Iubire mai frumoasă ca în filme

0
60

Au trăit și trăiesc o poveste de dragoste minunată. S-au întâlnit în Canada. Ea lucra operatoare într-un birou al unei companii de aviaţie din Montreal. El venea de la Roma şi se antrena în pilotarea elicopterelor. Dana, care are acum 46 de ani, provine dintr-o familie de ţărani de la sudul republicii.

Mai bine de 12 ani a muncit în Canada. E frumoasă şi are o educaţie ireproşabilă. Perfectă ca înfăţişare şi ca inteligenţă, i-a plăcut lui Tommaso de la prima vedere. Dar şi italianul nu era de lepădat. La 25 de ani, când s-au cunoscut, era plin de învăţăminte, informaţii şi frumuseţi.

Se simţeau foarte bine împreună

Chiar de la început Tommaso s-a arătat ataşat de ea. Se vedeau foarte des. O vizita duminică de duminică în modesta ei locuinţă pe care o închiria. De la o întâlnire la alta discuţiile lor deveneau tot mai vii, tot mai interesante. Lui Tommaso, care se trage dintr-o familie bogată cu atmosferă încărcată de grandoare, îi plăcea simplitatea traiului Danei. Se simţeau foarte bine împreună. Orice gând rostit şi de unul şi de celălalt îi însufleţea. După câteva luni şi-au dat seama, că sunt îndrăgostiţi. Dana, care era ceva mai în vârstă decât el, era foarte directă şi lucrul acesta îl încânta în mod deosebit pe Tommaso. Într-una din seri a invitat-o la hotelul în care locuia. Preocupat mai mult de învăţătură, tânărul nu avea experienţă în materie de sex. Domnişoara a făcut primul pas. Îndrăzneala ei a venit ca o binecuvântare pentru sfiosul Tommaso în prima lor noapte de dragoste. De aici încolo, timp de peste trei luni rolurile s-au schimbat. Danei i-a plăcut hotelul. Ea era cea care îl vizita. Sosea seara, cinau împreună şi rămânea să împartă noaptea cu el. O puternică atracţie fizică îi unea, chemându-i noapte de noapte să ofere şi să primească dragoste. „Au fost o sută şi ceva de nopţi de neuitat. Făceam dragoste până dimineaţă şi era atâta tandreţe între noi! Flacăra iubirii o întreţineam printr-o continuă comunicare”, îmi mărturisea Dana cu câțiva ani în urmă.

Un dor se duce, altul vine

Dar nebănuite sunt căile vieţii. Tocmai atunci când ţi-i lumea mai dragă, când şoaptele dulci curg şuvoi,vine şi clipa despărţirii. La terminarea stagiului în aviaţie,Tommaso s-a întors în Italia. Şi-au luat rămas bun cu ochii în lacrimi. În gând îi spunea iubitei să-l aştepte, că va reveni, dar să rostească vorbele n-a fost în stare. Era prea emoţionat şi a lăsat lucrurile în voia Domnului. Atunci nu înţelegea ce se întâmplă. Destinul, însă îi despărţea pentru o vreme. A plecat cu sufletul sfâşiat în bucăţi. A continuat să-i trimită Danei SMS-uri. Însă nu avea darul scrisului şi nu-i putea transmite în scris sentimentele pe care le încerca, aşa cum o făcea în vorbirea orală. Mesajele erau seci, lipsite de pasiune. A suspinat şi a oftat Dana câteva săptămâni până când Dumnezeu i l-a scos în cale pe moldoveanul Costel.

