, putem adăuga și plăcuta impresie de a fi cunoscut aici oameni buni, cumpătați și ospitalieri.

Corbul de la bibliotecă

         Cu drag am intrat în una dintre cele trei biblioteci ale satului Corbu. Din prag se observă, cocoțat pe raftul de cărți, un corb împăiat. Iată și simbolul satului!

Despre doamna Natalia Coțofana, bibliotecară principală, am auzit și anterior, prin campanii de promovare a lecturii, întâlniri de suflet și alte activități culturale pe care le organizează. Doamna Natalia a povestit cu plăcere despre colaborarea cu instituțiile din sat, cu elevii și profesorii de la Gimnaziul „Oleg Pupeza”, cu Școala Profesională, Grădinița „Andrieș” și Primăria.

Cu mult respect a vorbit despre doamna Natalia Pupeza-Dobrovolischaia, profesoară a multor generații de elevi – „Doamna Natalia este „sponsorul spiritual” al bibliotecii publice din s. Corbu. Dumneaei a fondat SMB „Povestiri, povești cu parfum de amintiri”, a scris numeroase articole despre profesori și elevi,  despre mame și fiice, despre flori și păsări, despre casa părintească și multe alte lucruri frumoase.”

Am făcut cunoștință și cu cea mai activă cititoare a bibliotecii publice, eleva Denisa Zavulan, care fiind inspirată de lecturile interesante, își încearcă penița în scrierea propriilor versuri.

La primărie

Victorin Slipenchi a devenit primar al comunei Corbu, în 2019, la 35 de ani. După finisarea studiilor a revenit în comună și a activat anterior în calitate de director al Școlii Profesionale.

Cunoaște bine problemele localității și chiar dacă funcția de primar nu este ușoară, depune toate eforturile să contribuie la dezvoltarea satului. Fiind un primar tânăr, își dorește mult să contribuie la păstrarea spiritului vivace al satului, prin crearea condițiilor prielnice în comunitate pentru toate vârstele.

Victorin Slipenchi, primar

        

„Sunt probleme multe care trebuie rezolvate, relatează domnul primar. În dependență de sursele financiare, le vom soluționa pe rând. Ne bucurăm că în curând vom da în exploatare apeductul. Planificăm să facem trotuar nou dintr-un capăt al satului în celălalt. Vom mări suprafața cimitirului, pentru că nu mai sunt locuri. Un alt proiect important la care lucrăm este renovarea stadionului.

Mă bucur de o colaborare deschisă cu consătenii. Oamenii sunt harnici, grijulii și le mulțumesc pentru eforturile depuse în a-și construi viitorul acasă.”

Din istoria localității

Din cărțile de istorie aflăm că denumirea inițială a satului Corbu a fost Siliștea Andreișeni. Printr-un hrisov semnat la 12 aprilie 1620 de Gaspar Voală așezarea a fost dăruită lui Costea Busuioc. În 1673 localitatea a fost moștenită de moșierița Ruxanda, nepoata lui Costea Busuioc. În 1749 este construită prima biserică de lemn.

Prin 1825–1853 localitatea a trecut în proprietatea boierului Brăescu. În acest timp vin și se stabilesc cu traiul 16 familii din ținutul Hotin și 59 de familii din Secureni. Din Corbu, 20 de familii pleacă în Valea Țarigradului. În 1879 în satul Corbu din Voloștea Climăuți, se întemeiază Școala parohială, care avea 8 elevi și un învățător – Simion Davidcenco. În 1904 Corbu, sat în județul Soroca, așezat într-un hârtop al Văii Corbului, face parte din Volostea Climăuți, are 222 de case, 1.119 suflete de răzeși.

Nepotul boierului Brăescu, Constantin Brăescu s-a născut la 21 ianuarie 1873 în satul Corbu, a devenit Ministru al Războiului și Marinei, primul general al Republicii Democratice Moldovenești, manifestând-uși calitatea de patriot al neamului după declanșarea în Basarabia a evenimentelor social-politice din 1917-1918.

 

Din cei 250 bărbați ai satului trimiși pe front, în cel de-al Doilea Război Mondial, 46 au căzut în lupte. În cadrul deportărilor din vara anului 1949, din satul Corbu au fost exilați în Siberia 97 de oameni. În anii 1949–1950 în sat se organizează colhozul.

La început erau două: „Biruința” și „Miciurin”. La sfârșitul anilor ’50, colhozurile s-au unit și, împreună cu colhozul din satul Pivniceni, au format o gospodărie mixtă de creșterea și producerea nutrețurilor, condusă, cea mai lungă perioadă, de președintele Stanislav Maznic. Principale ramuri ale gospodăriei erau creșterea și producerea cărnii de vită, creșterea sfeclei de zahăr, tutun, floarea soarelui, pomicultura și legumicultura, cu indici economici înalți, deseori erau evidențiați și în republică.

La 1 ianuarie 1989 în satul Corbu locuiau 2.424 de locuitori, iar la 1 ianuarie 2002, în sat locuiau 1.897 de oameni. În prezent, satul Corbu are 1.200 de locuitori, majoritatea băștinași.

Desigur că în două pagini de ziar, nu pot încăpea toate momentele minunate și oamenii bravi ai satului, dar lăsând fila nefinisată, îndemnăm consătenii să trimită pe adresa Ziarului Nostru cele mai interesante povestiri de la ei de acasă.

Autoare text și fotografii: Ludmila TALMAZAN

PUBLICITATE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Vă rugăm să introduceți numele dvs.