Blestem de iubire

0
65

Florin se trăgea dintr-o familie de oameni înstăriţi. Era singurul copil la părinţi, un băiat ieşit din comun, erudit. Până la absolvirea liceului citise toate cărţile din biblioteca orăşenească şi din biblioteca familiei. Când i-a venit vremea de însurătoare, maică-sa, care îl iubea foarte mult, îl „ajuta” în alegerea viitoarei soţii. A ales şi a tot ales, până a cules.
Ataşat de fiica unui ofiţer, flăcăul era pe cale să se căsătorească şi s-ar fi căsătorit, dacă mama nu ar fi aflat mai multe amănunte picante despre conviețuirea acesteia cu un tânăr soldat, interzicându-i astfel să facă pasul. O altă fată cu care Florin începuse să ţese o poveste de dragoste a fost Larisa, fiica unui fost preşedinte de colhoz. Larisa era pentru Florin întruchiparea idealului feminin – înaltă, graţioasă, cu părul blond lăsat pe spate. Dar nici aceasta nu i-a plăcut mamei. Era prea independentă şi prea cochetă.
Trebuie să vă spun, că Florin se comporta foarte frumos cu femeile. Şi ar fi putut avea orice femeie pe care şi-ar fi dorit-o. Mulţi ani a fost cel mai râvnit de femei bărbat din oraş. Unele îi adorau intelectul, altele poziţia socială, iar multe îi jinduiau chipul frumos în pat măcar pentru o noapte. Dar el nu s-a folosit de această trecere la femei şi nu s-a culcat cu oricine.

N-a fost cum a dorit mama

Părinţii îl vedeau alături de Natalia, fiica prietenilor de familie pe care o cunoşteau de mică. Dar până la ea flăcăul mai avuse legături foarte strânse încă cu două femei. Una din ele a fost Zina, sora mai mare a Nataliei, iar cealaltă a fost Ana, fiica unui coleg de serviciu al tatălui. Nici acestea n-au fost pe placul mamei. Doar atunci când a început a se întâlni cu Natalia, mama i-a încuviinţat relaţia. Băiatul se îndrăgostise lulea de fată. Au ieşit împreună în oraş mai bine de un an, petrecuţi cu admiraţie de ochii trecătorilor. Mergeau la Teatru, la Operă, la meciurile de fotbal, la petreceri. Au trăit clipe frumoase. Florin a ajuns să creadă, că viaţa lui e de neconceput fără ea. În timpul unei vacanţe la mare a cerut-o în căsătorie. Era convins, că zgomotul mării, frământarea valurilor îi vor amplifica sentimentele. Dar fata a râs de propunerea lui. I-a spus, că nici pe departe nu are gând de măritiş, că vrea să urmeze facultatea, să-şi facă o carieră. Natalia avea 19 ani, Florin-29. S-au despărţit, promiţându-şi să se uite reciproc. S-au întristat părinţii lui Florin, trişti erau şi părinţii Nataliei, care-şi tot îndemnau fiica să restabilească relaţia. Natalia, însă, mereu avea acelaşi răspuns: „Pentru mine el nu a fost decât ca un frate.” În replică mama îi spunea: „Va trece timpul şi vei vedea că o să ajungi să-l iubeşti. Florin e un băiat cum mai rar întâlneşti.”

A ales până a cules

Greu i-a fost lui Florin să găsească fata, care să le placă şi părinţilor şi cu care să se înţeleagă atât de bine cum s-a înţeles cu Natalia. Fireşte una ca Natalia nu a mai găsit.
La 31 de ani a întâlnit-o pe Veronica, care l-a hipnotizat dintr-o privire. Era nebun după ea. Părinţilor le-a plăcut. Cu toate acestea, prietenii care îl cunoşteau pe Florin nu şi-o puteau imagina în rol de soţie. O vedeau neserioasă. Cu un fel de teamă în suflet, alimentată de eşecurile şi divorţurile câtorva prieteni, Florin s-a căsătorit. Veronica avea 26 de ani şi era o fată plină de vise. Părinţii i-au binecuvântat şi le-au dorit să fie împreună până la apusul vieţii. Ei au făcut jurământ în faţa altarului, angajându-se să nu ajungă la divorţ niciodată, indiferent de norii care se vor abate asupra casei lor. După nuntă, dorind să-şi trăiască povestea de dragoste cât mai departe de ochii curioşilor, s-au mutat cu traiul în România. Dragostea dintre ei părea că prinde contur, dar în adâncul sufletului Florin tânjea după energia şi căldura pe care o emana Natalia.