O lună mai târziu s-au căsătorit. Căsătoria Danei l-a durut tare pe Tommaso. A încercat s-o uite, fiind hotărât să n-o mai vadă niciodată. Dar firele nevăzute, care îi uneau erau foarte puternice. Într-un timp era gata să-i ceară Danei să divorţeze şi să se căsătorească cu el. A renunţat la gând, necătând la faptul, că o iubea şi o dorea numai pe ea. În cele din urmă şi-a zis: „Am fost un călător pe şoseaua lumii sufleteşti a acestei femei. Călătoria s-a încheiat, trebuie s-o uit şi să n-o mai văd niciodată.” Şi s-a conformat dorinţei foarte greu de admis, dar nu imposibilă – să întâlnească o femeie care să semene cu Dana. Aşa şi i-a scris în mesajul de adio: „Fii fericită! O să mă rog lui Dumnezeu să-mi scoată în cale o altă femeie care să semene cu tine.” Dar în învălmăşeala timpului ce s-a scurs, femeia cu care să se înţeleagă atât de bine încă nu apăruse. Un an mai târziu după căsătoria Danei, Tommaso a sosit într-o deplasare de serviciu în Canada. Ştiţi cum e: inima are rațiunile ei. Nu putea să nu-i ceară Danei permisiunea de a o vizita. A petrecut câteva seri în compania femeii iubite, care născuse un băieţel. Era şi mai frumoasă, maternitatea îi îndulcise rotungimile corpului. Au vorbit la fel de însufleţiţi ca altă dată. Cu o bucurie de nedescris Tommaso a primit invitaţia de a asista la botezul copilului, căruia i-au dat numele Toma. Dar clipele revederii au trecut repede şi din nou drumurile lor s-au despărţit. Tommaso a plecat departe în ţara lui, iar Dana a rămas să-i ducă dorul în Canada. În anii care au urmat el îi trimitea copilului de sărbători cadouri însoţite de o carte poştală cu unul şi acelaş text: „Pentru drăgălaşul Toma. Cu dragoste de la nenea Tommaso.”
Acum să revenim la Costel, care nu cunoştea genul relaţiei dintre soţie şi acest „vechi prieten”, dar de fapt nici nu-l interesa ce se face în sufletul ei. Renumit printre prietenii din Moldova prin firea sa petrecăreaţă, la fel era şi în Canada. De câteva ori pe săptămână frecventa cluburile de noapte, unde lăsa aproape tot salariul. Avea pasiunea acestor localuri gălăgioase. La un club de noapte a întâlnit-o pe Lăcrămioara, venită din Timişoara. La început şi-a făcut-o amantă, iar peste un an a plecat cu ea în România, părăsind-o pe Dana pentru totdeauna.

Destinul i-a despărţit, destinul i-a reunit

Separaţi în oraşe situate la mii de kilometri, fără să ţină legătura prin telefon sau internet, peste cinci ani Tommaso a revenit în Montreal. Îl chemase ea. Avea nevoie de sprijinul lui. Copilul se îmbolnăvise şi necesita un tratament costisitor. „De ce îmi cere ajutorul? Soţul ei nu-i în stare să-şi salveze fiul?”- se întreba mergând spre aceiaşi modestă locuinţă. Femeia vieţii lui l-a întâlnit în prag cu ochii roşii de plâns. A strâns-o în braţe cu dor, încercând s-o liniştească. Nu încetase s-o iubească în toţi aceşti ani de despărţire. Dana a căzut în genunchi, implorându-l s-o ajute să-şi salveze fiul. Au dus copilul de aproape şapte ani la medicul personal al şefului Companiei de aviaţie. I-au administrat medicamentele costisitoare. Au vegheat împreună la căpătâi până când copilul s-a făcut bine.

Tommaso încerca un sentiment enorm de mulţumire pentru mamă şi copil. Era fericit că a putut s-o ajute. „Dar unde e tatăl copilului? De ce nu se află acum aici?”, a întrebat. Fericita mamă şi-a pus fruntea pe umărul lui şi i-a explicat rapid toată povestea cu Costel. Apoi şi-a ridicat ochii spre ochii lui, i-a cuprins obrajii cu palmele şi i-a spus: „Toma este… fiul tău.” Lovit ca de trăsnet, Tommaso se lăsă încet în fotoliu, rostind abia auzit: „Doamne, cum am putut trăi atâția ani despărţiţi!” Apoi își împreună mâinile ca la rugăciune și continuă cu vocea tremurândă: „ Adevărată minune! Și o minune ca aceasta mi se întâmplă mie! Oare mai poate cineva să fie atât de însuflețit de un dar atât de neașteptat?!” Și întorcându-se către Dana zise în șoaptă, temându-se parcă să nu sperie norocul: „Tu ești vinovată de despărțirea noastră lungă și adâncă ca o mare! De ce ai tăcut atâta timp?!” Dana tăcea. Tommaso s-a ridicat, a cuprins-o cu brațul pe după umeri și i-a trimis un mesaj cald cu privirea…
Și ca să nu se mai despartă niciodată de ființele lui dragi, timp de o săptămână a aranjat totul ca la carte: achitarea serviciilor, scoaterea de la evidență, împachetarea lucrurilor de strictă necesitate. Au plecat din Canada într-o zi cu cer noros. Italia i-a întâlnit cu cer senin, soare strălucitor și casa frumoasă a lui Tommaso care îi așteptase de multă vreme. Mut de fericire, bărbatul îi strângea la piept, când pe Dana, când pe Toma. Îi iubea nespus de mult. Și ei îl iubeau. Ziua a trecut într-o stare de bucurie imensă. Iar noaptea Dana l-a primit pe omul ei drag în brațele ei pătimașe, așa cum o făcuse în prima lor noapte de la hotelul din Montreal.
De atunci au trecut 8 ani. Cei doi iubiți își trăiesc clipa frumos în continuare. Dumnezeu i-a binecuvântat și cu o Felicică-floricică, care a venit pe lume după un an de dragoste nebună.

Nina Neculce

PUBLICITATE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Vă rugăm să introduceți numele dvs.