Emoții de nedescris la întâlnirea de după 55 de ani de la începutul studiilor foștilor studenți ai Școlii Pedagogice ”Boris Glavan”, Secția Școlară, 1964-1968, grupa ”B” din Soroca. Din 32, câți erau în grupă, au venit 23 de persoane, care acum locuiesc în diverse raioane ale R. Moldova, unde au activat în calitate de profesori, din Rezina, Sângerei, Râșcani, Florești, Dondușeni, Ocnița, Telenești, Drochia etc. Au fost pomeniți și cei patru colegi care au plecat la Domnul.
Lângă clădirea fostei școli, situată la începutul străzii Mihai Eminescu din Soroca, amintirile frumoase se întreceau în discursuri: ”Suntem o grupă fenomenală! Eram cei mai uniți! Făceam sport în fiecare dimineață, profesorii aici sus (pe scări), iar noi ne aliniam de-a lungul străzii. Am avut un diriginte – Om cu literă mare, Buga Ion Timofei, profesor de matematică, care ne-a monitorizat patru ani”, își amintesc cu drag colegii. Ne-au fost profesori și Cristal Mihail, Eșanu Ion, Bulat Deomid, Mila Antoniu, Tacu Nicolae, Stela Cemârtan, directorul Garaz Ivan Mihail. Orașul Soroca, în anii ’60, era plin de tineri, un adevărat oraș studențesc. Seara se organizau dansuri la care se aduna tineretul de la diferite școli”. Azi, absolvenți ai diferitor universități, deveniți pensionari, și-au împărtășit succesele și trăirile vieții. ”Nu ne-ar ajunge nici o săptămână să povestim. Îi iubesc pe toți, îmi era foarte dor să îi revăd, spune Polina Nicic. Mulțumim Mariei Bogdan că ne-a organizat și lui Victor Golub pentru că a făcut ca Soroca să ne primească azi atât de frumos!”
Profesoară de limba și lit. română în Sângerei, Maria Bogdan a venit la întâlnirea cu foștii colegi împreună cu soțul, absolvent al aceleași grupe. Dar dragostea lor a început cu mult timp după finisarea studiilor și durează întreaga viață. Își amintește de anii studenției care au format-o ca personalitate: ”Sămânța, cât de calitativă nu ar fi, dacă a căzut pe un sol nefavorabil, ea se pierde, iar dacă are condiții adecvate, atunci de la bob la bob, pe parcursul anilor, se pot obține tone de cereale. În 1964, îndeosebi în oraș, lumea prindea rând la magazine de cu zori pentru a procura o pâine. Așa s-a întâmplat că noi, cei de la țară, am venit cu pesmeți de acasă pentru a susține cele patru examene de înmatriculare, ținând piept unui concurs destul de mare. De atunci s-au scurs 55 de ani. Astăzi majoritatea suntem trecuți de 70 de ani, dar continuăm să fim tot așa de uniți, activi și buni ca la început. Am fost și am rămas ca într-o familie. Suntem un exemplu pentru generații, care merită să fie cunoscut atât de tinerii profesori, cât și de copii.”
Emoții de tristețe le-a provocat clădirea ruinată, simbol al amintirilor foștilor studenți, care cândva a fost cea mai frumoasă din oraș. ”Era o curățenie și o frumusețe rară, spune Elena Solonari, fostă profesoară în Târgul-Vertiujeni. Cu părere de rău, nu a rămas nimic. Niște ruine, ca fără stăpân. De ce nu se renovează?”
Clădirea istorică este un monument de arhitectură din orașul Soroca. A fost construită în 1876-1877. Aici a activat Direcția Zemstvei, biroul militar, congresul judecătorilor de împăcare și secția judecătoriei regionale. În anii interbelici a găzduit Prefectura județului Soroca, între 1949-1953 – Institutul Învățătoresc, apoi Școala Pedagogică ”Boris Glavan”, care pregătea învățători la clasele primare și educatori la grădinițele de copii, din 1965 – și învățători de muzică, a urmat secția raională a învățământului și alte instituții. În anii 1990, clădirea a fost devastată de apele subterane și de un incendiu presupus a fi intenționat. Astăzi se află în proprietate privată, dar la ea revin atât oamenii care s-au legat prin amintiri, cât și turiști, aici se fotografiază tineri însurăței, căci impresionează chiar și acum, fiind distrusă.
La final, toată echipa și-a pus drept scop editarea unei broșuri din fotografii și alte materiale documentare, cu titlul ”Din Istoria Grupei ”B” (1964-1968) a Școlii Pedagogice ”Boris Glavan” din Soroca”, în care să se scrie despre profesori, studenți, fapte, amintiri și realizări în viață.
Ludmila Talmazan