Nicolae Bucur – Omul Credinței

0
121
Fotografie simbol. Ţigan fierar (Autor PM. Kondraţki)

A mai fost figură vestită la Soroca – un personaj al anilor 1930-1945: Nicolae Bucur ţigan de etnie. Oricând nu l-ai fi întâlnit, era îmbrăcat într-un antereu de şiac ţărănesc negru la culoare şi legat cu sfoară groasă împletită din lână de oaie. Era în permanență cu capul gol, ne cătând că era chel, cu picioarele goale (fără ciorapi), încălţate într-un fel de sandale. Sandale de tip român încălţămintea soldaţilor români. Pe piept avea două Cruci ale Sfântului Gheorghe şi două medalii tot din argint, cu panglica „Sfântului Gheorghe”.

Acest Nicolae Bucur, povestea tinerilor curioşi, că decoraţiile le-a primit pentru faptele lui de arme de pe fronturile primului război mondial, luptând în armata ţaristă. Avea ţiganul Bucur şi brevetele necesare. Era foarte credincios şi zicea, că este convins, că numai Dumnezeu l-a apărat în toate acţiunile, în care a fost implicat pe front. Bucur avea şi traistă, în care îşi ţinea hrana şi banii. Bucur în permanenţă strângea bani pentru construcţii şi reparaţii de Biserici. Lucrurile acestea erau adevărate. Banii adunaţi, el îi depunea la Episcopia din Bălţi sau erau donați pentru construcția Catedralei din centrul orașului Soroca, distrusă mai târziu (1962) de puterea sovietică.

Istoria lui Bucur a continuat în perioada celui de al II război mondial şi a fost povestită de Mihai Carauş, sorocean înrolat în Armata Roşie. Mihai a fost mobilizat şi trimis într-un oraș din Siberia pentru instruire militară. Într-una din zile, după depunerea jurământului, soldaţilor li s-a acordat „timp liber”. Ca orice soldat străin de locurile unde se afla unitatea militară şi neştiind pe nimeni, Mihai Carauş a plecat prin oraş să facă cunoştinţă cu el. A ajuns într-o piaţă. Era frig. În piaţă era multă lume şi curios cum era s-a apropiat să vadă de într-un loc se adunase multă lume și ce să vezi? Pe nişte lăzi era căţărat Bucur la fel îmbrăcat precum la Soroca. Suman, desculț în sandale, în mână strângea un ciomag lung cu o cruce la vârf. Predica cât îl ţinea gura, strigând (

redăm după spusele lui Eugen Radţibor, auzite 1963 la Piatra Neamţ de la M. Carauş): „Fraţi români, fraţi români antihristul a coborât pe pământ. Am fost aduşi de el prin oamenii bolşevici de la locurile noastre, ca să murim aici în Siberia, să luptăm pentru puterea sovietică, pentru instaurarea diavolului pe pământ. Fraţilor, nu vă lăsaţi şi nu luptaţi contra Crucii, ci luptaţi contra Diavolului, contra antihristului”.

Nu toţi au înţeles ce spunea Ţiganul Bucur, doar soldații basarabeni au înţeles şi după revenire în cazarmă mult timp au dus discuţii la această temă.

Bucur a fost arestat în iarna anilor 1940-1941. Când a fost aşezat în sanie, soldaţii au turnat apă peste dânsul, până la destinaţie, veretca, care îi servea de haină, îngheţase. Ajuns la miliţie el s-a ridicat şi… a rămas fără acoperământ, haina îi crăpase. Arestat de NKVD-işti a fost dus în depărtata Siberie.

Iată, că Bucur, ţigan fiind, deportat tocmai la Răsăritul Depărtat, a încurajat pe tinerii aduşi din Basarabia şi Bucovina în soarta lor destul de grea. Ducea ţiganul Bucur pe meleagurile Vladivostokului o propagandă contra „bezbojnicilor”. Ce-a fost mai departe cu ţiganul sorocean Bucur nu cunoaștem. La sigur, osemintele lui zac pe undeva departe de Basarabia, în Siberia de gheață, iar sufletul lui plin de dragoste Dumnezeiască odihnește undeva în Grădina Raiului.

Nicolae Bulat

Muzeul de Istorie și Etnografie Soroca Istorie din holocaust.

PUBLICITATE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Vă rugăm să introduceți numele dvs.