Vreau să îmi văd poeziile într-un ziar adevărat!

0
689

„Sunt din 1962. Acum stau acasă. Îngrijesc de mama mea, dar şi de socrul meu care, la vremea lor m-au ajutat şi susţinut mult. Bătrânul e invalid de prima grupă. Sunt ţintuită de gospodărie, nu pot să mă duc nicăieri. Toată viaţa am lucrat la fabrica de articole tricotate din Soroca. Am absolvit tehnicumul tehnologic din Chişinău. Să ştiţi că încă fiind elevă m-au pasionat şi poezia, şi cuvântul frumos. Mult timp nu am avut posibilitate să stau asupra colii de hârtie cu pixul în până şi să adun cuvintele, potrivindu-le rima, dar anul acesta, mai exact trecut,când a apărut pandemia şi am ieşit la pensie, am început să scriu. Postez poeziile mele pe profilul meu de Facebook, dar aş dori să le văd publicate într-un ziar adevărat.
Mulţumesc. Elena Ceban, locuitoare a satului Cosăuţi, raionul Soroca.


Nota Redacţiei:
Dragă Elena! M-au impresionat poeziile DVS şi curajul. Sunteţi de toată lauda! Nu fiecare şi-ar posta viziunea, dar şi încercările literare. Am selectat pentru publicare câteva poezii, îndeosebi mi-a plăcut cea despre pandemie. Nu vă lăsaţi de scris. Mergeţi înainte!

Pandemia
Mi-a obosit şi trupul, şi gândirea.
Încep să simt mirosul de pământ
În amintirea mea e numai Pandemia
Care distruge tot ce-i sfânt.

Mi-a obosit şi trupul, şi gândirea,
Şi lacrima amară s-a uscat.
Şi zâmbetul nu mai apare.
Tot ce a fost, a dispărut ciudat.

…Mi-a oboist şi trupul, şi gândirea.
În amintire-i numai Pandemia.
Elena Spinei

PUBLICITATE