După 10 ani

Natalia a făcut dreptul la Bucureşti. A rămas să lucreze în capitala României. Înainte de a se căsători cu Mitruţ, un tânăr foarte de treabă din Timişoara a căror bunei se trag din Basarabia, domnişoara a reflectat îndelung. În cele din urmă, copleşită de bucurie, s-a logodit. Natalia cu o inimă în care nu a zvâcnit niciodată ura, l-a fermecat pe Mitruţ din primele zile de viaţă în comun. Acesta îi oferă încredere şi siguranţă. Şi ea ţine mult la el, au o fetiţă de 4 ani. Se plac, se respectă, dar le lipseşte liantul iubirii…
Ironia sorţii a făcut ca într-o vară la mare, Natalia să se întâlnească cu Florin, care e stabilit cu traiul la Galaţi. Surprins, că o revede după atâta amar de vreme, bărbatul nu s-a putut reţine, a sărutat-o cu tot focul care vine din interior. Un fior cald i-a trecut Nataliei prin toate mădularele. Nu ştia ce să-i spună, doar şi-a lăsat capul pe umerul lui. Pe neobservate, Florin i-a strecurat în geantă cartea lui de vizită. Ar fi vrut să se mai plimbe, dar îi era teamă să nu o surprindă soţul, care era plecat la un meci de fotbal. S-au despărţit. De multe ori era gata să-i telefoneze, sau să-i scrie un mesaj şi imediat renunța, nu cumva să strice liniștea și pacea casei.
Însă ce ţi-i scris în frunte ţi-i pus. La începutul primăverii anului 2012, aflându-se la un simpozion, Natalia a tresărit când a văzut numele lui în lista participanţilor. L-a căutat cu ochii prin sală în prima zi, nu l-a găsit. „O simplă coincidenţă de nume”, şi-a zis. În suflet, însă, se pornise răscoala. Seara, la recepţia de la hotel avea să afle, că bărbatul cu acest nume e cazat pe acelaşi etaj. Îi despărţeau doar câţiva paşi. A bătut la uşă hotărâtă. I-a deschis. El era. Surprins de apariţia ei, la fel ca pe malul mării, a cuprins-o şi a sărutat-o cu foc. „Nu ştiu ce m-a făcut să te caut”, şopti ea. El o pofti să se aşeze alături de el pe pat, o privi drept în ochi: „Parcă ne-am promis atunci să ne uităm, dar vezi că nu se poate.” Ea tăcea. Florin o strânse în braţe la fel cum o făcea cu ani în urmă. Acum, însă în sufletul ei era altceva – un nu ştiu ce mai sublim, mai profund, mai fermecător. Şi-a amintit de cuvintele mamei: „Va trece timpul şi vei vedea că o să ajungi să-l iubeşti.” „Blestemul” o ajunsese. Noaptea a fost de poveste. Uitase de toate pe lume. Lângă el a înţeles ce înseamnă să fii liberă când iubeşti, când faci dragoste… Dimineaţa şi-a amintit de soţ, de fiică. Avea remuşcări, dar în acelaşi timp îşi simţea sufletul împăcat. „Putem să nu ne mai întâlnim niciodată.”- i-a spus când era gata să închidă uşa în urma ei. „Cum?! Doar mai avem încă două nopţi înainte!” „Nu trebuie să riscăm. Nici soţul meu, nici soţia ta nu trebuie să afle de povestea asta.” Copleşiţi de gânduri, în nopţile următoare, fiecare s-a cufundat în aşternutul din camera lui…

Încă peste 7 ani

Cei doi aveau să mai trăiască o aventură sentimentală la o întrunire internațională de câteva zile, privind respectarea drepturilor omului. Iar la puțină vreme după aceea aveau să rămână muți de emoție, descoperind că fiica ei de 19 ani și fiul lui de 27 de ani sunt îndrăgostiți și au o relație de aproape un an. La sfârșitul anului 2019 Mihai a cerut-o pe Alexandrina în căsătorie. Când părinții s-au întâlnit pentru a pune la cale pregătirile de nuntă, eveniment care trebuia să aibă loc în martie, anul trecut, dar din cauza pandemiei a fost contramandat, Florin i-a spus Nataliei: „Are o strălucire în ochi ca și tine.” La care Natalia i-a răspuns: „E strălucirea femeii care se simte iubită. Dea Domnul să-i lovească „blestemul Iubirii” până la apusul vieții!”

Nina Neculce

PUBLICITATE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Vă rugăm să introduceți numele dvs.